Obligație de a face. Decizia 644/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.644
Ședința publică din data de 2 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Simona Petruța Buzoianu Vera
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul G, domiciliat în P,-, -.1,.13, județ P, împotriva sentinței civile nr.91 din 16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii P, cu sediul în P,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant personal și intimata-pârâtă reprezentată de consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Părțile având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-reclamant G având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtei la recalcularea pensiei cu includerea tuturor sporurilor cuprinse în adeverințele nr.335/2007 și nr.290/2006, din care reiese împrejurarea că acesta a desfășurat activitate în program prelungit de muncă, precum și în grupa II-a de muncă.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimata-pârâtă solicită respingerea recursului și pe fond menținerea sentinței primei instanțe.
Susține, în esență, că adeverința nr.290/2006 a fost luată în calcul, dar recurentul a mai depus o adeverință din care rezultă că acesta a lucrat pe șantier peste programul de lucru, însă nu sunt cuprinse și sume de bani. Mai susține că la instanța de fond a invocat excepția de tardivitate a capătului de cerere referitor la modul de valorificare a adeverinței nr.290/2006 întrucât nu a contestat în termenul legal de 45 de zile decizia nr.72148/2006.
În ceea ce privește adeverința nr.335/2007, arată că perioada cuprinsă în aceasta ca fiind desfășurată în grupa a II-a de muncă și anume 1969-1977 nu a fost luată în calcul întrucât disp.HG nr.1223/1990 -art.1 se aplică persoanelor care erau în activitate la data apariției acestui act normativ. Mai mult, arată că recurentul este pensionat din anul 1984, iar adeverința sus-menționată nu cuprinde mențiuni că s-ar fi virat contribuție majorată.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii P solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâta să fie obligată să includă în calculul punctajului de pensie perioadele de lucru cuprinse în adeverințele nr.335/23.05.2007 emisă de SC SA și nr.290/14.06.2006 emisă de SC PIPERA SA.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pe baza actelor depuse la casa județeană de pensii, a constatat că nu au fost luate în calcul sporurile menționate în adeverințele precizate și în cartea de muncă, astfel încât cuantumul pensiei a fost diminuat, pentru sporurile respective plătindu-se contribuția de asigurări sociale, fondul de sănătate, șomaj, în cotele și condițiile legale, inclusiv contribuția la pensia suplimentară.
A mai susținut reclamantul că în privința regimului prelungit de lucru, în unitățile de construcții-montaj programul de lucru peste 8 ore pe zi a fost stabilit ca program normal de lucru printr-o serie de acte normative, orele respective fiind plătite ca ore normale, fără sporuri, iar în adeverința care face referire la regimul prelungit de lucru se menționează că toate sporurile și adaosurile fac parte din baza de calcul și s-au virat sumele corespunzătoare contribuției de asigurări sociale, conform legislației din fiecare perioadă.
S-a mai arătat că orele prestate în regim prelungit evidențiate în statele de plată s-au plătit ca ore normale de lucru, făcând parte din baza de calcul și virare a CAS, iar intimata nu a luat în considerare la calculul punctajelor anuale și a punctelor de pensie regimul prelungit de lucru menționat în adeverința depusă de reclamant în vederea recalculării punctajului, deși acest regim de lucru întrunește toate condițiile Legii nr.19/2000 referitoare atât la baza de calcul a CAS, cât și la modul de calcul prezentat de art.78 alin.1 și 2 și art.164 alin.1, 2 și 3.
Referitor la sporul pentru condiții deosebite în grupa a II-a de muncă, reclamantul a susținut că nici acest spor, înregistrat în adeverința anexată, la care s-a plătit contribuția de asigurări sociale, nu a fost luat în considerare.
Prin încheierea din data de 07.10.2008, Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ, în baza disp.art.98 al.2 din Regulamentul de Ordine Interioară, a transpus cauza pe rolul Secției civile a Tribunalului Prahova - complete specializate în litigii de muncă și asigurări sociale, reținându-se că, potrivit disp.art.154 lit.i și art.155 lit.h din Legea nr.19/2000, competența de soluționare a litigiilor cu privire la drepturile și obligațiile de asigurări sociale stabilite în baza acestui act normativ, aparține secției civile - secția litigii de muncă și asigurări sociale.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Paf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității cererii privind valorificarea adeverinței nr.290/14.06.2006 emisă de SC PIPERA SA, iar în ceea ce privește cererea de valorificare a adeverinței nr.335/23.05.2007 emisă de SC SA P, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
S-a susținut de către pârâtă că reclamantul a solicitat prin cererea depusă la 19.06.2006 recalcularea pensiei în raport de o serie de adeverințe, printre care și adeverința nr.290/14.06.2006, emițându-se de către intimată o nouă decizie de recalculare a pensiei având nr.72148/10.07.2006, decizia respectivă, împreună cu buletinele de calcul, fiind transmise reclamantului prin poștă la data de 31.08.2006, acesta având posibilitatea de a formula contestație în termen de 45 de zile de la comunicare, conform art.87 din Legea nr.19/2000, neformulând o asemenea contestație în termenul legal.
În privința cererii de valorificare a grupei II-a de muncă, s-a arătat că atât la stabilirea inițială a pensiei, cât și la recalcularea acesteia, vechimea în muncă a fost valorificată ca fiind desfășurată în condiții normale, conform documentelor din dosarul de pensie al reclamantului, iar încadrarea în grupa a II-a de muncă a activității desfășurată de reclamant în perioada 18.03.1969 - 11.02.1977, conform adeverinței nr.335/23.05.2007, s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor legale, pentru argumentele expuse de pârâtă.
Referitor la solicitarea reclamantului de valorificare a regimului prelungit de lucru, de 10 ore, s-a susținut că din adeverința invocată de acesta rezultă că a lucrat peste programul normal de lucru de 8 ore, reieșind în medie 25% din programul normal de 8 ore, însă adeverința respectivă nu-l îndreptățește pe reclamant să solicite recalcularea pensiei, în condițiile în care nu face dovada că a beneficiat de un spor la salariu, exprimat într-o sumă de bani, pensia stabilindu-se în funcție de salariu și sporuri și nu în funcție de numărul de ore prestate zilnic peste programul normal de lucru.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.91/16.01.2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția tardivității formulării contestației invocata de pârâtă prin întâmpinare și a respins contestația ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția tardivității formulării contestației cu privire la capătul de cerere privind valorificarea adeverinței nr.290/14.06.2006 invocată de pârâtă este neîntemeiată fiind respinsă cu motivarea că reclamantul a depus la dosar înscrisuri de natură a modifica elementele avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin decizia nr.72148/08.05.1984, începând cu data de 01.07.1984, reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, iar potrivit art.41 din Legea nr.19/2000, pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.
S-a mai reținut că prin decizia nr.72148/10.07.2006, care anulează decizia anterior emisă, pensia de asigurări sociale a reclamantului a fost recalculată în conformitate cu dispozițiile HG nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, iar potrivit actelor existente la dosar, la stabilirea inițială, cât și la recalcularea pensiei de asigurări sociale a reclamantului, vechimea în muncă a fost valorificată ca fiind desfășurată în condiții normale de muncă.
Totodată, s-a mai arătat că prin recalcularea pensiei de asigurări sociale și emiterea deciziei nr.72148/10.07.2006, au fost valorificate datele înscrise în adeverințele prezentate de reclamant, inclusiv sporurile din adeverința nr.290/14.06.2006.
Referitor la susținerile reclamantului în sensul că la recalcularea pensiei nu s-a luat în calcul regimul prelungit de lucru de 10 ore, s-a reținut că pensia se stabilește în funcție de salarii și sporuri și nu în funcție de numărul de ore prestate zilnic peste programul normal de lucru.
În privința cererii pentru valorificarea sporului pentru condiții deosebite în grupa a-II-a de muncă, s-a reținut că din actele și lucrările dosarului nu a rezultat că reclamantul a beneficiat de un asemenea spor.
Referitor la valorificarea datelor înscrise în adeverința nr.335/23.05.2007 prin care fostul angajator încadrează activitatea desfășurată de reclamant în intervalul 18.03.1969-11.02.1977 în grupa a II-a de muncă, instanța a arătat că potrivit art.1 din HG nr.1223/1990, personalul care este în activitate și care a lucrat la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase, de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile-șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare, se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionarii, pentru întreaga perioada efectiv lucrată după 18.03.1969 și cum
reclamantul este pensionat încă din anul 1984, s-a concluzionat că prima condiție a actului normativ în temeiul căruia a fost acordată grupa superioară de muncă nu este îndeplinită întrucât reclamantul nu avea calitatea de angajat la data apariției actului normativ.
S-a mai arătat că adeverința emisă de SC SA nu este întocmită corect, în sensul că angajatorul nu a făcut mențiunea că datele au fost extrase din documente verificabile, respectiv că pentru perioada 18.03.1969-11.02.1977 unitatea a virat contribuția la asigurările sociale de stat pentru condiții deosebite de muncă.
Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente, în baza disp.art.154 și urm. din Legea 19/2000, a respins contestația ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței primei instanțe, reclamantul a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.6-9 și art.3041Cod pr.civilă.
Susține recurentul că prima instanță a ignorat probatoriul administrat și a interpretat greșit dispozițiile legale, respectiv OUG nr.4/2005, sentința atacată întemeindu-se pe o greșeală gravă de fapt ce decurge dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, ce a dus la vătămarea dreptului recurentului, care susține că dreptul la asigurări sociale este garantat de stat, bazat pe principiul unicității și principiul egalității.
Se mai învederează că prin sentința pronunțată se creează un regim discriminatoriu, încălcându-se principiile de drept menționate, cu atât mai mult cu cât în practica instanțelor din țară au fost admise cereri de acest gen, incluzându-se în calculul punctajului de pensie regimul prelungit de lucru.
Se arată în continuare de către recurent că instanța a apreciat numai asupra apărării intimatei-pârâte, fără a lua în seamă și motivările sale, recurentul făcând dovada că sumele acordate pentru programul prelungit au avut permanență, echivalând cu un spor cu caracter permanent pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale și pentru pensia suplimentară, constituind baza de calcul a contribuției la asigurări sociale și putând fi avute în vedere la recalcularea pensiei.
Susține recurentul că sumele acordate pentru programul de lucru de peste 8 ore pe zi au fost peste salariul tarifar de încadrare, iar adeverințele depuse la casa de pensii sunt întocmite conform solicitărilor CNPAS, recurentul lucrând în regim prelungit de lucru, potrivit actelor normative indicate și orele prestate în acest regim sunt evidențiate în statele de plată, s-au plătit ca ore normale de lucru și au făcut parte din baza de calcul și virare a CAS.
În continuare, se face referire la o serie de dispoziții legale cuprinse în Legea nr.19/2000 privitoare la modul de calcul a punctajului anual al asiguratului, arătându-se că în construcții salariații lucrau și în regim prelungit de lucru, orele suplimentare fiind plătite ca ore normale de lucru, toate elementele salariale brute sau nete menționate de recurent regăsindu-se în statele de plată, îndeplinind astfel condiția impusă de OUG nr.4/2005, iar elementele salariale ignorate de Legea nr.19/2000 și OUG nr.4/2005 în defavoarea asiguraților îndeplinesc condiția majoră și necesară impusă de Legea nr.19/2000 și de OUG nr. 4/2005 ca acestea să facă parte din baza de calcul și virare a CAS, conform legislației din perioadele respective.
Așa fiind, se arată că este neîntemeiată motivarea instanței potrivit căreia pensia se stabilește în funcție de salarii și sporuri și nu în funcție de numărul de ore prestate zilnic peste programul normal de lucru.
Mai susține recurentul că în sens restrictiv, instanța a apreciat acordarea grupei a II-a de muncă ca fiind spor pentru condiții grele, solicitarea recurentului fiind în sensul includerii în calculul punctajului de pensie a grupei a II-a de muncă, indicându-se în cuprinsul adeverinței actul normativ în baza căruia s-a acordat această grupă.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea intimatei la emiterea unei decizii prin care să fie recalculate punctajele anuale cu includerea în calculul punctajului de pensie a perioadelor de lucru cuprinse în cele două adeverințe invocate.
Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul reclamantului, însă reprezentată fiind în instanță, la termenul din 2 aprilie 2009, prin reprezentant legal, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Conform adeverinței nr.290/14.06.2006 eliberată de SC PIPERA SA, recurentul a lucrat în perioada indicată în regim mărit sau program prelungit de lucru mărit, reprezentând în medie 25% din programul normal de lucru (8 ore pe zi), potrivit actelor normative menționate în cuprinsul adeverinței.
Faptul că recurentul a lucrat în aceste condiții nu poate constitui un argument suficient pentru recalcularea pensiei acestuia, în sensul celor solicitate, câtă vreme recurentul nu a făcut dovada că a beneficiat și de un spor la salariu, spor exprimat în bani, de care să se țină cont cu ocazia recalculării realizate în temeiul disp. HG nr.1550/2004 și ale OUG nr.4/2005. În cuprinsul adeverinței invocate de recurent nu este menționat vreun spor obținut de acesta pentru regim de lucru prelungit.
În conformitate cu disp.art.4 alin.2 din OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiei și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, conform art.2 din același act normativ, sunt cele prevăzute în anexa ce face parte integrantă din ordonanță, iar potrivit art.4 alin.3 din același act normativ, sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuție tarifară prevăzute la alin.2 se dovedesc prin înscrierile din carnetul de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajator, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora.
Adeverințele eliberate de angajator, conform art.VI din OUG nr.4/2005, trebuie să conțină mai multe mențiuni obligatorii, printre care și denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată, condiție ce nu este îndeplinită în cauză în privința sporului solicitat de recurent, pensia recalculându-se în funcție de salariu și sporuri și nu în funcție de numărul de ore prestate zilnic peste programul normal de lucru la care se face referire în cuprinsul adeverinței nr.290/14.06.2006.
În raport de considerentele mai sus arătate, textele legale invocate de recurentul-reclamant în cuprinsul motivelor de recurs nu pot justifica admiterea recursului, câtă vreme nu s-a probat de către acesta că a obținut un spor la salariu pentru munca prestată peste programul normal de lucru și care a fost cuantumul acestuia, spor obținut în bani.
De menționat, că celelalte sporuri de care a beneficiat recurentul-reclamant consemnate în cuprinsul adeverinței nr.290/14.06.2006 eliberată de SC PIPERA SA și care au fost expres indicate, au fost luate în considerare de către intimată la emiterea deciziei nr.72148/10.07.2006.
În ceea ce privește solicitarea recurentului de a se lua în considerare la calculul punctajului de pensie grupa a II-a de muncă, conform adeverinței nr.335/23.05.2007 eliberată de SC SA P, și această cerere a fost corect apreciată ca neîntemeiată de către instanța de fond în condițiile în care, potrivit art.1 din HG nr.1223/1990, personalul care este în activitate și care a lucrat la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile-șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare, se încadrează în grupa II-a de muncă în vederea pensionării, pentru întreaga perioadă efectiv lucrată după 18.03.1969.
Or, recurentul-reclamant s-a pensionat încă din anul 1984, nefiind așadar angajat al unității la momentul intrării în vigoare a HG nr.1223/1990, astfel că nu este îndeplinită prima condiție a actului normativ în temeiul căruia s-a acordat grupa superioară de muncă, iar din cuprinsul adeverinței nu rezultă nici împrejurarea că unitatea a virat pentru perioada indicată, respectiv 18.03.1969-11.02.1977, contribuțiile la asigurările sociale de stat pentru condiții deosebite de muncă, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Prin urmare, în mod justificat, la recalcularea pensiei recurentului potrivit OUG nr.4/2005, stagiul de cotizare ( vechimea în muncă) a fost valorificat ca fiind desfășurat în condiții normale de muncă, așa cum a reieșit din documentele existente în dosarul de pensie al recurentului, și la stabilirea inițială a pensiei acestuia luându-se în considerare vechimea în muncă ca fiind desfășurată în condiții normale.
Soluția primei instanțe cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile, motivarea răspunzând cerințelor prev.de art.261 pct.5 Cod pr.civilă și se bazează pe întregul material probator administrat în cauză, care a fost corect interpretat de instanța de fond, ce a făcut și o corectă interpretare a dispozițiilor legale incidente în speță, în raport de situația de fapt reținută, iar practica judiciară invocată de recurent nu constituie izvor de drept, chiar situația de fapt din cuprinsul sentințelor depuse, în copie, la dosarul de fond de către recurent și invocate de acesta ca practică judiciară diferind parțial de situația de fapt din speța de față.
Concluzionând, față de cele ce preced, Curtea privește recursul reclamantului ca nefondat, astfel încât, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurent în motivarea recursului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G, domiciliat în P,-, -.1,.13, județ P, împotriva sentinței civile nr.91 din 16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii P, cu sediul în P,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Simona Petruța Buzoianu Vera
- - --- - -- -
fiind pensionat, prezenta se
semnează de președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2 ex.
2009-04-30
/FA
Trib.P nr-
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Simona Petruța Buzoianu Vera
