Asigurări sociale. Decizia 6/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.6/CM
Ședința publică de la 15 ianuarie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta - reclamantă, domiciliată în C,-, - Sc.B,.25, împotriva sentinței civile nr.151/21.03.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtăSC SRL, cu sediul în C,-, având ca obiect asigurări sociale LEGEA 19/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta - reclamantă iar pentru intimata - pârâtă răspunde d-nul - delegat din partea societății, conform delegației nr.1/14.01.2008.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru.
Întrebate, părțile arată că nu au acte depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta solicită admiterea recursului, obligarea intimatei - pârâte la plata drepturilor salariale aferente celor 5 luni lucrate.
Reprezentantul intimatei - pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât recurenta - reclamantă nu a avut raporturi juridice cu societatea.
INSTANȚA
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
a declarat recurs la 26.06.2007 împotriva sentinței civile pronunțată de Tribunalul Constanța pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reclamanta în contradictoriu cu pârâta, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata contribuțiilor către bugetul de stat pentru perioada 18.10.2004 - 21 iunie 2005.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pentru perioada de referință indicată pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a plăti contribuțiile obligatorii către bugetul de stat, deși în acest interval de timp a fost angajata societății și a prestat activitate.
Potrivit contractului individual de muncă nr.48041/21.06.2005 reclamanta a dobândit calitatea de salariată în cadrul societății pârâte începând cu data de 21 iunie 2005, raporturile de muncă urmând a se derula pe perioadă nedeterminată - fila 10.
La data de 16.09.2005 reclamanta a dat naștere unui copil, împrejurare ce a determinat-o să depună actele necesare obținerii indemnizației pentru creșterea copilului.
De acest drept nu a putut însă beneficia, deoarece nu s-a făcut dovada stagiului de cotizare de 12 luni, realizat anterior datei nașterii copilului, astfel cum prevede art.1 din OUG nr.148/2005.
Astfel cum rezultă din răspunsul ITM C la petiția nr.206/21.02.2006 formulată de reclamantă, în urma verificării evidențelor contabile, s-a constatat că aceasta nu figurează în statele de plată ale salariilor în perioada 18.10.2004 - 21.06.2005, societatea având achitate la zi contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Pentru a dovedi existența raporturilor de muncă cu societatea, în lipsa unui contract individual de muncă încheiat în formă scrisă pentru perioada 18.10.2004 - 21.06.2005, societatea având achitate la zi contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Pentru a dovedi existența raporturilor de muncă cu societatea, în lipsa unui contract individual de muncă încheiat în formă scrisă pentru perioada 18.10.2004 - 21.06.2005, reclamanta a administrat proba testimonială.
Din depoziția martorului reiese că reclamanta a desfășurat activități specifice funcției de vânzătoare în cadrul societății pârâte, aproximativ din luna aprilie - mai a anului 2005 până în primăvara anului 2006.
De asemenea, martorul a precizat că în cursul anului 2004 nu își amintește să o fi văzut pe reclamantă în calitate de vânzătoare la acest magazin, însă cu certitudine a remarcat-o în cursul anului 2005.
Totodată, martora a declarat că în perioada pentru care se solicită obligarea pârâtei la plata contribuțiilor către bugetul de stat, reclamanta nu a fost angajata societății.
Prin sentința civilă nr.151/21 martie 2007 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.
Pentru a soluționa astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Din analiza coroborată a contractului individual de muncă al reclamantei, a răspunsului ITM C la petiția nr.206/21.02.2006, a foilor de vărsământ aflate în dosar la filele 13.29 și a depozițiilor martorilor audiați în cauză, se reține că pe perioada derulării raporturilor de muncă cu reclamanta, angajatorul și-a executat obligația de plată a contribuțiilor obligatorii către bugetul de stat.
Însă, în ceea ce privește intervalul de timp 18.10.2004 - 21.06.2005 această obligație instituită de art. 22 alin.1 raportat la art. 28 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 nu incumbă angajatorului pârât, deoarece prin probatoriilor adminJ. în cauză nu s-a făcut dovada existenței calității de salariată a reclamantei pentru perioada de referință precizată de aceasta.
Ori, lipsa calității de salariat, ca și condiție esențială în raport de care se poate dispune obligarea angajatorului la executarea obligației de plată a contribuțiilor obligatorii către bugetul de stat, are drept consecință exonerarea angajatorului de la executarea acestei îndatoriri.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență greșita respingere a cererii de obligare a pârâtei la plata asigurărilor sociale pe perioada derulării raporturilor de muncă, ceea ce a privat-o de dreptul de indemnizație pentru creșterea copilului.
Recursul nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente de fapt și de drept.
Hotărârea nu este criticabilă întrucât la stabilirea situației de fapt aceasta a avut în vedere probatoriile adminJ. de reclamantă, care nu a reușit să facă dovada împrejurării căa desfășurat raporturi de muncă în perioada octombrie 2004 - 2006, chiar și în lipsa unui contract de muncă.
O asemenea probațiune era imperios necesară pentru a determina obligarea pârâtei la plata asigurărilor sociale în favoarea recurentei reclamante pentru perioada în care nu a avut înregistrat un contract de muncă.
Chiar martorii propuși de către reclamantă - unul dintre aceștia fiind un client al magazinului, deci nu poate plana nici o suspiciune cu privire la realitatea declarațiilor acestora - au arătat că nu pot indica momentul de la care aceasta lucrează în unitate.
Martorul a arătat că a început cumpărăturile din acel magazin aproximativ din luna aprilie mai 2005, aspecte pe care instanța de fond le-a cuprins în considerentele sentinței atacate.
Nefiind dovedite raporturile de muncă, în mod corect intimata nu a fost obligată la plata asigurărilor sociale, astfel că reclamanta, neavând un stagiu de cotizare realizat anterior datei nașterii copilului, conform art. 1 din OUG 148/2005 nu poate beneficia de indemnizația pentru creșterea copilului.
Rezultă astfel că nu pot fi primite criticile formulate de către recurentă.
Pe cale de consecință, în baza art. 312.pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de recurenta - reclamantă, domiciliată în C,-, - Sc.B,.25, împotriva sentinței civile nr.151/21.03.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtăSC SRL, cu sediul în C,-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:
Red.dec.-jud.--/18.01.2008
- gref.-
25.01.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol, Mariana Bădulescu
