Asigurări sociale. Decizia 610/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 610
Ședința publică din data de 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Dan
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta și Asociații, cu sediul în B,-, sector 1, lichidator judiciar al SC " B" SA, cu sediul în comuna, județul D, împotriva sentinței civile nr.2041 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat Izvoru, județul D și intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 17 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 24 martie 2009, când pentru același motiv a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, când a dat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Casa Județeană de Pensii D și și Asociații L, în calitate de lichidator judiciar al SC B SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța cel de-al doilea pârât să fie obligat la eliberarea unei adeverințe în care să fie specificate sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuție tarifară necesare la recalcularea pensiei din sistemul public, iar primul pârât să fie obligat la calculul pensiei reclamantului stabilit în funcție de sporurile obținute de acesta.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost angajat la B SA din anul 1969 până în anul 1999, fiind pensionat în anul 2000, pensia acestuia intrând în procesul de recalculare, cu luare în considerație a întregii activități de la angajare și până la pensionare, însă în carnetul de muncă al reclamantului sunt trecute sporurile de la data de 1.04.1992 și până în anul 1999, iar de la angajare și până în anul 1992 nu a fost trecut niciun spor.
A mai arătat reclamantul că întreprinderea la care a lucrat a dat faliment, iar acesta a cerut lichidatorului să-i elibereze o adeverință cu sporurile primite, ce a fost trimisă Casei de Pensii D, adăugându-i-se la pensie numai suma de 2 lei deși sporurile primite de reclamant au fost de 45% plus 5% ore de noapte.
Pârâta și Asociații L, lichidator judiciar al SC B SA, a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului arătând că la data preluării documentelor societății s-a constatat, fără posibilitatea de a identifica persoanele responsabile, că arhiva a fost păstrată în mod necorespunzător, transportul și depozitarea documentelor, înainte de deschiderea procedurii insolvenței, inclusiv a statelor de plată, făcându-se fără procese-verbale, opis sau orice alte documente doveditoare, statele de plată fiind incomplete, păstrate în condiții improprii, distruse sau pierdute până la momentul preluării acestora de către lichidatorul judiciar.
S-a mai arătat de către pârâtă că a depus toate diligențele pentru identifica statele de plată și a elibera adeverințele privind veniturile în muncă ale foștilor salariați ai SC B SA, în vederea recalculării pensiilor, reclamantului fiindu-i eliberată o adeverință pe baza statelor de plată identificate la momentul eliberării în arhiva societății, având în vedere modelul acceptat de Casa de Pensii B, lichidatorul judiciar neputând aplica regula de trei simplă sau orice altă regulă de calcul pentru stabilirea sporurilor procentual, după cum solicită reclamantul, având în vedere că nu au fost identificate în întregime statele de plată.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Daf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității introducerii cererii pe motiv că reclamantul nu a făcut dovada depunerii la sediul instituției pârâte unor adeverințe în vederea recalculării pensiei potrivit OUG nr. 4/2005 și Legii nr. 19/2000 cu modificările și completările ulterioare, solicitându-se respingerea cererii față de această pârâtă ca prematur introdusă, făcându-se precizarea că instituția pârâtă a valorificat adeverințele depuse de reclamant până la acel moment.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri și expertiză contabilă judiciară administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 2041/3.12.2008, Tribunalul Dâmbovița a admis excepția prematurității introducerii cererii invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii respingând cererea față de această pârâtă și s-a admis în parte cererea reclamantului, pârâta și Asociații L, în calitate de lichidator judiciar al SC B SA, fiind obligată să elibereze reclamantului o adeverință în care să se specifice sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuție pe perioada lucrată la aceasta.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că excepția prematurității introducerii acțiunii invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii este întemeiată întrucât recalcularea pensiei se poate face numai după înaintarea actelor la pârâtă, reclamantul recunoscând că nu a depus o astfel de adeverință, motiv pentru care s-a admis excepția prematurității respingându-se cererea față de această pârâtă.
Capătul de cerere referitor la eliberarea unei adeverințe în care să fie cuprinse toate sporurile a fost apreciat ca întemeiat reținându-se că potrivit art. 40 litera h din Codul muncii, angajatorul este obligat să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
S-a mai reținut că arhiva societății este deteriorată, călcată în picioare, împrejurare ce nu se poate imputa reclamantului, ci angajatorului sau lichidatorului judiciar, care nu au luat toate măsurile pentru ca arhiva să fie pusă la punct și întrucât pentru anul 1974 s-a găsit un document cumulativ pe numele reclamantului, din care rezultă că pentru acest an reclamantul a beneficiat de ore de noapte și de spor de șantier, s-a arătat că se poate prezuma că a avut aceste sporuri și pe altă perioadă și că rămâne în sarcina lichidatorului să emită o adeverință din care să rezulte sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuție pe perioada 1969-1992, arătându-se că acesta are obligația legală de a emite adeverința respectivă și de a depune diligențele pentru găsirea tuturor actelor sau pentru reconstituirea acestora
Împotriva acestei sentințe pârâta și Asociații L, lichidator judiciar al SC B SA, a declarat în termen legal recurs criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art. 3041Cod pr.civilă.
Susține recurenta că soluția instanței se bazează pe o greșită interpretare a legii, recurenta fiind în mod greșit obligată să elibereze intimatului-reclamant o adeverință în care să se specifice sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuție pe perioada lucrată la SC B SA.
Astfel, se arată că în urma deschiderii procedurii reorganizării judiciare și a falimentului SC B SA, și Asociații a preluat dosarul de faliment în urma numirii de către Curtea de APEL PLOIEȘTI, în baza deciziei nr. 1695/11.05.2006, de la fostul lichidator, la data preluării documentelor societății arhiva fiind păstrată în mod necorespunzător, documentele fiind inițial depozitate la fostul sediu al debitoarei din B, pentru ca ulterior, înainte de deschiderea procedurii insolvenței, aceste documente să fie transportate în mai multe locuri, ce au fost indicate, transportul și depozitarea acestora, inclusiv a statelor de plată fiind făcute fără procese-verbale, opis sau orice alte documente, anterior deschiderii procedurii falimentului, astfel că nu se poate invoca în această privință culpa lichidatorului judiciar.
Se mai învederează că în raport de disp.art. 25 din legea insolvenței nr. 85/2006, lichidatorul judiciar nu are obligația de a calcula sporurile în procente, astfel cum au fost acordate intimatului-reclamant și totuși, manifestându-și întreaga disponibilitate, recurenta a făcut demersuri eliberând intimatului adeverința în conformitate cu mențiunile din statele de plată identificate în arhiva societății, chiar dacă acestea sunt incomplete, nu au fost arhivate și au fost păstrate în condiții improprii, distruse sau pierdute până la momentul preluării acestora de către lichidatorul judiciar.
Se arată în continuare că adeverința a fost eliberată având în vedere modelul acceptat de Casa de Pensii B, cuprinzând salariul brut, salariul net, sporurile de noapte, de climă, și pentru condiții grele de muncă acordate reclamantului numai pentru perioadele în care au fost identificate în arhivă state de plată, iar pentru celelalte perioade, nefiind găsite asemenea state de plată, nu există posibilitatea precizării veniturilor salariale ale intimatului.
De asemenea, se arată că instanța a interpretat greșit dispozițiile OUG nr. 19/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000, în care se prevede la art. I pct. 3 că: în condițiile în care pentru o anumită perioadă care constituie stagiul de cotizare, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora, iar în caz contrar, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe țară, în vigoare în perioada respectivă.
Totodată, se susține că în mod greșit a apreciat prima instanță, în raport de documentul cumulativ pentru anul 1974 găsit în arhivă, privindu-l pe intimatul - reclamant, că lichidatorul ar putea prezuma faptul că intimatul ar fi avut spor de noapte și de șantier pe toată perioada desfășurării activității, iar în acest temei să- oblige pe lichidator la emiterea adeverinței, documentul respectiv nedovedind decât veniturile avute de reclamant pe anul 1974, neputându-se prezuma că acesta a beneficiat de aceste sporuri, în același procent și cuantum, și pe perioada 1969-1992, emiterea unei adeverințe privind veniturile salariale, fără documente doveditoare în acest sens, putând reprezenta o faptă de natură penală.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care răspuns criticilor aduse în recurs solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Pentru justa soluționare a cauzei, prima instanță a dispus efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate, care să verifice evidențele SC SA aflate la lichidatorul și Asociații și să întocmească un tabel cu sporurile, indemnizațiile și retribuțiile tarifare pe perioada 1969-1992, necesare reclamantului la recalcularea pensiei.
Expertul desemnat de instanță a procedat la verificarea arhivei SC B SA, aflată în prezent la lichidator, fiind însoțit la verificare și de doi reprezentanți ai lichidatorului, concluzionând din analiza efectuată că nu poate întocmi situațiile cerute din lipsa documentelor doveditoare, respectiv state de plată sau fișe personale ale intimatului-reclamant pentru perioada 1969-1992, expertul identificând la fața locului numai o fișă a petentului pe anul 1974 și un stat de plată din luna octombrie 1971.
Recurenta-pârâtă a explicat atât prin notele scrise depuse la dosarul de fond, cât și prin motivele de recurs, modalitatea în care a preluat arhiva SC B SA, împotriva căreia s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului, făcând referire la modul necorespunzător în care a fost păstrată arhiva anterior deschiderii procedurii falimentului, în legătură cu care nu s-au putut identifica persoanele responsabile și pentru care nu poate fi invocată culpa lichidatorului judiciar, iar starea în care au fost păstrate pe parcursul anilor documentele care au compus arhiva societății comerciale aflate în lichidare, de către această societate și împrejurarea că multe documente nu se mai găsesc nu pot fi imputate lichidatorului desemnat în baza Legii nr. 85/2006, care nu are obligația reconstituirii documentelor ce au aparținut societății aflate în lichidare, așa cum greșit a reținut prima instanță.
Faptul că pentru anul 1974 a fost găsită de către expertul desemnat în cauză o fișă privind drepturile salariale, inclusiv sporurile de care a beneficiat intimatul-reclamant pe acel an nu poate conduce la concluzia că acesta ar fi beneficiat în toată perioada lucrată la SC B SA de sporurile respective, recurenta neputând proceda, numai pe baza unei prezumții, la eliberarea unei adeverințe în sensul celor dispuse de prima instanță, adeverință care trebuie să cuprindă date concrete privind sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuție, recurenta fiind răspunzătoare, potrivit art. 4 alin. 3 din OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, de valabilitatea și corectitudinea adeverințelor eliberate.
La solicitarea intimatului-reclamant, recurenta a eliberat acestuia, anterior promovării prezentei acțiuni, pe baza statelor de plată identificate în arhiva SC B SA, o adeverință cuprinzând veniturile salariale obținute în anumite perioade, printre care și pentru luna octombrie a anului 1971.
Cum expertul desemnat în cauză la prima instanță a identificat și o fișă personală privindu-l pe reclamant pe anul 1974, din care rezultă veniturile salariale obținute de acesta, inclusiv sporurile pe anul respectiv și ținând cont de împrejurările specifice din speța dedusă judecății legate de arhiva SC B SA aflată în lichidare, rezultă că pe baza acestei fișe recurenta poate elibera intimatului-reclamant o adeverință în care să specifice sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuție ale acestuia pentru anul 1974 și care nu au fost incluse în adeverința eliberată inițial reclamantului, depusă în copie la dosarul de fond( filele 9-10), însăși recurenta arătând prin motivele de recurs că documentul respectiv dovedește veniturile avute de intimatul-reclamant în anul 1974.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul de față ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă îl va admite, iar conform art. 312 alin. 2 și 3 Cod pr.civilă va modifica în parte sentința în sensul că va obliga recurenta-pârâtă să elibereze reclamantului o adeverință în care să se specifice sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuție ale acestuia numai pentru anul 1974, urmând a se menține restul dispozițiile sentinței, și-anume, acelea prin care s-a admis excepția prematurității cererii invocată de intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii D, respingându-se cererea față de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta și Asociații, cu sediul în B,-, sector 1, lichidator judiciar al SC " B" SA, cu sediul în comuna, județul D, împotriva sentinței civile nr.2041 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat Izvoru, județul D și intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că obligă recurenta pârâtă să elibereze reclamantului o adeverință în care să se specifice sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuție ale acestuia numai pentru anul 1974.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Dan
--- - - - - -
Grefier
-
/VS
3 ex./23.04.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Dan
