Asigurări sociale. Decizia 422/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 422
Ședința publică din 25 februarie 2009
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR: Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3587/4.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii T, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta intimată Casa Județeană de Pensii T, consilier juridic, lipsă fiind reclamantul recurent,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin registratura instanței, la data de 20.02.2009.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, se acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta instituției pârâte solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacată, pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii T, obligarea acesteia la emiterea unei decizii prin care să se calculeze drepturile sale de pensie prin valorificarea unui stagiu complet de cotizare de 18 de ani, obligarea acesteia la plata retroactivă, cu începere din 01.12.2005, a drepturilor de pensie astfel calculate cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că prin decizia nr. -/30.11.2005, pârâta a valorificat la calculul drepturilor de pensie ale reclamantului un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, în loc de 18 ani cum era legal cuvenit, diminuându-i în acest mod punctajul mediu anual și cuantumul pensiei. Se menționează că reclamantul beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, având însă efectuați în grupa I de muncă, 18 ani și se susține că, potrivit art. 2 pct.1 din anexa ce face parte integrantă din HG nr. -, stagiul complet de cotizare este echivalent cu vechimea în muncă înregistrată în carnetul de muncă, potrivit legislației în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, aceste norme făcând aplicarea art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000. Se conchide că pârâta era obligată ca la calcularea stagiului de cotizare să aibă în vedere înscrierile operate în carnetul de muncă al reclamantului, din care rezultă că acesta a prestat muncă în grupa I timp de 18 ani, precum și să împartă punctajul anual stabilit la un stagiu complet de cotizare de 18 ani, pentru a respecta principiul înscris în preambulul OUG nr. 4/2005, de acordare a pensiilor egale, la condiții egale de pensionare, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Reclamantului i-au fost stabilite drepturile de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă cu vechime integrală prin decizia nr. -/12.12.1997, cu începere din 01.01.1998, în temeiul Legii nr. 3/1977, potrivit susținerilor din întâmpinare, necombătute de acesta.
La 01.04.2001 a intrat în vigoare Legea 19/2000, care a consacrat un nou sistem de stabilire și calcul al pensiilor, diferit de cel reglementat prin legislația anterioară. A fost deci necesar, pentru asigurarea unui tratament egal persoanelor care beneficiază de același tip de pensie, să se adopte o serie de măsuri legislative, pentru ca pensiile stabilite în baza legislației anterioare să fie calculate prin aplicarea regulilor și principiilor stabilite în noua lege. A fost astfel adoptată HG nr.1550/2004, care a instituit regulile de urmat pentru recalcularea pensiilor deschise în plată în baza legislației anterioare Legii nr. 19/2000, tocmai datorită faptului că sistemele de calcul erau diferite, diferită fiind și terminologia utilizată în actele normative adoptate succesiv.
A făcut obiect al procesului de recalculare astfel demarat și pensia stabilită în favoarea reclamantului, la finalizarea acestuia fiind eliberată de către Casa Județeană de Pensii T decizia nr. -/30.11.2005.După cum rezultă din buletinele de calcul ce au stat la baza emiterii acestor decizii, cuantumul pensiilor stabilite în beneficiul reclamantului a fost determinat prin împărțirea numărului de puncte stabilit în funcție de valoarea veniturilor din întreaga activitate, la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani. Această dispoziție nu a fost contestată de către reclamant, deși se poate deduce că i-a fost comunicată, de vreme ce a înțeles să o depună la dosar în copie și a făcut referire la aceasta în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Față de această stare de fapt, instanța a constatat că cererea nu este întemeiată, dat fiind că utilizarea stagiului complet de cotizare menționat de către pârâtă nu contravine dispozițiilor legale.
S-a arătat că drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite în baza unei legislații care utilizează o terminologie și un sistem de calcul diferit de cel actual. Așadar, după reevaluarea pensiilor, în scopul corelării lor cu prevederile Legii 19/2000, este necesar a se stabili echivalența unor termeni din legislațiile succesive referitoare la drepturile de pensie, normele de soluționare a acestui conflict de legi în timp fiind înscrise în HG nr. 1550/2004.
Conform art. 77 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, actualele pensii pentru limită de vârstă (corespunzătoare pensiilor anterioare pentru munca depusă și limită de vârstă cu vechime integrală), se stabilesc prin împărțirea unui număr de puncte cumulate pe baza veniturilor obținute în cursul activității, la stagiul complet de cotizare, stabilit în Anexa 3 legii. Dat fiind că sistemul de calcul era diferit în Legea nr. 3/1977, prin art. 2 alin. 1 și 3 din anexa la HG nr. 1550/2004 s-a stabilit că "stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzut de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază", respectiv că "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".
S-a considerat că aceste două texte trebuie interpretate coroborat, căci cel din alineatul 3 reprezintă doar o particularizare al celui dintâi, pentru ipoteza persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis sub durata de aplicare a Legii nr. 3/1977. Așadar, și în cazul acestor persoane stagiul complet de cotizare folosit de Legea 19/2000 este echivalent cu vechimea integrală în muncă, stabilită de art. 8 alin. 1 din menționata lege, la 30 ani bărbații și 25 de ani, femeile.
Prima instanță a arătat că la această concluzie se poate ajunge și prin interpretarea sistematică a textului legal, constatându-se că o soluție similară a fost adoptată de legiuitor în alineatul 2 al art. 2 din anexa la HG nr. 1550/20094, unde sunt stabilite stagiile complete de cotizare ce pot fi utilizate în cazul persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost deschise în baza legilor anterioare Legii nr. 3/1977, prevăzându-se un stagiu unic de 20 de ani pentru femei și 25 de ani pentru bărbați, fără a se face distincție după cum astfel de persoane au prestat sau nu activitate în grupe superioare de muncă.
Așadar, nu au fost reținute susținerile reclamantului conform cărora stagiul complet de cotizare aplicabil persoanelor ce au făcut subiect de reevaluare a pensiilor în baza HG nr. 1550/2004 și care au desfășurat activitate în grupe superioare de muncă ar fi echivalent vechimii realizate în grupa I de muncă și nici măcar celei menționate în art. 14 alin. 1 și 3 din Legea nr. 3/1977. Aceasta deoarece HG nr. 1550/2004 stabilește o unică posibilitate de echivalare a termenilor cu conținut corespondent din legislațiile ce au vizat succesiv drepturile de pensie ale reclamantului, stagiul complet de cotizare din Legea nr. 19/2000 fiind echivalat cu vechimea integrală în muncă, stabilită prin art. 8 alin. 1 din Legea nr. 3/1977.
De altfel, s-a constatat că, contrar susținerilor reclamantului, legislația anterioară de care a beneficiat nu consacră o vechime integrală în muncă mai redusă în cazul persoanelor ce au desfășurat activitate în grupe superioare de muncă față de cele care au muncit în regim normal, ci stabilesc doar dreptul de a se recunoaște vechimea integrală reglementată de ar. 8 alin. 1, chiar anterior cumulării numărului de ani astfel stabiliți, în sensul că pentru grupa I de muncă la un an lucrat se recunoștea o vechime de 1 an și 6 luni, iar pentru grupa a II - a - 1 an și 3 luni.
Mai mult, s-a considerat că și în cazul Legii nr. 3/1977, ca și în sistemul Legii 19/2000, pensia pentru limită de vârstă se acorda condiționat de întrunirea cumulativă a două condiții - împlinirea unei anumite vârste (de 62 ani bărbații și 57 ani femeile) și realizarea unei vechimi în muncă minime (de 30 ani bărbații și 25 ani femeile - art. 8 alin. 1 din Legea nr. 3/1977), respectiv, o vârstă standard de pensionare și un stagiu minim de cotizare (art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000).
Stagiul complet de cotizare este o noțiune utilizată exclusiv pentru determinarea cuantumului pensiei, iar nicidecum pentru stabilirea dreptului la acordarea acesteia, în anexele la Legea nr. 19/2000 fiind evidențiate distinct stagiile minime de cotizare pentru bărbați și femei și cele complete de cotizare, prima categorie a acestora fiind utilizată pentru a se stabili dacă poate fi acordată pensia (în sensul că solicitantul a prestat muncă un număr suficient de ani, considerat minim, acumulând deci vechimea în muncă la care făcea referire art. 8 alin. 1 și art. 9 alin. 1 din Legea nr. 3/1977), în timp ce stagiul complet de cotizare este reglementat pentru calculul pensiei prin împărțirea punctelor acumulate în întreaga activitate la numărul de ani care îndreptățesc la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă.
S-a susținut că art. 14 din Legea nr. 3/1977 la care face referire reclamantul, nu reglementează un mod de calcul diferit cu privire la pensii, ci condiții diferite pentru acordarea acestora, pentru persoanele ce au prestat activitate în grupe superioare de muncă, fiind astfel corespondent nu art. 77, ci art. 41 și următoarele din Legea nr. 19/2000. Așadar, acesta nu reglementează o vechime integrală în muncă diferită de cea din art. 8 ci, stabilește doar condiții de vârstă și de stagiu minim diferite pentru persoanele ce au prestat activitate în grupe superioare de muncă, rezultând astfel că stagiul minim de cotizare necesar acestora este mai redus decât în cazul altor persoane, precum și că acestea pot beneficia de pensia pentru limită de vârstă anterior împlinirii vârstei standard reglementat în art. 8 alin. 1. În fapt, calculul pensiilor a fost reglementat în Legea nr. 3/1977 prin art. 11 și 12, nicidecum prin art. 14.
Așadar, s-a concluzionat că în mod eronat reclamantul susține că prin art. 2 pct.1 din Normele anexă la HG nr. - s-ar fi stabilit un stagiu complet de cotizare mai mic în cazul persoanelor ce au prestat activitate în grupe superioare de muncă, acțiunea promovată apărând neîntemeiată.
Față de argumentele invocate, au fost înlăturate susținerile reclamantului referitoare la admiterea unor acțiuni cu obiect similar în beneficiul altor persoane, dat fiind că precedentul judiciar nu constituie izvor de drept în actualul sistem, iar, pe de altă parte, hotărârile judecătorești depuse la dosar nu cuprind o analiză a textelor legale la care am făcut referire, respectiv, nu a făcut distincție între dispozițiile legale care stabilesc condițiile de acordare a pensiilor pentru limită de vârstă și cele în baza cărora se determină cuantumul acestora, respectiv, nu a analizat sensul diferiților temeni utilizați în legislația anterioară, în temeiul căreia s-au stabilit drepturile de pensie ale reclamantului și echivalența acestora cu alți termeni din actuala lege a pensiilor.
Au fost înlăturate și susținerile reclamantului potrivit cărora calculul pensiei sale în conformitate cu cele solicitate ar asigura aplicarea principiului de echitate înscris în preambulul OUG nr. 4/2005, de vreme ce nici în sistemul Legii nr. 19/2000 stagiul complet de cotizare nu este echivalent cu perioada în care o persoană a prestat muncă în condiții deosebite sau speciale, art.43 prevăzând exclusiv dreptul acestora la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă anterior împlinirii vârstei standard, în condițiile realizării unui stagiu minim de cotizare de 20 de ani în astfel de condiții (pe care, de altfel, reclamantul nu le dovedește), în timp ce cuantumul pensiei se determină conform art. 77 alin. 2, prim împărțirea punctajelor anuale cumulate la un stagiu fix de cotizare, stabilit în art. 43 și 47, care, deci, nu este diferit în funcție de numărul de ani în care s-a prestat activitate în grupe superioare de muncă. De altfel, s-a constatat că a accepta susținerile reclamantului privind modul de calcul al pensiei, s-ar ajunge la situația absurdă în care pensia ar fi cu atât mai mare cu cât numărul de ani lucrați în grupe superioare de muncă ar fi mai mic, căci punctajul anual cumulat ar fi împărțit la o cifră mai muncă, ceea ce, desigur, este de neconceput.
În fine, s-a arătat că este de observat că recunoașterea unor stagii complete de cotizare mai reduse în cazul unor persoane ale căror drepturi de pensie s-au deschis după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și care au desfășurat activitate în condiții de muncă deosebite sau speciale nu îndreptățește instanța să admită acțiunea de față, constatând că reclamantul este discriminat în raport cu astfel de persoane, de vreme drepturile acestora de pensie au fost deschise sub imperiul unor legislații diferite, aceste a avându-se, deci, în situații de fapt similare, dar nu identice.
De altfel, s-a constatat că înlăturarea discriminării astfel pretinse, prin aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează drepturile persoanelor ale căror drepturi la pensie au fost deschise după intrarea în vigoare a legii nr. -, norme distincte de cele care vizează drepturile reclamantului, instituite în art. 2 alin. 1 și 3 din Normele incluse în anexa la HG nr. 1550/2005 presupune anularea de către instanță a prevederilor legale exprese, pretins discriminatorii, și înlocuirea lor cu alte norme, ceea ce excede competențelor sale, instituite prin dispozițiile art. 126 alin. 1 din Constituția României, de a realiza justiția prin aplicarea legii, încălcând principiul separației puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituție, precum și art. 61 alin. 1 din Legea fundamentală, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională, prin Deciziile nr. 818, 819 și 820 din 3 iulie 2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, solicitând modificarea sentinței civile, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea acestuia s-a susținut că s-au interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 14 alin. 1 și 3 din Legea nr. 3/1977, ale art. 2 pct. 1 din nr.HG 1550/2000 și ale nr.OUG 4/2005, din care rezultă că în cazul reclamantului stagiul complet de cotizare nu este de 30 de ani, ci de 18 ani.
Pârâta intimată a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, susținând, în esență, că stagiul complet de cotizare este de 30 de ani, conform art. 8 alin. 1 și 2 și art. 12 din Legea nr. 3/1977 la care face trimitere art. 1 și 3 din nr.HG 1550/2004.
Examinând cauza sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul s-a pensionat conform Legii nr. 3/1977 și i s-a recalculat pensia conform nr.OUG 4/2005, ca urmare a adoptării Legii nr. 19/2000, lege care, așa acum corect a reținut instanța de fond, utilizează o terminologie și un sistem de calcul diferit de cel prevăzut de legislația anterioară.
Scopul nr.OUG 4/2005, arătat în preambulul său, este recalcularea pensiilor stabilite în baza legislației în vigoare până la 1.04.2001, în așa fel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie", iar art. 2 din acest act normativ prevede că recalcularea pensiilor se efectuează cu respectarea prevederilor legii nr. 19/2000.
Legea nr. 3/1977 nu prevedea noțiunea de stagiu complet de cotizare, ci opera cu noțiunea de vechime integrală în muncă.
Art. 2 alin. 1 și 3 din nr.HG 1550/2004 prevede că "stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului reprezintă vechime integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie".
Potrivit art. 8 din Legea nr. 3/1977, vechimea minimă în muncă pentru a se putea pensiona era de 30 de ani în cazul bărbaților, deci acesta era stagiul complet de cotizare.
Art. 14 din Legea nr. 3/1977 prevede că persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în grupa I de muncă, li se ia în calcul pentru fiecare an lucrat în această grupă câte un an și șase luni.
Aceste persoane se pot pensiona astfel cu vechimea de 20 de ani de muncă efectivă în grupa I de muncă și care echivalează cu 30 de ani de muncă în condiții normale.
Întrucât art. 14 al Legii nr. 3/1977 derogă de la prevederile art. 8, în cazul persoanelor care au lucrat în grupa I de muncă, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, și nu de 30 de ani, cum a reținut instanța de fond, interpretând greșit aceste dispoziții legale.
Această interpretare este determinată și de principiul enunțat în preambulul nr.OUG 4/2005 arătat mai sus, care impune coroborarea actelor normative în baza cărora se face recalcularea pensiei cu dispozițiile Legii nr. 19/2000 la care face trimitere ordonanța.
Deși dispozițiile Legii nr. 19/2000 sunt mai restrictive, în sensul că față de legislația anterioară se mărește vârsta de pensie, precum și stagiul complet de cotizare, în cazul persoanelor care au lucrat în condiții speciale, stagiul complet de cotizare și vârsta de pensionare sunt mai mici decât în cazul persoanelor care au muncit în condiții normale.
În același timp dispozițiile tranzitorii ale art.167 prevăd reducerea vârstelor de pensionare și a stagiului complet de cotizare conform anexelor 4 și 5.
Reclamantul care a lucrat în grupa I de muncă 17 ani și 7 luni, beneficiază de o reducere proporțională a stagiului complet de cotizare, ca urmare a sporului de 6 luni la fiecare an lucrat, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977 și aplicării prin analogie a dispozițiilor anexei nr. 4 din Legea nr. 19/2000, acesta fiind îndreptățit la un stagiu complet de cotizare de 22 de ani.
Prin urmare, acțiunea reclamantului a fost în mod greșit respinsă și, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, va fi admis recursul și va fi modificată sentința.
Acțiunea va fi admisă în parte și se va obliga pârâta să recalculeze pensia cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 22 de ani și nu de 18 ani, cum susține reclamantul, recalculare care se va face de la data introducerii acțiunii și nu de la data pensionării, deoarece nu a contestat decizia de pensionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3587/4.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului și obligă pârâta să recalculeze pensia acestuia cu luarea în considerare la stabilirea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 22 de ani, începând cu data introducerii acțiunii - 10.VII.2008.
Respinge în rest acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
- - Dr. - - - -
GREFIER,
- -
Red. /10.04. 2009
TehnoredA./ 13.04.2009/2 ex
Prima instanță: și - Tribunalul Timiș
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
