Asigurări sociale. Decizia 366/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 366
Ședința publică de la 10 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 97 din 03 02 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași în ds-, intimat fiind GRUPUL ȘCOLAR INDUSTRIAL " " V, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatoarea, lipsă reprezentantul intimatului.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată, contestatoarea a depus la dosar, prin registratura instanței, precizări.
Contestatoarea precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată caza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației în anulare.
Contestatoarea solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, având în vedere dispozițiile Legii 128/1997.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față;
Prin decizia nr.97 din 3.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași,a fost admis recursul formulat de Grupul Școlar Industrial " " V împotriva sentinței civile nr.1026 din 2.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui,sentință ce a fost schimbată în tot,în sensul că a fost respinsă acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Grupul Școlar Industrial" "
Pentru a se pronunța astfel instanța de recurs a reținut că recursul este fondat. Astfel, conform t art. 106 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, în caz de deces al unui cadru didactic sau didactic auxiliar, cuantumul ajutorului acordat celor îndreptățiți este de cinci salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale.
Ulterior, a fost adoptată Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, care prevede, în art. 98 alin. 1 lit. f, că asigurații sistemului public au dreptul, în afară de pensie, la ajutor de deces. Art. 126 alin. 1 din același act normativ prevede că, în cazul decesului asiguratului, beneficiază de ajutor de deces o singură persoană, care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionat de deces și care poate fi, după caz, soțul supraviețuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moștenitorul, în condițiile dreptului comun, sau, în lipsa acestuia, oricare persoană care face această dovadă. Conform alin. 2, cuantumul ajutorului de deces se stabilește anual, prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, și nu poate fi mai mic decât valoarea salariului mediu brut pe economie prognozat și făcut public de către CNPAS, conform prevederilor art. 5 alin. 3.
Art. 128 din Legea nr. 19/2000 prevede că ajutorul de deces se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat și se acordă, la cerere, pe baza certificatului de deces, plata fiind făcută de către angajator, în cazul decesului unei persoane care își desfășoară activitatea pe bază de contract individual de muncă, conform art. 135 lit. a din același act normativ.
Din examinarea acestor prevederi legale, instanța de recurs a reținut că există un singur ajutor de deces, care se acordă în aceleași condiții, se suportă din același fond, respectiv din bugetul asigurărilor sociale, și se achită de către angajator. Ajutorul de deces este un drept de asigurări sociale acordat asiguraților sistemului public, care se organizează și funcționează pe baza principiilor enumerate în art. 2 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Prin lege specială sau prin contracte colective de muncă, pot fi prevăzute ajutoare pentru salariați, inclusiv ajutor de deces, altul decât cel prevăzut de Legea nr. 19/2000, însă, pentru a reține natura lor juridică diferită, este necesar ca aceste ajutoare să fie suportate de către angajator, deci plata lor să nu se facă din bugetul asigurărilor sociale.
Așadar, ajutorul acordat în caz de deces al unui cadru didactic sau didactic auxiliar, reglementat prin art. 106 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, este același cu ajutorul acordat în caz de deces al oricărui asigurat al sistemului public, reglementat ulterior prin art. 98 alin. 1 lit. f din Legea nr. 19/2000.
În ceea ce privește cuantumul acestui ajutor, ținând seama de succesiunea în timp a celor două acte normative, precum și de dispozițiile art. 198 din Legea nr. 19/2000, conform cărora orice alte dispoziții contrare prezentei legi se abrogă, se constată că acest cuantum se stabilește anual, prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, nu poate fi mai mic decât valoarea salariului mediu brut pe economie prognozat și făcut public de către CNPAS și a fost plătit intimatei, care a solicitat cuantumul de cinci salarii, diminuat însă cu suma de 1270 lei.
În consecință, s- admis recursul și s-a modificat în tot sentința, în sensul că s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantă.
Decizia astfel pronunțată a fost atacată cu contestația în anulare de față,prin care reclamanta contestatoare a solicitat reformarea deciziei in sensul respingerii recursului promovat de pârâtul Grupul Școlar " "
A motivat contestatoarea că decizia pronunțată de instanța de recurs este consecința unei greșeli materiale,față de situația de fapt existentă,fiind rezultatul unei confuzii asupra datelor din dosarul cauzei.
Mai arată contestatoarea ca în mod greșit instanța a admis un recurs nemotivat în drept, care era sancționat cu nulitatea, fiind evident faptul ca această hotărâre este rezultatul unei erori materiale,însăși instanța reținând că recursul nu a fost motivat în drept
A susținut contestatoarea că dispozițiile art. 106 alin 2 sunt cuprinse într-o lege organică specială și anume Legea 128/1997, se aplică în raport de dispozițiile legii care reglementează cadrul general al sistemului asigurărilor sociale (Legea 19/2000) ori de câte ori acestea consacră o soluție legislativă diferită de cea prevăzută în norma generală.
Consideră contestatoarea că decizia instanței de recurs este rezultatul unei erori materiale susținând că instanța a omis să ia în considerare prevederile Legii 128/1997 substituindu-se legiuitorului prin infirmarea dreptului prevăzut în legea specială.
Că atâta timp cât art. 128 din Legea 19/2000 prevede expres că ajutorul de deces se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, iar în cuprinsul art. 106 al. 2 din Legea 128/1997 prevederea este reiterată, aceasta înseamnă că plata în temeiul celei din urmă dispoziții trebuie făcute de către angajator.
Mai arată contestatoarea că instanța de recurs a greșit în mod evident ignorând faptul că legea specială prevedea acordarea ajutorului de deces în cuantum de 5 salarii acordate urmașilor cadrului didactic și recunoaște ajutorul legii generale nr. 19/2000 anulând în acest fel rolul legii speciale.
Contestatoarea invocă în acest sens și dispozițiile deciziei 248 din 6.03.2008 a Curții Constituționale a României.
Prin întâmpinarea depusă recurentul intimat Grupul Școlar Industrial " " V, solicitând respingerea contestației și menținerea deciziei pronunțate în recurs.
Contestația în anulare nu este fondată.
Potrivit disp. art.317 Cod procedură civilă hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motivele de mai jos numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, atunci când procedura de chemare în judecată nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii sau atunci când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică.
2 al aceluiași articol mai prevede că mai poate fi primită, contestația întemeiată pe motivele sus arătate în cazul, când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
În fine, legiuitorul a mai prevăzut prin art. 318 Cod procedură civilă că "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de verificare sau de casare.
Curtea constată astfel că raportând susținerile contestatorului la dispozițiile sus-citate, acestea se dovedesc a fi nefondate.
Aceasta întrucât motivul prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă - respectiv dezlegarea recursului ar fi rezultatul unei greșeli materiale - se referă la acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ce determină soluția pronunțată.
Rezultă deci că textul art. 318 Cod procedură civilă vizează greșeli de fapt involuntare și nu greșeli de judecată, de interpretare a unor dispoziții legale.
Ori toate criticile contestatoarei recurente nu fac decât să invoce interpretarea greșită dată de instanța de recurs dispozițiilor art. 106 al. 1 din Legea 128/1997, critici care în cazul de față nu se circumscriu situației prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă.
În consecință, pentru toate cele ce preced Curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de reclamanta ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 97 din 03.02.2009, pronunțată de Curtea de Apel Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
06.05.2009
Curtea de Apel Iași:
-
-
-
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea
