Asigurări sociale. Decizia 372/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 372
Ședința publică din data de 19 martie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanta, domiciliată în P,-,.18,.39, județ P și cu reședința în comuna, județul D și de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D și, împotriva sentinței civile nr.1264 din 3.12.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă D reprezentată de consilier juridic și recurenta-reclamantă reprezentată de avocat din Baroul Dâmbovița în substituire avocat stagiar din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta-pârâtă nu a depus la dosar întâmpinare la recursul reclamantei, așa cum i s-a pus în vedere la termenul anterior.
Consilier juridic având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul arată la rândul său că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile reprezentanților părților și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-reclamantă susține motivele de recurs depuse în scris la dosar arătând în esență că plângerea recurentei este întemeiată în totalitate și se impunea anularea în întregime a deciziei nr.-/2007 care a fost emisă prematur, la scurt timp de la emiterea deciziei de anulare a deciziilor de încadrare și menținere în grad de invaliditate.
Mai susține că întrucât decizia sus-menționată a fost emisă sub rezerva contestării, drept valorificat de reclamantă, aceasta trebuia emisă numai după parcurgerea acestei proceduri de contestare.
De asemenea, mai susține și că nerespectarea procedurii de expertizare medicală nu justifică emiterea deciziei contestate și, cu atât mai mult, nu îi este imputabilă, pârâta necontestând nicio clipă existența bolilor de care suferă reclamanta.
În fine, mai arată că tot în mod greșit instanța de fond a admis excepția tardivității contestării răspunsului nr.1673/2007, în sensul respingerii contestației, acesta, în sine, neconstituind o veritabilă decizie.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea contestațiilor și anularea în întregime a deciziilor emisă de pârâtă. Cu cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește recursul pârâtei, solicită respingerea acestuia ca nefondat, arătând în esență că pârâta a solicitat suspendarea judecării cauzei, în baza art.244 alin.1 pct.2 Cod pr.civilă, până la soluționarea urmăririi penale pornită împotriva unei salariate a cabinetului de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, dispoziții legale care nu sunt imperative, întrucât infracțiunea săvârșită de o altă persoană nu privește părțile din proces și nu are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urma a se pronunța într-un litigiu referitor la sistarea acordării unor drepturi bănești și, mai mult, instanța de fond a pus în discuția părților toate cererile și apărările părților, situație consemnată în practicaua sentinței recurate din care rezultă că apărătoarea pârâtei a arărat că nu mai are cereri de formulat.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului pârâtei, modificarea în parte a sentinței primei instanțe și pe fond menținerea deciziei emisă de pârâtă, conform motivării recursului depusă în scris la dosar.
Față de recursul reclamantei, solicită respingerea acestuia arătând că în mod corect instanța de fond a admis excepția tardivității contestării răspunsului nr.1673/2007 emis de.
Curtea
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii D, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.-/10.05.2007 emisă de pârâtă și remiterea pensiei de invaliditate, care a fost sistată reclamantei începând cu luna iunie 2007.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate a fost emisă ca urmare a deciziei nr.612/2007 a CNPAS-Cabinetul de Expertiză Medicală și recuperare a Capacității de Muncă M, împotriva căreia reclamanta a formulat contestație.
La termenul din 17.10.2007 reclamanta a depus la dosar o cerere prin care a precizat capătul doi al acțiunii, în sensul că solicită obligarea pârâtei să-i remită drepturile bănești aferente stării de invaliditate începând cu data sistării plății acestora, la zi.
Printr-o acțiune separată, formând obiectul dosarului nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, aceeași reclamantă a formulat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii D, contestație împotriva răspunsului nr.1673/11.07.2007 emis de Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, în urma contestației adresată de reclamantă împotriva deciziei nr.612/02.05.2007 a Cabinetului de Expertiză Medicală și recuperare a Capacității de Muncă
În motivarea acestei acțiuni, reclamanta a arătat că trebuia ca să fie soluționată prin decizie contestația formulată de aceasta, în raport de disp.art.56 alin.5 teza I din Legea nr.19/2000, decizia trebuia să aibă în mod obligatoriu un anumit conținut, iar răspunsul cu nr.1673/11.07.2007 nu cuprinde niciun element caracteristic înscrisurilor calificate de lege ca fiind "decizie".
A mai susținut reclamanta, că a respectat întocmai procedura de revizuire medicală prezentând de fiecare dată documentația necesară în vederea stabilirii gradului de invaliditate de către medicul expert, astfel că în mod nelegal s-a trecut la anularea deciziilor medicale asupra capacității de muncă eliberate reclamantei.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Daf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării acțiunii având în vedere că răspunsul nr.1673/11.07.2007, primit de reclamantă la data de 13.07.2007, nu a fost contestat în termenul legal, de 30 de zile, la instanța de judecată.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că decizia de anulare nr.612/02.05.2007 a fost emisă în urma notei de constatare nr.19448/27.04.2007 întocmită de către Direcția audit Intern și Control din cadrul CNPAS, prin care s-au constatat deficiențe și neregului în ceea ce privește procedura prin care persoanele penisonare de invaliditate au fost expertizate, cât și în ceea ce privește emiterea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, care s-a făcut în baza unor documente neconforme.
La termenul din 3.12.2007 instanța a dispus, în teneiul art.164 Cod procedură civilă, conexarea dosarului nr- la dosarul nr-, reținând că este vorba de aceleași părți și există o strânsă legătură între cele două pricini.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1264 din 3 decembrie 2007 Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte cererile reclamantei, astfel cum au fost conexate și precizate, a admis excepția tardivității contestării răspunsului nr.1673/11.07.2007 emis de Oficiul Județean de Expertiză -Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și a respins contestația împotriva acestuia conexată la dosarul nr-.
Prin aceeași sentință, instanța de fond a anulat în parte decizia nr.-/10.05.2007 emisă de pârâtă, numai în ceea ce privește recuperarea sumei încasată de reclamantă, menținând restul dispozițiilor acesteia și a respins cererea precizată de la fila 26 din dosarul nr-, luînd act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că excepția tardivității introducerii contestației invocată de pârâtă este întemeiată întrucât reclamanta a primit răspunsul la data de 16.07.2007, iar contestația a fost formulată la 17.10.2007, depășindu-se termenul de 30 de zile prevăzut de art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000.
Cât privește fondul cauzei, instanța a reținut că s-a efectuat un control asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă-Cabinetul Medical M, de către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale- Direcția de Audit Intern și Control.
Controlul a avut loc în baza HG nr.13/08.01.2004 și a Secțiunii C, pct.III, art.39 din Ordinul nr.340/2001, constatându-se deficiențe constând în neprezentarea pensionarului la consultația medicală cu documentația necesară, precum și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute.
Totodată, s-a făcut referire la dispozițiile art.39 din Ordinul nr.340/2001 invocat în nota de constatare, care prevăd că efectele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot fi retroactive întrucât decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Astfel, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală, se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor.
În ceea ce privește capătul de cerere privind remiterea drepturilor bănești aferente stării de invaliditate începând cu data sistării plății acestora la zi, instanța de fond a reținut că această cerere nu este motivată, nu are temei legal și în consecință a respins-
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat în termen legal recurs atât reclamanta, cât și pârâta Casa Județeană de Pensii
În recursul său, reclamanta a criticat hotărârea primei instanțe ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.3041Cod procedură civilă.
Arată recurenta că prin sentința atacată instanța de fond a anulat numai în parte decizia nr.-/2007, și anume în privința recuperării sumei de 8930 lei, menținând efectele acestei decizii pentru viitor deși cererea recurentei, potrivit susținerilor acesteia, era întemeiată în totalitate și se impunea anularea în întregime a decizei nr.-/2007.
Se mai învederează de către recurenta-reclamantă că a invocat excepția prematurității emiterii deciziei nr.-/10.05.2007 în condițiile în care aceasta a fost emisă la scurt timp de la emiterea deciziei prin care aceeași autoritate a dispus anularea deciziilor de încadrare și menținere într-un grad de invaliditate, măsură contestată de recurentă, astfel că decizia nr.-/2007 putea fi emisă, dacă se impunea, numai după parcurgerea întregii proceduri generată de emiterea deciziei care a determinat eliberarea deciziei nr.-/2007.
Se arată în continuare de către recurentă că nu îi este imputabilă nerespectarea procedurii de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare, aceasta prezentând medicului expert pe tot parcursul derulării procedurii, documentația necesară în vederea stabilirii și menținerii în grad de invaliditate, iar și în întâmpinarea formulată de pârâtă sunt accentuate disfuncționalitățile de ordin procedural, care țin de autoritățile competente în materie.
O altă ciritcă privește greșita admitere a excepției tardivității contestării răspunsului nr.1673/11.07.2007 emis de Oficiul Județean de Expertiză-Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, având în vedere că acest răspuns a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie, nefiind emisă o decizie în care să se consemneze atât soluția dată contestației, cât și dreptul de aoc ontesta la instanța judecătorească competentă.
Pentru aceste motive, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea contestațiilor și anularea în întregime a deciziilor emisă de Casa Județeană de Pensii
Pârâta Casa Județeană de Pensii Dac riticat la rândul său sentința primei instanțe ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 punctele 3 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Astfel, se susține că în mod eronat instanța de fond a respins cererea de suspendare a cauzei, încălcând prevederile art. 244.pr.civ. conform cărora instanța poate să suspende cauza când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, în cauză făcându-se dovada că s-a început urmărirea penală împotriva asistentei medicale de la cabinetul la care a fost emisă și decizia medicală contestată.
O altă critică se referă la greșita reținere de către prima instanță a faptului că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art.39 din Ordinul nr.340/2001, câtă vreme temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, îl constituie art.41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr.340/2001, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În această situație, arată recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, ca urmare a notei de constatare a CNPAS-Direcția Audit Intern și Control, având nr.19448/27.04.2007, prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertizare medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
S-a mai învederat că instanța nu a cercetat cu atenție fondul cauzei și nu a pus în discuție administrarea de probe, încălcându-se prevederile legale întrucât decizia de încetare a pensiei de invaliditate și de recuperare a sumelor încasate necuvenit a avut la bază decizia nr.612/02.05.2007, de anulare a deciziilor medicale asupra capacității de muncă și această decizie putea fi contestată, potrivit art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000, în termen de 30 de zile, la casa teritorială de pensii, urmând a se emite o decizie sau un răspuns în ceea ce privește contestația, care putea fi contestat la instanța competentă în termen de 30 de zile de la comunicare, reclamanta neurmând această procedură și necontestând răspunsul la instanța judecătorească, situație în care decizia de anulare asupra capacității de muncă a rămas definitivă.
În acest context, susține recurenta, în mod eronat s-a anulat în parte decizia de incetare a pensiei de invaliditate și de recuperare a sumelor încasate necuvenit, care a fost emisă în baza unei decizii definitive.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei, solicitând respingerea acestui recurs ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în cele două recursuri, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursurile sunt fondate potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr.612/02.05.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au anulat deciziile medicale asupra capacității de muncă emise pe numele recurentei-reclamante,expres indicate în cuprinsul deciziei, pe motiv că acestea au fost eliberate în lipsa derulării procedurii de revizuire medicală.
În conformitate cu disp.art.56 alin.1 din Legea nr.19/2000 încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul specializat în expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, denumit medic expert al asigurărilor sociale, iar potrivit art.56 alin.2 din același act normativ, împotriva deciziei emise în condițiile alin.1 se poate face contestație la casa teritorială de pensii, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Respectând aceste dispoziții legale, recurenta-reclamantă s-a adresat în termen legal cu contestație la Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D din cadrul Casei Județene de Pensii
Art.56 alin.5 din Legea nr.19/2000 stipulează că decizia casei teritoriale de pensii, dată în soluționarea contestației prevăzută la alin.2, poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, la instanța judecătorească competentă.
Ordinul nr.340/2001 al pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.19/2000 cuprinde, la rândul său, în cadrul secțiunii C, capitolul III, dispoziții detaliate referitoare la procedura contestării deciziei medicale, prevăzând că medicii experți ai asigurărilor sociale de la oficiile județene de expertiză medicală rezolvă contestația într-un anumit termen de la înregistrarea acesteia, prin emiterea unei decizii, care poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pârâta a încălcat dispozițiile legale sus-menționate referitoare la procedura de soluționare a contestației și nu a emis o decizie, care să poată fi atacată în termen de 30 de zile de la comunicare la instanța judecătorească competentă, ci a comunicat recurentei-reclamante doar o adresă având nr.1673/11.07.2007.
Prin adresa sus-menționată, recurenta a fost înștiințată că deciziile medicale care i-au fost anulate prin decizia contestată, având nr.612/2.05.2007, au fost eliberate în lipsa derulării procedurii de revizuire medicală privind prezentarea la consultația medicală cu documentația necesară și stabilirea gradului de invaliditate de către medicul expert, menținerea gradului de invaliditate efectuându-se pe baza unor documente neconforme pensionării, specificându-se că anularea dispusă de Cabinetul de Expertiză Medicală M prin decizia nr.612/2.05.2007 nu a avut la bază criterii medicale asupra cărora ar fi avut competența să se pronunțe medicul șef de serviciu expertiză medicală, care a semnat însă adresa de răspuns nr.1673/11.07.2007.
În raport de cele mai sus arătate, este evident că nu se poate imputa recurentei-reclamante că nu a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art.56 alin.5 din Legea nr.19/2000, așa cum a concluzionat prima instanță prin sentința atacată în recursul de față, termenul respectiv fiind aplicabil în cazul contestării unei decizii emisă conform dispozițiilor legale, pârâta Casa Județeană de Pensii D prevalându-se, practic, de propria culpă în susținerea excepției tardivității formulării contestației împotriva răspunsului nr.1673/11.07.2007, care în mod greșit fost admisă de tribunal, cu consecința respingerii ca tardive acestei contestații și nesoluționării acesteia pe fond.
Față de considerentele ce preced, Curtea privește recursurile ca fondate, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă le va admite, iar conform art.312 alin.2,3 și 5 Cod procedură civilă va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, fără a se mai impune, prin urmare, analiza celorlalte motive de recurs, ce vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării, astfel încât instanța de fond să pronunțe o soluție legală și temeinică.
În ceea ce privește primul motiv de recurs al pârâtei Casa Județeană de Pensii D, se impune însă a se preciza că nu se justifică suspendarea judecării cauzei în temeiul art.244 alin.1 punctul 2 Cod procedură civilă.
Astfel, conform art. 244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, instanța poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.
Textul respectiv instituie un caz de suspendare legală facultativă și nu de drept, fiind la latitudinea instanței de a aprecia, în raport de obiectul cauzei și de probatoriile administrate, dacă se impune suspendarea judecării cauzei pe acest temei.
Faptul că împotriva asistentei medicale, de la Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, s-a început urmărirea penală, persoană menționată și în nota de constatare nr.19448/27.04.2007 ca fiind cea responsabilă de efectuarea de înscrisuri și înregistrări neconforme realității la dosarul medical și în evidențele cabinetului, precum și în documentele transmise Casei Județene de Pensii D, nu poate constitui un argument suficient pentru a se dispune suspendarea judecării pricinii de față în temeiul art. 244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, nefăcându-se dovada unei legături de cauzalitate între cercetările care se efectuează împotriva asistentei respective și recurenta-reclamantă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de de reclamanta, domiciliată în P,-,.18,.39, județ P și cu reședința în comuna, județul D și de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D și, împotriva sentinței civile nr.1264 din 3.12.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și în consecință:
Casează sus menționata sentință și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored./3ex./17.04.2008
Dosar fond - -- Tribunalul Dâmbovița
Judecători fond -
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
