Asigurări sociale. Decizia 411/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
LITIGII DE SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR 411
Ședința publică din 27 februarie 2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
- -
GREFIER-
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile formulat de contestatorul domiciliat în comuna, județul D și intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D cu sediul în Târgoviște-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1994/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul contestator avocat din cadrul Baroului D în baza împuternicirii avocațiale nr. 83/18.12.2008,lipsind recurenta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Avocat, având cuvântul depune la dosar împuternicirea avocațială și întâmpinare învederând că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat motiv pentru care solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat și obligarea intimatei la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat. După cum se poate observa, în considerente instanța a avut în vedere acest aspect,însă nu s-a pronunțat și prin dispozitivul sentinței.
Depune la dosar concluzii scrise, cu cheltuieli de judecată în recurs.
În ceea ce privește recursul formulat de intimată solicită respingerea acestuia și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală. Din nici-o probă nu rezultă culpa contestatorului pentru nerespectarea procedurilor medicale și sunt dovezi din care rezultă că a prezentat acte medicale la fiecare termen de revizuire medicală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, sub nr-, petentul G în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Daf ormulat contestație împotriva deciziei nr.- din 14.11.2007 prin care s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate începând cu data de 01.01.2003.
În motivarea în fapt a contestației se arată că suma de 11089 lei a fost încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.12.2004 - 01.12.2007, însă la emiterea acestei decizii, arată petentul, intimata a avut în vedere și decizia de anulare nr. 1768/02.11.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă
Arată petentul că în mod eronat s-a dispus anularea deoarece a fost bolnav la data expertizării, este bolnav și în prezent, iar de fiecare dată când a fost programată la comisie s-a prezentat cu actele medicale necesare și a fost încadrat în categoria celor nerevizuibili, motivat de diagnosticul pus anual de medic.
S-a solicitat admiterea contestației, iar în dovedirea cererii înțelege să se folosească de proba cu acte.
S-au atașat cererii în copie: decizia nr. - din 14.11.2007, contestație împotriva răspunsului dat de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D nr. 2824/31.12.2007, comunicat pe data de 24.01.2008.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației ca fiind netemeinică și nelegală. A arăat intimata că în conformitate cu dispozițiile art. 56 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, decizia de anulare a deciziilor medicale trebuie contestată în termen de 30 de zile de la comunicare la casa teritorială de pensii, respectiv CJP D - M, ulterior, decizia sau răspunsul dat putea fi contestat la instanța competentă, respectiv Tribunalul Dâmbovița în termen de 30 de zile de la comunicare.
Arată intimata că reclamantul nu a urmat această procedură, neexistând o dovadă în acest sens, considerente în care decizia de anulare a deciziilor medicale a rămas definitivă.
Pe fondul cauzei apreciază contestația nefondată motivat de faptul că în mod corect și legal a procedat cabinetul de expertiză medicală la anularea deciziilor asupra capacității de muncă deoarece petentul nu a respectat procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare, decizia medicală fiind emisă în baza unor documente și înscrisuri neconforme cu realitatea întocmite de către asistenta medicală și în lipsa unei dovezi că petentul s-a prezentat personal la termenele de revizuire.
S-au anexat întâmpinării copii de pe deciziile atacate, de pe nota de constatare întocmită cu ocazia verificărilor efectuate la cabinetul de expertiză.
Prin sentința civilă nr.1994 din 27 noiembrie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația formulată de G, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, a anulat deciziile nr.-/14.11.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D, decizia nr.1768/02.11.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă
Pentru a pronunța această soluția prima instanță a reținut următoarele.
Prin decizia nr. 1768/02.11.2007 Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Maa nulat decizia asupra capacității de muncă emisă în anul 2002 pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Prin decizia nr. -/14.11.2007 Casa Județeană de Pensii Dad ispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 11.089 lei,cu motivarea că a fost anulată decizia de încadrare în grad de invaliditate.
Contestatorul a atacat decizia privind anularea deciziei de încadrare în grad de invaliditate la Cabinetul de Expertiză și Recuperarea Capacității de Muncă iar prin decizia nr. 1768/02.11.2007emisă de Cabinetul de Expertiză și Recuperarea Capacității de Muncă s-a respins contestația, rămânând valabilă decizia M.
Contestația este întemeiată urmând a se anula deciziile pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcția de audit Intern și Control a efectuat un control asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă la Cabinetul Medical M, invocându-se drept temei al controlului prevederile HG nr. 13/08.01.2004 și a secțiunii C pct.III, art. 39 din Ordinul 340/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 56 alin. 6 din Legea nr. 19/2000 astfel cum a fost modificată ulterior, decizia de încadrare sau neîncadrare în grad de invaliditate necontestată în termen este definitivă.
S-au constatat deficiențe constând în neprezentarea pensionarului la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute, astfel că existența unor deficiențe în activitatea Oficiului Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D prin emiterea deciziei de anulare a plății pensiei de invaliditate în baza notei de constatare, nu constituie temei legal și suficient pentru anularea deciziilor asupra capacității de muncă ale petenților emise în perioada 2000 - 2007, știut fiind faptul că medicul expert al asigurărilor sociale nu are competența de a anula anumite decizii de stabilire a capacității de muncă.
În prezent s-a dispus începerea urmăririi penale față de asistenta medicală de la Cabinetul de Expertiză și Recuperarea Capacității de Muncă M, suspectată de a fi falsificat documente din dosarele medicale ale pensionarilor, însă nu sunt indicii că petentul ar avea vreo legătură cu activitatea infracțională desfășurată de această angajată. Mai mult, nimeni nu-și poate invoca propria turpitudine pentru a-și acoperi o neregularitate a competenței proprii prin emiterea notei de constatare nr. 41448 din 01.11.2007, instanța penală nu s-a pronunțat în legătură cu existența unor infracțiuni de fals și nici nu s-a anulat decizia de încadrare în grad de invaliditate pe acest motiv.
În aceste condiții, anularea acestei decizii înainte ca instanța penală să se pronunțe în mod definitiv cu pricire la sesizarea formulată de intimată împotriva salariatei sale, este nelegală.
Anularea deciziei de încadrare în grad de invaliditate nu poate produce efecte juridice decât pentru viitor, concluzie care rezultă din prevederile art. 39 alin.3 din Ordinul 340/2001 care stabilesc că "decizia emisă de Oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare."
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor, deoarece pentru trecut anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive.
Neprocedând în acest mod s-au încălcat prevederile Ordinului 340/2001 precum și prevederile art. 56 din Legea nr. 19/2000, care stabilesc procedura privind încadrarea în grad de invaliditate, s-a dispus încetarea plății pensiei și -a anulat decizia privind încadrarea în grad de invaliditate emisă în anul 2002.
Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D, putea potrivit dispozițiilor art. 56 și următoarele din Legea nr. 19/2000 să emită o nouă decizie de încadrare într-un anumit grad de invaliditate al petentului în funcție de starea sănătății sale, însă nicidecum nu avea competența anulării deciziei medicale, emisă anterior, decizie ce era definitivă, necontestată în termenul de 30 de zile de la data emiterii ei.
Constatându-se că în speță nu există motive pentru nulitatea absolută ori relativă a deciziei de stabilire a capacității de muncă a petiționarului G, având în vedere motivele expuse mai sus, Tribunalul a admis contestația și a anulat deciziile nr. -/14.11.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D, decizia nr. 1768/02.11.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, părțile în termen criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Contestatorul a criticat soluția sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată, deși prin sentința recurată i-a fost admisă contestația, iar pe cale de consecință trebuia să oblige intimata la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art.274 pct.1 Cod procedură civilă, precizând că în cuprinsul concluziilor scrise s-a făcut o solicitare expresă în acest sens, iar la fila 31 există chitanța doveditoare de plată a onorariului de avocat.
În recursul său intimata Casa Județeană de Pensii Dac riticat soluția, arătând că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, în condițiile în care temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, îl constituie art. 41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În această situație, arată recurenta intimată, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, ca urmare a notei de constatare a CNPAS - Direcția Audit Intern și Control, având numărul 51448/01.11.2007, prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertiză medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Tot în mod eronat instanța de fond a reținut că depunerea de către intimatul-contestator a unor documente medicale la dosarul cauzei ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse și la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de către intimatul-contestator la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizându-l pe intimat.
În ceea ce privește consultarea obligatorie a B, se arată că în mod greșit și-a întemeiat instanța motivarea întrucât potrivit art.56 din Legea nr.19/2000 nu există obligația consultării institutului de către, ci numai posibilitatea consultării acestuia, iar în cazul în care institutul respectiv este consultat, avizul acestuia este obligatoriu.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Contestator legal citat a formulat întâmpinare, iar la termenul din 27.02.2009, prin apărător a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă constată că recursul contestatorului este întemeiat, iar recursul intimatei e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cu privire la recursul contestatorului îl apreciază fondat având în vedere dispozițiile art.274 (1) Cod procedură civilă, potrivit căruia partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Or, prin admiterea contestației, instanța trebuia să oblige intimata la plata cheltuielilor de judecată, sens în care apreciază recursul ca întemeiat și-l va admite, va modifica în parte sentința în sensul că va obliga Casa Județeană de Pensii D la 1000 lei cheltuieli de judecată către contestator.
În consecință,în baza art.312 proc.civ.Curtea va admite recursul declarat de contestator și va modifica în parte sentința în sensul va obliga intimata Casa Județeană de Pensii D la 1000 lei cheltuieli de judecată către contestator.
În ceea ce privește recursul intimatei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr.1768/02.11.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-a anulat decizia asupra capacității de muncă emisă pentru intimatul-contestator, având nr.4605/10.12.2002 reținându-se că aceasta a fost eliberată fără a fi respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare și, în consecință, încadrarea într-un grad de invaliditate nu se justifică.
La numai câteva zile de la emiterea deciziei nr.1768/02.11.2007 și fără a se aștepta ca această decizie să rămână definitivă prin epuizarea căilor legale de contestare, Casa Județeană de Pensii Dae mis decizia nr.-/14.11.2007, prin care, având în vedere decizia de anulare nr. 1768/02.11.2007 a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate a intimatului-contestator și recuperarea sumei de 11089 lei de la acesta, ca sumă încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.12.2004 - 01.12.2007.
În cuprinsul deciziei nr. 1768/02.11.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr.51448/01.11.2007, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr. 340/2001 al pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000, precum și ale HG nr.1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Controlul consemnat în nota de constatare nr. 51448/01.11.2007 invocată de recurentă, a fost efectuat de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, în baza HG nr. 13/2004 și a Ordinului nr. 340/2001 al - Secțiunea C, punctul III, art. 39, controlul vizând activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului medical
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art. 39 din Secțiunea C, punctul III din Ordinul nr. 340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor.
Recurenta a susținut că la dosarul medical intimatul-contestator nu a depus documente justificative, iar acesta nu a fost expertizat de medicul specialist, deși nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale, datorate, în principal, unei angajate a cabinetului au impus anularea deciziei asupra capacității de muncă, măsură contestată ulterior de beneficiar.
Față de motivarea instanței de fond în sensul că la soluționarea contestației formulată în baza art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000 este obligatorie consultarea Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, din principiu, în conformitate cu disp.art.56 alin.3 din această lege, această consultare este obligatorie și nu opțională, așa cum pretinde recurenta
În consecință, nu i se pot imputa intimatului neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica anularea deciziei asupra capacității de muncă.
În raport de considerentele mai sus arătate, soluția primei instanțe apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât Curtea privește recursul intimatei Casa Județeană de Pensii D ca nefondat, iar în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare.
Văzând și disp.art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul domiciliat în comuna, județul D, împotriva sentinței civile nr.1994 din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că obligă intimata Casa Județeană de Pensii D la 1000 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondat recursul intimatei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1994/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurenta Casa Județeană de Pensii D la 1000 lei cheltuieli de judecată către recurentul-contestator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2009.
Președinte JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./26.-
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
