Asigurări sociale. Decizia 349/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.349
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal -, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.1906 din 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, sat, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimatul-contestator, avocat din Baroul Dâmbovița, potrivit contractului de asistență juridică nr.15/2010, lipsind recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru. Se mai învederează că din partea intimatului-contestator s-a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare la care s-a anexat împuternicirea avocațială nr.15/2010 eliberată de Cabinetul de avocatură din Baroul Dâmbovița.
Avocat pentru intimatul-contestator declară că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația intimatului-contestator că alte cereri nu mai are de formulat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru intimatul-contestator, avocat arată că în urma unor grave probleme de sănătate contestatorul în anul 2003 s-a pensionat medical, fiind încadrat în gradul III de invaliditate, caracterizat prin pierderea a cel puțin J din capacitatea de muncă, putând presta o activitate profesională, conform art.54 lit.c din Legea nr.19/2000.
Interpretarea Casei Județene de Pensii D în sensul că pentru invaliditatea de gradul III invalidul va putea presta o activitate profesională, dar numai cu J de normă, este numai o interpretare unilaterală, nu o dispoziție imperativă a legii.
Solicită respingerea recursului potrivit motivelor expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării, cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanței ce o depune la dosar.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 1765/120/16.04.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Casa Jude țeană de Pensii ța pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.-/19.02.2009 prin care s-a dispus încetarea pensiei și care a fost comunicată la data de 06.03.2009.
În motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat că în cursul anului 2003 în urma unor grave probleme de sănătate, confirmate prin acte medicale și deciziile asupra capacității de muncă emise de pârâtă prin Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, a solicitat încadrarea la pensie de invaliditate.
Solicitarea s-a concretizat prin emiterea deciziei nr.1--/05.06.2003 și a deciziilor asupra capacității de muncă stabilindu-se gradul III de invaliditate, caracterizat prin pierderea a cel puțin J din capacitatea de muncă. Activitatea prestata în cadrul Primăriei comunei nu poate conduce la anularea drepturilor câștigate prin lege.
Pe întreaga perioadă, reclamantul a prezentat documente medicale în urma analizelor și a intervențiilor chirurgicale efectuate, eliberându-se o noua decizie cu termen de revizuire.
În decizia respectivă intimata solicită încetarea pensiei motivat de art.91, lit.b din legea 19/2000. Încasarea pensiei s-a efectuat cu respectarea drepturilor ce i se cuvin reclamantului, iar recuperarea sumei de bani este nejustificată, cu atât mai mult cu cât deciziile asupra capacitații de muncă sunt definitive.
La data de 18.06.2009 reclamantul a formulat o completare a acțiunii prin care a solicitat și anularea deciziei nr.-/23.03.2009 comunicată la 19.05.2009 prin care se solicita recuperarea sumei de 21.856 lei, încasată necuvenit în perioada 01.02.2006-01.02.2009 prin încălcarea art.91, lit.b din legea 19/2000.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În fapt, decizia contestată este legală. Conform art.54 din legea 19/2000, gradul trei de invaliditate se caracterizează prin pierderea a cel puțin J din capacitatea de muncă, invalidul putând să presteze o activitate profesională, numai cu J de normă.
În aceste condiții, după cum rezultă din adeverința de stagiu eliberată de pârâtă sub nr.29541/13.01.2009, precum și din adeverința eliberată de unitatea angajatoare nr.9555/22.12.2008 a desfășurat activitate în regim de 8 ore.
În aceste condiții, deciziile de încetare a plății pensiei și de recuperare a sumei încasate sunt emise în conformitate cu art.91, alin.1, lit.b și art.187 din legea 19/2000.
S-au depus: decizia de încetare a pensiei nr.-/19.02.2009, împuternicire avocațială nr.62/18.06.2009, decizie de recuperare nr.-/23.03.2009, buletin de calcul pentru debit din 23.03.2009, adeverința nr.29541/13.01.2009 emisă de pârâtă, adeverința nr.9555/22.12.2008 întocmită de Primăria comunei, invitație nr.-.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, probă încuviințată de instanță, în cadrul acesteia depunând la dosar: acte medicale, decizii de încadrare în grad de invaliditate, carnet de muncă, în copii xerox.
În apărare, intimata a solicitat administrarea probelor cu înscrisurile de la dosar.
Prin sentința civilă nr.1906 din 29 octombrie 2009 Tribunalul Dâmbovița a admis acțiunea principală și cererea completatoare formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii, a anulat deciziile nr. -/13.02.2009 și -/23.02.2009 emise de pârâtă, obligând pârâta la plata cheltuielilor de judecată de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit deciziilor asupra capacității de muncă emise de intimată pentru anii 2005 - fila 43, 2006 - fila 37, contestatorul este încadrat în gradul III de invaliditate, fiind beneficiarul unei pensii de invaliditate.
Ca urmare a emiterii adeverinței CAS nr. 29541/13.01.2009, intimata Casa Județeană de Pensii Dae mis decizia de încetare a plății pensiei nr. -/19.02.2009, apreciind că a fost încălcate prevederile art. 91 lit. b din Legea nr. 19/2000, în sensul că deși petentul beneficia de pensie de invaliditate, acesta a desfășurat o activitate remunerată. S-a dispus astfel încetarea plății pensiei începând cu 01.05.2003, urmând ca debitul creat în perioada 01.02.2004-01.02.2009 în sumă de 30844 lei să fie recuperat în conformitate cu dispozițiile art. 187 din Legea nr. 19/2000.
Ulterior, intimata Casa Județeană de Pensii Dae mis decizia de recuperare nr. -/23.03.2009, prin care a dispus recuperarea sumei de 21.856 lei, ca fiind bani încasați necuvenit de către petent în perioada 01.02.2006-01.02.2009, întrucât a încălcat dispozițiile art. 91 lit. b din legea nr. 19/2000 - realizează venituri.
Din adeverința nr. 9555/22.10.2008 emisă de Primăria comunei - fila 29, rezultă că petentul a fost încadrat personal contractual în cadrul primăriei în perioada 03.03.2003-30.11.2008, cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată și a lucrat 8 ore pe zi.
Potrivit dispozițiilor art. 54 lit. c din Legea nr. 19/2000 gradul III de invaliditate se caracterizează prin pierderea a cel puțin J din capacitatea de muncă, invalidul putând presta o activitate profesională.
Având în vedere că textul legal menționat mai sus acordă posibilitatea invalizilor de gradul III să presteze o activitate profesională, tribunal a constatat că în mod nelegal intimata a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate a petentului. S-a observat de către tribunal că pierderea a Jd in capacitatea de muncă nu echivalează cu obligarea celor invalizi de gradul III să desfășoare o activitate profesională numai în regim de muncă parțial.
Pe de altă parte, deși intimata își întemeiază decizia de încetare a plății pensiei pe dispozițiile art. 91 lit. b din Legea nr. 19/2000, care prevăd că "plata pensiei încetează începând cu luna următoare celei în care beneficiarul nu mai îndeplinește condițiile legale în temeiul cărora i-a fost acordată pensia", totuși, prin ignorarea acestui text de lege, dispune încetarea plății pensiei în mod retroactiv - 2003. Astfel, deși se constatase prin adeverința emisă în anul 2009 ca petentul nu îndeplinea așa zisele condiții legale de a primi pensia de invaliditate, nu încetează plata pensiei în luna februarie 2009, ci în anul 2003.
Un alt argument al nelegalității emiterii celor două decizii de către intimată este acela că ambele privesc recuperarea unei sume de bani pentru perioade diferite, dar nu se argumentează dacă cea de recuperare este dată în completarea celui de încetare sau o înlocuiește pe aceasta.
Față de cele ce preced, constatând că în mod nelegal au fost emise cele două decizii de încetarea a plății pensiei de invaliditate și de recuperarea de către intimată, tribunalul a dispus anularea acestora.
Ca parte căzută în pretenții, intimata a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 Cod procedură civilă, in cuantum de 1000 lei, conform chitanței nr. 36/29.10.2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând-o ca netemeinică și nelegală.
In cuprinsul motivelor de recurs formulate s-a arătat că în mod eronat instanța de fond a admis acțiunea contestatorului și a anulat deciziile emise de către recurentă deoarece în conformitate cu prevederile art.54 din Legea nr.19/2000, în raport de cerințele locului de muncă și de gradul 3 se caracterizează prin pierderea a cel puțin J din capacitate de muncă, invalidul putând să presteze o activitate profesional, dar, așa cum consideră CNPAS numai cu J de normă.
In aceste condiții, reclamantul a desfășurat activitate în regim de 8 ore, astfel că în mod corect și legal,susține recurenta, în conformitate cu prevederile art.187 din Legea nr.19/2000 s-a procedat la emiterea deciziei de recuperare nr.-/23.03.2009, stabilind debitul pe o perioada de 3 ani.
În combaterea motivelor de recurs intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor de recurs formulate, Curtea va reține următoarele:
Prin decizia de încetare a pensiei nr.-/19.02.2009, emisă de recurentă s-a dispus încetarea plății pensiei intimatului începând cu data de 01.05.2003 (fila 5 dosar) motivat de faptul că acesta a realizat venituri încălcându-se prevederile art.91 lit.b din Legea nr.19/2000, dispunându-se și recuperare debitului în cuantum de 30844 lei creat in perioada 01.02.2004-01.02.2009.
Așa cum a reținut și instanța de fond, deși intimata își întemeiază decizia de încetare a plății pensiei pe dispozițiile art. 91 lit. b din Legea nr. 19/2000, care prevăd că "plata pensiei încetează începând cu luna următoare celei în care beneficiarul nu mai îndeplinește condițiile legale în temeiul cărora i-a fost acordată pensia", totuși, prin ignorarea acestui text de lege, dispune încetarea plății pensiei în mod retroactiv - 2003. Astfel, deși se constatase prin adeverința emisă în anul 2009 ca petentul nu îndeplinea așa zisele condiții legale de a primi pensia de invaliditate, nu încetează plata pensiei în luna februarie 2009, ci în anul 2003, decizia emisă fiind astfel nelegală.
De asemenea recurenta a mai emis o decizie de recuperare nr.-/23.03.2009 (fila 14 dosar fond), in care apare debitul in cuantum de 21856 lei pentru perioada 01.02.2006-01.02.2009, existand astfel două debite de recuperat pe două perioade de timp care se suprapun parțial.
Recurenta nu a menționat in cea de-a doua decizie dacă aceasta o inlocuiește pe prima in ceea ce privește debitul constat și perioada de plata, sau reprezintă o dublă impunere, ceea ce afectează însăși legalitatea acesteia.
Explicațiile date de aceasta in cuprinsul motivelor de recurs nu o exonerează de răspundere în ceea ce privește emiterea deciziilor cu respectarea cerințelor legale.
Faptul că reclamantul și-a pierdut J din capacitatea de muncă nu poate fi contestat de către recurentă, cu atât mai mult cu cât, din decizia asupra capacității de muncă emisă de Cabinetul de expertiză medicală M nr.971/25.03.2009(fila 35 dosar fond), reiese că starea sanătății sale s-a agravat,acesta se încadrează în gradul II de invaliditate in prezent, având termen de revizuire 15 martie 2010, beneficiind deci în continuare de pensie de invaliditate.
Fată de aceste considerente, avându-se în vedere si disp.art.312 pr.civilă corob. cu disp.art.3041pr.civilă, Curtea va respinge recursul formulat ca nefondat.
Văzând și disp.art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurenta aflată în culpă procesuală la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei către intimatul reclamant, reprezentând onorariu de avocat în faza procesuală a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal -, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.1906 din 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, sat, județul
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
--- - - - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.4 ex./01.03.2010
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
