Asigurări sociale. Decizia 475/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 475
Ședința publică din data de 4 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.185 din 6 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă D, reprezentată de consilier juridic și intimata-reclamantă, reprezentată de avocat - din Baroul Dâmbovița, conform împuternicirii avocațiale primită de acesta de către avocat titular din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, fila 8.
Curtea înmânează reprezentantei recurentei o copie de pe întâmpinare.
Consilier juridic având cuvântul arată că are cunoștință de conținutul întâmpinării și că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Avocat - având cuvântul arată la rândul său că este avocat stagiar și nu poate pune concluzii orale în instanță.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurentă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii în sensul menținerii deciziei emisă de recurentă, conform motivelor de recurs depuse în scris la dosar.
Avocat stagiar - pentru intimata-reclamantă depune la dosar concluzii scrise formulate de aceasta prin avocat, prin care se solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii D, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.-/03.05.2007 emisă de pârâtă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia sus-menționată i-a încetat pensia de invaliditate și i s- solicitat restituirea sumei de 10652 lei, încasată cu titlu de pensie, măsura dispusă constituind un abuz, fiind încălcate prevederile constituționale, precum și cele din legislația în vigoare a asigurărilor sociale și a pensiilor.
A mai arătat reclamanta că datorită afecțiunilor grave de care suferă, a fost pensionată pentru invaliditate de gradul III, încă din anul 2002, având numeroase internări efectuate de medici specialiști, reclamanta urmând indicațiile Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare M, unde a fost examinată, dosarele întocmite fiind întotdeauna avizate și efectuând expertizele medicale în cadrul centrului din M, care au fost avizate de medicul specialist.
S-a susținut în continuare de către reclamantă că nu are nicio vină pentru faptul că un funcționar nu a respectat anumite norme în materie, reclamanta suferind de boli dobândite în timpul muncii, nefiind admisibil ca deciziile de pensionare să fie anulate retroactiv.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr.340/2001 și ale HG nr.1229/2005.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Daf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală, decizia contestată fiind emisă în condiții de legalitate, deoarece reclamanta nu s-a prezentat la revizuirea medicală periodică, iar menținerea gradului de invaliditate s-a efectuat pe baza unor documente neconforme, context în care a fost emisă decizia nr.491/27.04.2007, prin care s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă, decizie trimisă reclamantei cu confirmare de primire și care putea fi contestată potrivit procedurii, la care s-a făcut trimitere.
De asemenea, s-a arătat că în urma emiterii deciziei nr. 491/27.04.2007, prin care s-au anulat deciziile medicale, a fost emisă și decizia de încetare nr.-/3.05.2007 prin care s-a stabilit și prejudiciul de 10652 lei și cum reclamanta nu a făcut dovada că a urmat toată procedura, decizia de anulare a deciziilor medicale a rămas definitivă și decizia de încetare a plății pensiei fiind un accesoriu al acesteia, nu mai poate fi modificată.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, depuse la dosar de ambele părți, prin sentința civilă nr.185 din 6 februarie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte contestația, a anulat în parte decizia nr.-/03.05.2007 emisă de pârâtă, numai în ceea ce privește recuperarea sumei încasate de reclamantă pe perioada 01.05.2004-01.05.2007, a menținut restul dispozițiilor deciziei și a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că s-a efectuat un control asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă - Cabinetul Medical M, de către Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcția de audit Intern și Control.
Controlul a avut loc în baza HG nr.13/08.01.2004 și a Secțiunii C, pct.III, art.39 din Ordinul nr.340/2001, constatându-se deficiențe constând în neprezentarea pensionarei la consultația medicală cu documentația necesară, precum și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute.
De asemenea, s-a reținut că în prezent s-a dispus începerea urmăririi penale față de asistenta medicală de la Cabinetul de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M, suspectată de a fi falsificat documente din dosarele medicale ale pensionarilor, însă până în prezent nu sunt indicii că reclamanta ar avea vreo legătură cu activitatea infracțională desfășurată de această angajată, iar instanța penală nu s-a pronunțat în legătură cu existența unor infracțiuni de fals material sau intelectual în înscrisuri oficiale și nici nu s-au anulat deciziile de încadrare în grade de invaliditate pe acest motiv.
Totodată, s-a arătat că, în mod cert, CNPAS, prin serviciul de audit și control, are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă, în baza art.39 din Ordinul nr.340/2001 invocat în nota de constatare, însă rezultatele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot avea efecte retroactive întrucât decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Astfel, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală, se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor.
În ceea ce privește susținerea pârâtei în sensul că reclamanta nu ar fi respectat procedura prealabilă de contestare a deciziei de anulare a deciziei medicale, tribunalul a reținut că aceasta este întemeiată, întrucât reclamanta nu a făcut dovada că a contestat în instanță răspunsul primit de la Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, conform dispozițiilor Legii nr.19/2000.
În raport de toate aceste considerente, instanța a admis în parte contestația și a anulat în parte decizia nr.-/3.05.2007 numai în ceea ce privește recuperarea sumei încasată de reclamantă pe perioada 1.05.2004 - 1.05.2007.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâta Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă și art.3041Cod pr.civilă.
Susține recurenta-pârâtă că în mod eronat prima instanță a reținut că, la baza emiterii deciziilor de anulare a deciziilor asupra capacității de muncă, au stat dispozițiile art. 39 din Ordinul 340/2001, iar nu dispozițiile art. 41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, conform cărora deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În această situație, arată recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, ca urmare a notei de constatare a CNPAS - Direcția Audit Intern și Control, având nr.19162/26.04.2007, prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertizare medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
S-a mai învederat că instanța nu a cercetat cu atenție fondul cauzei și nu a pus în discuție administrarea de probe, încălcându-se prevederile legale întrucât decizia de încetare a pensiei de invaliditate și de recuperare a sumelor încasate necuvenit a avut la bază decizia nr.491/27.04.2007, de anulare a deciziilor medicale asupra capacității de muncă și această decizie putea fi contestată, potrivit art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000, în termen de 30 de zile, la casa teritorială de pensii, urmând a se emite o decizie sau un răspuns în ceea ce privește contestația, care putea fi contestat la instanța competentă în termen de 30 de zile de la comunicare, reclamanta neurmând această procedură și necontestând răspunsul la instanța judecătorească, situație în care decizia de anulare asupra capacității de muncă a rămas definitivă.
În acest context, susține recurenta, în mod eronat s-a anulat în parte decizia de încetare a pensiei de invaliditate și de recuperare a sumelor încasate necuvenit, care a fost emisă în baza unei decizii definitive.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei, prin care a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr.491/27.04.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă nr.276/04.02.2003, 459/11.02.2003, 608/13.02.2004, 562/08.02.2005 și 461/03.02.2006 emise pentru intimata-reclamantă, reținându-se că acestea au fost eliberate fără a fi respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Împotriva acestei decizii intimata-reclamantă s-a adresat cu contestație, în temeiul art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000, la Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, care i-a transmis răspunsul nr.1588/2.07.2007 potrivit căruia deciziile medicale au fost eliberate în lipsa derulării procedurii de expertizare și revizuire medicală, situație în care s-a consemnat că rămân valabile elementele deciziei nr.491/27.04.2007 a Cabinetului de Expertiză Medicală M, fără ca intimata să conteste mai departe, în instanță, acest răspuns, conform art.56 alin.5 din Legea nr.19/2000.
Ulterior, la numai câteva zile de la emiterea deciziei nr.491/27.04.2007, prin decizia nr.-/03.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate a intimatei-reclamante începând cu data de 01.03.2003, precum și recuperarea sumei de 10652 lei de la acesta, reținându-se că este o sumă încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.05.2004-01.05.2007.
În cuprinsul deciziei nr. 491/27.04.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr.19162/26.04.2007, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr.340/2001 al pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.19/2000, precum și ale nr.HG1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Potrivit notei de constatare nr.19162/26.04.2007 (filele 20-22 dosar fond), a fost efectuat un control, în baza nr.HG13/2004 și a Ordinului nr.340/2001 al - secțiunea C, punctul III, art.39, de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, control ce a vizat activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului Medical
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art.39, din secțiunea C, punctul III, din Ordinul nr.340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
În consecință, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor, așa cum justificat a concluzionat și prima instanță, iar nu retroactiv, astfel cum a procedat în mod greșit recurenta.
Cum decizia nr.491/27.04.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Mar ămas definitivă, iar reclamanta nu declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond prin care i-a fost admisă în parte contestația și având în vedere considerentele ce preced, soluția tribunalului apare ca fiind legală și temeinică, neputându-se reține critica potrivit căreia instanța nu ar fi cercetat cu atenție fondul cauzei.
Sentința atacată se bazează pe probele cu înscrisuri ce au fost administrate în cauză la solicitarea ambelor părți și deși se susține că instanța nu a pus în discuție administrarea de probe, nu se face trimitere la nicio altă probă care să fi fost pertinentă și concludentă cauzei, a cărei administrare să fi fost cerută de către recurentă.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul pârâtei Casa Județeană de Pensii D ca nefondat, motiv pentru care, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incident niciunul din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.185 din 6 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în comuna, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 4 aprilie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
- - - - - -
fiind plecată din instanță,
prezenta a fost semnată
președintele instanței
Grefier
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
/FA
2 ex.
29.04.2008
nr- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
