Asigurări sociale. Decizia 413/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
LITIGII DE SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR 413
Ședința publică din 27 februarie 2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
- -
GREFIER-
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D cu sediul în Târgoviște-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 2237 din 18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu contestatorul G domiciliat în comuna, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimatul contestator avocat din cadrul Baroului D în baza împuternicirii avocațiale nr. 10/18.02.2008 în substituire avocat din cadrul Baroului D în baza împuternicirii avocațiale nr. 3617 /26.02.2009, lipsind recurenta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare din partea intimatului contestator.
Avocat, având cuvântul depune la dosar împuternicirea avocațială învederând că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat motiv pentru care solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 5048/120/ 29.09.2008, contestatorul Gac hemat în judecată Casa Județeană de Pensii D, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 824/24.05.2008 a Oficiului Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a capacității de Muncă D și nr. 314/09.04.2008 a Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a capacității de Muncă M.
Motivând în fapt cererea contestatorul a arătat că în conformitate cu Legea nr. 19/2000 modificată și republicată, medicul expert al asigurărilor sociale emite decizie pentru încadrarea în grad de invaliditate, stabilind capacitatea sau incapacitatea de muncă. Împotriva deciziei emise se poate face contestație, însă în speță decizia a cărei anulare se solicită, nefiind atacată a rămas definitivă.
Se mai invocă de către contestator că la fiecare termen de revizuire a prezentat înscrisuri medicale, în baza cărora expert al asigurărilor sociale emite decizie prin care se stabilește menținerea gradului de invaliditate sau încetarea calității de pensionar ca urmare a redobândirii capacității de muncă.
Emiterea deciziei nr. 314/09.04.2008 și menținerea acesteia prin respingerea contestației, conform soluției comunicate prin decizia nr. 824/24.05.2008 de către D este abuzivă, neavând la bază nici un raport de expertiză medicală.
S-a apreciat de către contestator că actele normative de care se face vorbire sunt norme cadru care stabilesc criteriile și modul în care se poate solicita pensionarea medicală.
Deciziile emise sunt nelegale și netemeinice întrucât contestatorul precizează că a prezentat bilete de ieșire din spital și scrisori medicale, toate aceste înscrisuri purtând parafa și semnătura medicilor specialiști, care nu au fost contestate și anulate.
Astfel intimata avea obligația de a dispune revizuirea medicală a contestatorului respectând dispozițiile legale privind examinarea acestuia și a dosarului său medical.
La dosarul cauzei au fost depuse deciziile contestate precum și întâmpinarea formulată de către intimată în care se invocă faptul că deciziile emise sunt temeinice și legale, motivat de faptul că în speță s-a întocmit nota de constatare de către Direcția audit Intern și Control din cadrul în care sunt menționate viciile identificate în deciziile medicale anulate.
Decizia medicală de menținere în grad de invaliditate a fost eliberată în lipsa derulării procedurii de revizuire medicală, prezentarea la consultația medicală cu documentația necesară și stabilirea gradului de către medicul expert.
În ce privește decizia formulată de către D se apreciază de către intimată ca aceasta a fost emisă în mod corect și legal deoarece medicul șef al serviciului de expertiză medicală nu avea competența de a efectua o reexpertizare a contestatorului în aceste condiții, decizia de anulare a deciziilor medicale, fiind emisă ca urmare a modalității în care s-a obținut calitatea de invalid, printr-o procedură viciată și nu afecțiunile contestatorului.
Se mai apreciază că în aceste condiții decizia medicală a fost eliberată în baza unor proceduri și documente neconforme, iar începând cu anul 2002 nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a beneficia de pensia de invaliditate.
S-a dispus astfel emiterea deciziei nr. 314/09.04.2008 prin care se anulează deciziile medicale fapt care a atras și emiterea deciziei de încetare, decizie prin care s-a stabilit și un prejudiciu în valoarea de 13312 lei.
Prin sentința civilă nr.2237 din 18 decembrie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea având ca obiect asigurări sociale, acțiune formulată de la contestatorul G, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, a anulat deciziile nr.314/09.04.2008 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M și decizia nr.824/24.05.2008 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D, obligând intimata la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei, reprezentând onorariu de apărător.
Pentru a pronunța această soluția prima instanță a constatat întemeiată contestația formulată de către G având în vedere considerentelor ce urmează: potrivit art. 56 (6) din Legea nr. 19/2000, astfel cum a fost modificată ulterior, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen este definitivă.
Existența unor deficiențe în activitatea Oficiului Județean de expertiză Medicală a Capacității de Muncă Târgoviște prin emiterea Deciziei de anulare nr. 824/24.05.2008, în baza Notei de constatare întocmită de către Direcția Audit Intern și Control din cadrul S, nu constituie temei legal și suficient pentru anularea acestor decizii asupra capacității de muncă al contestatorului, știut fiind faptul că medicul expert al asigurărilor sociale nu are competența de a anula anumite decizii de stabilire a capacității de muncă.
De altfel, nimeni nu-și poate invoca propria turpitudine pentru a-și acoperi o neregularitate competenței proprii, prin emiterea Notei de constatare mai sus menționate.
Oficiul Județean de Expertiză medicală a Capacității de Muncă Târgoviște putea, potrivit dispozițiilor art. 56 și următoarele din Legea nr. 19/2000, să emită o nouă decizie de încadrare într-un anumit grad de invaliditate al contestatorului, în funcție de starea sănătății sale, însă nicidecum nu avea competența anulării deciziilor medicale emise anterior, decizii ce erau definitive, necontestate în termenul de 30 de zile de la data emiterii lor.
În consecință, competența anulării acestor decizii de încadrare într-un anumit grad de invaliditate aparține instanței de judecată, potrivit art. 56 alin. 6 din Legea nr. 19/2000, unitatea intimată având doar competența revizuirii medicale în funcție de afecțiune, la interval de timp de 6-12 luni, până la împlinirea vârstei standard de pensionare, conform art. 61(1), putând menține, schimba ori înceta calitatea de pensionar de invaliditate.
Pentru încadrarea ori neîncadrarea într-un grad de invaliditate, se cere, potrivit art. 56(3) și avizul Institutului Național de Expertiză medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, care este obligatoriu.
În speță contestatorul Gar espectat indicațiile Cabinetului Teritorial d e Expertiză Medicală M, prezentând documentele care i-au fost solicitate.
Intimata nu a făcut dovada că decizia de stabilire a capacității de muncă s-a emis în condiții de nelegalitate. Potrivit art. 39 din Ordinul 340/2001 al Ministerului și Solidarității Sociale, oficiile de expertiză și recuperare a capacității de muncă județene au obligația de a efectua reexpertizarea cazurilor stabilite prin control propriu sau la solicitarea organelor de control sau partea interesată după caz.
În ce privește revizuirea aceasta se efectuează la termenul stabilit de medicii experți ai asigurărilor sociale de la cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă care au în evidență pensionarul. Cabinetele de expertiză medicală au obligația ca în primele 5 zile ale fiecărei luni să comunice casei teritoriale de pensii invalizii pensionari neprezentați la revizuirea medicală periodică în cursul lunii precedentă pentru suspendarea pensiei conform legii.
Constatându-se că în speță, nu există motive pentru nulitatea absolută ori relativă a deciziilor de stabilire a capacității de muncă a contestatorului, pentru considerentele expuse tribunalul a admis contestația formulată de către petiționarului G, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D și a anulat deciziile nr. 824/24.05.2008 a Oficiului Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a capacității de Muncă D și nr. 314/09.04.2008 a Cabinetului de Expertiză medicală și Recuperare a Capacității de Muncă
Instanța a obligat pe intimată la plata către contestatorul Gac heltuielilor de judecată în sumă de 700 lei reprezentând onorariu apărător.
Împotriva sentinței primei instanțe intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art. 304 pct.6, 8 și 9.pr.civ. și art. 3041.pr.civ.
Susține recurenta că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, în condițiile în care temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, îl constituie art. 41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În această situație, arată recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, ca urmare a notei de constatare a CNPAS - Direcția Audit Intern și Control, având numărul 24173/04.04.2008, prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertiză medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Tot în mod eronat instanța de fond a reținut că depunerea de către intimatul-contestator a unor documente medicale la dosarul cauzei ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse și la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de către intimatul-contestator la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizându-l pe intimat.
În ceea ce privește consultarea obligatorie a B, se arată că în mod greșit și-a întemeiat instanța motivarea întrucât potrivit art.56 din Legea nr.19/2000 nu există obligația consultării institutului de către, ci numai posibilitatea consultării acestuia, iar în cazul în care institutul respectiv este consultat, avizul acestuia este obligatoriu.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimatul-contestator a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr.314/09.04.2008 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă emisă pentru intimatul-contestator, având nr.2863/22.08.2002 și 2919/15.08.2006, reținându-se că acestea au fost eliberate fără a fi respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare și, în consecință, încadrarea într-un grad de invaliditate nu se justifică.
La numai câteva zile de la emiterea deciziei nr.314/09.04.2008 și fără a se aștepta ca această decizie să rămână definitivă prin epuizarea căilor legale de contestare, Casa Județeană de Pensii Dae mis decizia nr.-/17.04.2008, prin care, având în vedere decizia de anulare nr.314/09.04.2008 a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate a intimatului-contestator și recuperarea sumei de 13312 lei de la acesta, ca sumă încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.05.2005 - 01.05.2008.
Intimatul-contestator s-a adresat, cu contestație împotriva deciziei nr.314/09.04.2008 a Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, la Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, în temeiul art. 56 alin.2 din Legea nr. 19/2000, primind decizia nr.824/24.05.2008 a Casei Județene de Pensii D - Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare Capacității de Muncă, prin care i s-a respins contestația pe motivul lipsei documentelor conforme și necesare încadrării și menținerii în grad de invaliditate.
În cuprinsul deciziei nr. 314/09.04.2008 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr.24173/04.04.2008, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr. 340/2001 al pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000, precum și ale HG nr.1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Controlul consemnat în nota de constatare nr. 24173/04.04.2008 invocată de recurentă, a fost efectuat de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, în baza HG nr. 13/2004 și a Ordinului nr. 340/2001 al - Secțiunea C, punctul III, art. 39, controlul vizând activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului medical
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art. 39 din Secțiunea C, punctul III din Ordinul nr. 340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor.
Recurenta a susținut că la dosarul medical intimatul-contestator nu a depus documente justificative, iar acesta nu a fost expertizat de medicul specialist, deși nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale, datorate, în principal, unei angajate a cabinetului au impus anularea deciziei asupra capacității de muncă, măsură contestată ulterior de beneficiar.
Față de motivarea instanței de fond în sensul că la soluționarea contestației formulată în baza art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000 este obligatorie consultarea Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, din principiu, în conformitate cu disp.art.56 alin.3 din această lege, această consultare este obligatorie și nu opțională, așa cum pretinde recurenta
În consecință, nu i se pot imputa intimatului neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica anularea deciziei asupra capacității de muncă.
În raport de considerentele mai sus arătate, soluția primei instanțe apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât Curtea privește recursul intimatei Casa Județeană de Pensii D ca nefondat, iar în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.
Văzând și disp.art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.2237 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator G, domiciliat în comuna, județul
Obligă recurenta la 400 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2009.
Președinte JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./26.o3.2009
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
