Asigurări sociale. Decizia 646/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.646
Ședința publică din data de 2 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Simona Petruța Buzoianu Vera
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județ D și reclamantul, domiciliat în, sat. nr.18, județ D, împotriva sentinței civile nr.121 din 19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de consilier juridic și recurentul-reclamant personal și asistat de avocat din Baroul Dâmbovița, conform delegațiilor depusela dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul-reclamant a depus la dosar întâmpinare la recursul pârâtei, filele 32-33.
Apărătorii părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea contestației.
Susține în esență că în mod greșit instanța de fond a obligat recurenta la recalcularea pensiei reclamantului cu luarea în calcul a unui stagiu de cotizare de 20 de ani, încălcându-se astfel prev.HG nr.1550/2004, față de faptul că drepturile la pensie ale acestuia s-au deschis în anul 1998, dată la care erau în vigoare disp.Legii nr.3/1977 care, în art.8, statua că stagiul complet de cotizare pentru bărbați era de 30 de ani. Depune la dosar,în copie, practică judiciară în materie reprezentată de decizia nr.2328/2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI, sentința civilă nr.2138/2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și pagina 1 dosarelor nr-, nr- și nr- soluționate de aceeași instanță de recurs, pagini listate de pe portalul instanței - aplicația ECRIS în care sunt evidențiate soluțiile pronunțate și extrase din legi aplicabile în materie, filele 12-31.
În ceea ce privește recursul reclamantului, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond obligarea recurentei-pârâte la recalcularea pensiei cu aplicarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data indicată și la cheltuieli de judecată solicitate la instanța de fond. Arată că în mod greșit instanța de fond nu a stabilit data de la dare urmează a se recalcula pensia recurentului, omițând a se pronunța și asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată. Depune la dosar concluzii scrise. Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Referitor la recursul pârâtei solicită respingerea acestuia ca nefondat, arătând în esență că prin acțiunea introductivă a solicitat ca pârâta să fie obligată la recalcularea pensiei reclamantului în temeiul OUG 4/2005, în care se prevede că la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu de cotizare de 20 de ani. La solicitarea instanței, precizează că reclamantul nu s-a adresat în prealabil casei de pensii în vederea recalculării pensiei, ci direct instanței de judecată.
Consilier juridic având cuvântul în replică arată că recurentul-reclamant s-ar fi putut adresa mai întâi casei de pensii cu o cerere pentru a se da un răspuns în acest sens și nu direct instanței de judecată. Precizează că în situația admiterii recursului reclamantului, nu este de acord cu cheltuielile de judecată solicitate.
Curtea
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii D solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța pârâta să fie obligată la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă conform dispozițiilor OUG nr. 4/2005, din data de 01.12.2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și pe cale de consecință, să se dispună obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită la data de 01.12.2005 și pensia încasată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este pensionat pentru limită de vârstă în baza Legii nr.3/1977, iar pensia acestuia a intrat în procesul de recalculare prevăzut de HG nr.1550/2004, HG nr.733/2005, încadrându-se în categoria pensiilor cărora li se aplică recalcularea conform OUG nr.4/2005.
A mai susținut reclamantul că are o vechime totală în muncă de 33 de ani, din care în grupa I de muncă a lucrat 31 de ani, iar cu ocazia recalculării, pârâta i-a luat în considerație în mod greșit un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, în loc de 20 ani, așa cum se impunea în raport de disp.art.2 din HG nr.1550/2004 și art.14 din Legea nr. 3/1977.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr.19/2000, ale Legii nr.3/1977, ale HG nr.1550/2004 și ale OUG nr.4/2005.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că potrivit art.2 din anexa HG nr.1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, iar conform art.8 din Legea nr. 3/1977, reprezentând legea în baza căreia reclamantul a fost pensionat, stagiul complet de cotizare era de 30 de ani pentru bărbați.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.121/19.01.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea și a obligat pârâta la recalcularea pensiei reclamantului cu aplicarea unui stagiu de cotizare de 20 de ani, precum și la plata diferenței dintre pensia încasată și pensia cuvenită.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut, în esență, că potrivit art. 14 din Legea nr. 3/1977, persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care potrivit legii se încadrează în grupa I de muncă sau cel puțin 25 de ani în grupa a-II-a de muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate la împlinirea vârstei de 52 de ani pentru grupa I și 57 de ani pentru grupa a II-
S-a mai reținut că în conformitate cu disp.art.2 alin.3 din HG nr. 1550/2004 pentru persoanele care s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat de vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensionare, conform prevederilor legale în vigoare la momentul pensionării.
Așa fiind, s-a arătat că durata stagiului de cotizare complet utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele care au lucrat cel puțin 20 de ani în grupa I de muncă este de 20 de ani.
În aceleași sens, a reținut prima instanță, este și decizia nr. 40/22.09.2008 a ÎCCJ prin care s-a admis recursul în interesul legii, stabilindu-se că art. 77 alin.2 raportat la art. 43 alin.1 și 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Împotriva sentinței primei instanțe reclamantul și pârâta au declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În recursul său, reclamantul criticat hotărârea instanței de fond invocând disp.art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă, susținând că a fost dată cu aplicarea greșită a legii întrucât instanța nu stabilit data de la care urmează să se recalculeze drepturile de pensie și care trebuie să fie data de 01.11.2005 și nu a acordat cheltuielile de judecată în sumă de 600 lei, care au fost solicitate, așa cum s-a consemnat în practicaua sentinței, fiind dovedite cu chitanța depusă la dosar privind onorariul de avocat.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și obligarea Casei Județene de Pensii D la recalcularea pensiei cu un stagiu complet de cotizare de 20 de ani începând cu data de 01.11.2005, precum și obligarea aceleiași instituții la 600 lei cheltuieli de judecată.
Pârâta Casa Județeană de Pensii D a criticat la rândul său sentința primei instanțe pe motiv că în mod greșit a fost admisă cererea întrucât potrivit art.2 din anexa HG nr.1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediul anual îl reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
De asemenea, se arată că în cazul reclamantului, drepturile de pensie s-au deschis în anul 1998, când era în vigoare Legea nr.3/1997, stagiul complet de cotizare fiind cel reglementat de acest act normativ, iar potrivit art.8 din Legea nr.3/1977, stagiul complet de cotizare era de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei.
Se mai învederează că potrivit Normelor Tehnice date în aplicarea unitară a prevederilor HG nr.1550/2004, în situația pensiilor de limită de vârstă stabilite în perioada cuprinsă între 1.07.1977 și 31.03.2001 inclusiv, stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual este de 25 de ani pentru femei și 30 de ani pentru bărbați.
Totodată, se arată că există acte normative care prevăd condiții specifice de pensionare pentru anumite categorii de persoane, iar pentru aceste categorii, la recalcularea pensiilor, se utilizează, în vederea stabilirii punctajului mediu, stagiul de cotizare prevăzut de aceste legi speciale, ceea ce nu este cazul reclamantului.
De asemenea, se susține că în ceea ce privește perioada lucrată în grupa superioară de muncă, legiuitorul a considerat că aceasta trebuie remunerată diferit, apărând în aceste condiții OUG nr.100/2008, de modificare a Legii nr.19/2000, care prevede un număr suplimentar de puncte pentru perioada lucrată în condițiile grupei I sau II de muncă.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii și menținerii deciziei emisă de recurentă, invocându-se disp.art.304 pct.8 și 9 și art.3041Cod pr.civilă.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recursurile declarate, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul pârâtei este fondat, iar al reclamantului este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește recursul pârâtei, ce se impune a fi analizat cu prioritate în raport de soluția pronunțată de C prin decizia de față, se reține că prin decizia nr. 40/22.09.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Timișoara statuându-se că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și 2 din legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Decizia sus-menționată, dată în interesul legii, nepublicată până la această dată în Monitorul Oficial al României, este într-adevăr obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Concluzia primei instanțe în sensul că prin decizia respectivă s-ar fi statuat că pentru toate persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977 și că se impune, pe cale de consecință, recalcularea pensiei reclamantului ținând cont de art. 14 din Legea nr. 3/1977 nu poate fi însă primită, câtă vreme dispozitivul integral al deciziei nr. 40/22.09.2008 dată în interesul legii este cel mai sus-enunțat.
Or, conform art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în situația asiguraților prevăzuți la art. 43 și 47 din același act normativ, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. 1 al art.77 se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole.
De menționat, că alin. 1 al art. 77 din Legea nr. 19/2000 statuează că punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzători stagiului complet de cotizare prevăzut în Anexa nr. 3, alin. 2 al.art.77 instituind așadar o situație de excepție de la regula consacrată de art. 77 alin. 1.
Potrivit art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, de asemenea indicat în dispozitivul deciziei date în interesul legii, asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 litera și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu 45 de ani, iar conform art. 43 alin. 2 din lege asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 litera c și și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu 15 ani.
Art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 statuează că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 litera și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații sau de 17 ani în zona II de expunere la radiații beneficiază de pensie pentru limită de vârstă indiferent de vârstă, iar art. 47 din același act normativ vizează persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap preexistent și pe asigurații nevăzători.
Art. 20 alin. 1 din legea nr. 19/2000 precizează care sunt locurile de muncă în condiții speciale în sensul legii, enumerând la litera a - unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă, la litera b - activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare materiilor prime nucleare zonele I și II de expunere la radiații, iar la litera c - aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1 legii și la litera d- activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 2.
Decizia nr. 40/22.09.2008 dată în interesul legii nu îi poate viza decât pe cei pensionați în perioada 1.07.1977-31.03.2001, care au lucrat în domeniile expres prevăzute de dispozițiile legale la care fac trimitere textele limitativ enunțate în cuprinsul deciziei și care au fost interpretate prin decizia respectivă, situație în care recurentul-reclamant nu se regăsește întrucât, așa cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul de fond, acesta și-a desfășurat activitatea în grupa I de muncă timp de 30 de ani, 11 luni și 20 zile în alte domenii decât cele mai sus-indicate, astfel încât decizia dată în interesul legii și avută în vedere de prima instanță la pronunțarea soluției, nu este aplicabilă recurentului-reclamant.
Pentru recurentul- reclamant, așa cum corect a arătat și recurenta-pârâtă prin motivele de recurs, stagiul complet de cotizare ce trebuia avut în vedere la recalcularea pensiei conform OUG nr. 4/2005 nu putea fi decât cel de 30 de ani prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977, corect luat, de altfel, în considerație de către recurenta-pârâtă și nu cel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977, așa cum a pretins recurentul- reclamant prin acțiune și cum a dispus și instanța de fond.
Astfel, potrivit art.2 alin.1 din Anexa la HG nr.1550/2004, cuprinzând Normele Metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
De asemenea, la art.2 alin.3 din anexa la HG nr.1550/2004 se prevede că pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Recurentul-reclamant a fost pensionat conform deciziei nr.-/24.09.1998, în baza Legii nr.3/1977, pentru muncă depusă și limită de vârstă, iar în conformitate cu art.8 din Legea nr.3/1977 stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei, fără a se face distincție în funcție de condițiile de lucru. De menționat, că pensionarea recurentului nu a avut loc în baza unor acte normative aplicabile anumitor categorii de persoane prin care s-au prevăzut condiții specifice de pensionare și pentru care la recalcularea pensiilor se utilizează, în vederea stabilirii punctajului mediu anual, stagiul de cotizare prevăzut de legile speciale nefăcând parte nici din categoria celor care au lucrat în minerit, situație în care acestuia nu îi sunt aplicabile prevederile legilor speciale și nici ale Normelor Tehnice nr. 5388/16.11.2004 date în aplicarea HG nr.1550/2004, cu referire la determinarea stagiului complet de cotizare pentru pensiile stabilite potrivit unor legi speciale sau unor prevederi cu caracter special.
Nu poate fi primită, prin urmare, susținerea recurentului-reclamant, din cuprinsul cererii adresate instanței de fond, conform căreia stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat în ceea ce-l privește era acela de 20 de ani având în vedere disp.art.14 din Legea nr.3/1977, text de lege ce se referă doar la acordarea sporului pentru grupă de muncă, considerându-se 1 an și 6 luni pentru 1 an lucrat în grupa I și 1 an și 3 luni pentru 1 an lucrat în grupa II-a și la posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei prevăzută de art.8 din aceeași lege, astfel că vârsta de 20 de ani în grupa I de muncă nu reprezintă stagiul complet de cotizare la care face trimitere art.2 alin.3 din Normele Metodologice de evaluare a pensiilor cuprinse în anexa HG nr.1550/2004.
Singurele facilități oferite de Legea nr.3/1977 persoanelor care au lucrat în grupele I și II de muncă erau acordarea sporurilor de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare.
Aplicând dispozițiile art.2 alin.3 din anexa la HG nr.1550/2004 mai sus-enunțate, recurenta-pârâtă a stabilit în mod corect drepturile de pensie ale recurentului-reclamant în urma recalculării pensiei din sistemul public, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, potrivit art. 8 din Legea nr. 3/1977.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin. 1 Cod pr.civilă îl va admite, iar conform 312 alin. 2 și 3 Cod pr. civilă va modifica în tot sentința și în fond va respinge acțiunea reclamantului, sub toate capetele de cerere, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește recursul reclamantului, de vreme ce solicitarea acestuia, de recalculare a pensiei cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, a fost apreciată ca neîntemeiată, pentru considerentele expuse cu prilejul analizării recursului pârâtei, ce a fost admis în sensul celor sus-arătate, cu consecința modificării în tot a sentinței atacate, nu pot fi primite criticile acestuia din recurs privind greșita nestabilire a datei de la care se impune recalcularea pensiei și neacordarea cheltuielilor de judecată solicitate la fond, cereri care erau strâns legate de modalitatea de soluționare a cererii de recalculare a pensiei, ce este neîntemeiată.
În consecință, față de cele ce preced, C privește recursul reclamantului ca nefondat, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr.civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județ D, împotriva sentinței civile nr.121 din 19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu recurentul-reclamant, domiciliat în, sat. nr.18, județ D și în consecință:
Modifică în tot sentința și în fond respinge acțiunea sub toate capetele de cerere ca neîntemeiată.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Simona Petruța Buzoianu Vera
- - --- - -- -
fiind pensionat, prezenta se
semnează de președintele instanței
Grefier
/VS
3 ex/.30.04.2009
f--Trib.D
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Simona Petruța Buzoianu Vera
