Asigurări sociale. Decizia 367/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.367
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal -, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.2095 din 18 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în comuna, sat, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata-contestatoare, avocat din Baroul Dâmbovița, potrivit contractului de asistență juridică nr.147/2010, lipsind recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Avocat pentru intimata-contestatoare, depune la dosar întâmpinare, declară că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația intimatei-contestatoare că alte cereri nu mai are de formulat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru intimata-contestatoare, avocat solicită respingerea recursului ca nefondat potrivit considerentelor expuse în conținutul întâmpinării, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței ce o depune la dosar.
CURTEA;
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, sub nr. 4489/12.10.2009, reclamanta a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii D, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziilor nr. 1442/1443, 1444 din 14.09.2003,precum și a deciziilor nr. 712, 713 și 714 din 16.04.2009, emise de pârâtă.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că deși s-a prezentat de fiecare dată la comisia de expertiză și a depus documente medicale solicitate și i s-au emis deciziile asupra capacității de muncă 2230 și 2231/15.07.2002 nerevizuibile, s-a dispus de către pârâtă revizuirea deciziilor asupra capacității de muncă 3830 din 13.10.2003, 4241din 5.10.2004, 2303/13.03.2005
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr.19 /2000.
S-au anexat în copie deciziile contestate.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât în conformitate cu prevederile art.62 alin.1 din Legea nr. 19/2000 pensionarii de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale, în funcție de afecțiune, la intervale de 6-12 luni, la termenele stabilite de casele teritoriale de pensii și având în vedere nota de constatare nr. 9405/19.06.2009 s-a constatat că reclamanta a beneficiat de pensie de invaliditate fără a se prezenta la revizuirile medicale periodice, nefigurând pe borderourile de neprezentați la revizuirea medicală periodică, întocmite și comunicate de
Prin sentința civilă nr.2095 din 18 noiembrie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii D, astfel cum a fost precizată.
S-au anulat deciziile 1442, 1443, și 1444 din 14.09.2009 emisă de pârâtă prin Oficiul Județean de Expertiză Medicală D precum și deciziile nr. 712, 713, 714 din 16.07.2009 emise de Cabinetul de Expertiză Medicală
A obligat pârâta la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin deciziile nr. 712, 713, 714 emise de către pârâtă s-a dispus revizuirea deciziilor asupra capacității de muncă, iar prin deciziile nr. 1442, 1443, și 1444/2009 s-au admis în parte contestațiile și s-a stipulat că încadrarea în gradul II de invaliditate nu se justifică pentru deciziile emise anterior datei de 15.07.2002.
Contestația formulată este întemeiată deoarece suspendarea pensiei pentru neprezentarea la comisia medicală în vederea revizuirii nu putea opera decât de la data constatării neprezentării pentru viitor și nu retroactiv.
Așa fiind, până la proba contrară, se prezumă că toate documentele medicale eliberate reclamantei sunt legale și conforme cu procedurile prevăzute de Legea nr. 19/2000 și de Ordinul nr. 340/2001, modalitatea de anulare a acestora fiind aceea a verificării legalității și temeiniciei de către instanța de judecată, iar prin deciziile 2230 și 2231 din 15.07.2002, s-a făcut mențiunea de nerevizuibil, și încadrarea reclamantei în gradul II de invaliditate.
Pentru cele ce preced, tribunalul apreciind că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 62 alin. 4 și art. 92 din Legea nr. 19/2000 și nici prevederile art. 40 Secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001 privind suspendarea plății pensiei, a admis contestația și a anulat deciziile contestate.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În cuprinsul motivelor de recurs se arată că în mod eronat a reținut instanța de fond că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art.39 din Ordinul nr.340/2001, căci în mod corect și legal, așa cum este prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală emisă de recurentă, temeiul legal îl reprezintă art.41 cap.III secțiunea C din Ordinul nr.340/2001, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
De asemenea, se mai arată că în mod eronat a reținut instanța de fond că în cazul în care reclamanta a depus la dosarul cauzei documente medicale sau faptul că deține documente medicale duce la concluzia că acestea au fost depuse și la
Se mai susține că documentele depuse nu au fost analizate de către medicul specialist.
În combaterea motivelor de recurs intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, recursul formulat precum și hotărârea atacată, Curtea va reține următoarele:
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că în mod greșit prima instanță a reținut că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art.39 din Ordinul nr.340/2001,Curtea va reține că aceasta este nefondată.
Prin decizia asupra capacității de muncă nr.1550/31.07.2001 emisă de Consiliul Județean D s-a stabilit inițial că reclamanta se află în gradul 2 de invaliditate.
Ulterior, la data de 15.07.2002, s-a emis decizia nr. 2231 din aceiași dată cu mențiunea nerevizuibilă.
În mod corect a reținut prima instanță că s-au încălcat prevederile Ordinului 340/2001 precum și prevederile art. 56 din Legea nr. 19/2000, care stabilesc procedura privind încadrarea în grad de invaliditate, s-a dispus încetarea plății pensiei deși decizia din anul 2002 are mențiunea că este nerevizuibilă (fila 14 dosar fond). Câtă vreme această decizie poartă mențiunea că este nerevizuibilă, ea nu putea fi revizuită decât în baza unei sentințe penale definitive sau, în cazul unui autocontrol, prin folosirea procedurii reexpertizării medicale a contestatoarei pe seama și cheltuiala intimatei, efectele urmând a se produce pentru viitor.
În mod greșit pârâta a dispus încetarea plă ii pensiei întrucât în baza deciziei asupra capacității de muncă 2231/15.07.2002 reclamanta a fost atestata ca nerevizuibilă, astfel că motivele invocate de pârâtă nu au nici un substrat legal, de altfel și formularea deciziei în cauză este greșită întrucât la aceeași dată și prin aceeași decizie s-a încetat plata pensiei și s-a dispus și recuperarea sumei, încălcându-se prevederile Legii nr.19/2000 în sensul că decizia de recuperare se va emite numai după rămânerea definitivă a deciziei de suspendare.
Dispozițiile art.29 din Ordinul nr.340/2001 privind prezentarea pensionarului la cabinetul de expertiza medicala care îl are în evidenta nu îi sunt aplicabile reclamantei, din moment ce prin decizia nr. 2231/15.07.2002, s-a stabilit ca nerevizuibilă decizia de încadrare în grad de invaliditate.
În același sens sunt și dispozițiile art.62, alin.7 din legea 19/2000 care arată că nu sunt supuși revizuirii medicale, pensionarii care prezintă invalidități care afectează ireversibil capacitatea de muncă. 3 al aceluiași articol arată că neprezentarea din motive imputabile pensionarului, la revizuirea medicală atrage încetarea plății pensiei, din luna următoare celei în care era prevăzută revizuirea medicală. În speță, reclamanta având un grad de invaliditate nerevizuibil nu i se poate înceta plata pensiei de invaliditate, neexistând un termen de prezentare în vederea revizuirii deciziei asupra capacității de muncă.
Recuperarea sumei încasate necuvenit de la beneficiari a avut loc tot pentru o perioada retroactivă, de 3 ani. Dispozițiile art.39, alin.4 din ordinul 340/2001 care arată ca în caz de neprezentare a pensionarului la reexpertizare, pentru evitarea achitării unor drepturi bănești necuvenite, după ce s-au cercetat motivele neprezentării, oficiul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă va anunța casa teritorială de pensii pentru luarea măsurilor legale, trebuie interpretate în sensul că deciziile emise de oficiul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă ca urmare a autocontrolului efectuat, se aplică de la data emiterii lor numai pentru viitor, nu și retroactiv, cu atât mai mult cu cât erorile constatate prin actul de control, nu sunt imputabile beneficiarului pensionar, ci unui angajat al pârâtei suspectat de fapte cu caracter penal.
În mod corect a reținut instanța de fond că prin desființarea (anularea) actului juridic dispare temeiul juridic al executării sau sistării executării prestațiilor, ceea ce înseamnă nu mai există nici un temei pentru menținerea măsurilor dispuse prin actul anulat.
Față de aceste considerente, Curtea,va reține ca sentința atacată este temeinică și legală astfel că în temeiul disp.art.312 pr.civilă va respinge recursul formulat ca nefondat.
În baza disp.art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga partea aflată în culpă procesuală, respectiv recurenta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat către intimata contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal -, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.2095 din 18 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în comuna, sat, județul
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
--- - - - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.4 ex/02.03.2010
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
