Asigurări sociale. Decizia 683/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 683
Ședința publică de la 09 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect asigurări sociale privind recursul formulat de către împotriva sentinței civile nr. 454 din 18.03.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind Ministerul Apărării - și pentru Direcția Instanțelor Militare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, lipsă fiind reprezentantul intimatului Ministerul Apărării - și pentru Direcția Instanțelor Militare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că prin serviciul registratură s-au depus întâmpinare de către intimatul Ministerul Apărării - și pentru Direcția Instanțelor Militare, comunicată recurentului, și precizări de către recurentul, necomunicate. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat.
Recurentul arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Recurentul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și obligarea Ministerului Apărării - și pentru Direcția Instanțelor Militare să introducă în calcul sporul de risc, să recalculeze drepturile de pensie cu data de 1.01.2005 și să emită altă adeverință. Arată că a avut în vedere prevederile art.304 alin.9 și 3041Cod procedură civilă deoarece instanța de fond nu a soluționat toate împrejurările. Precizează că s-a introdus sporul de risc alături de sporul de confidențialitate, spor ce este trecut în cartea de muncă. A primit efectiv acest spor. Indică faptul că nu a introdus imediat o acțiune deoarece instanța militară, la data stabilirii pensiei, nu a comunicat imediat ce s-a avut în vedere la stabilirea pensiei. Ulterior Direcția instanțelor militare i-a comunicat sporurile avute în vedere. S-a avut în vedere sporul de fidelitate, dar acest spor era trecut pe aceeași adresă cu sporul de risc. Mai arată că s-a scos acest spor după ce s-a pensionat. Mai solicită să se constate că contestația este formulată în termen deoarece nu a știut că sporul de risc nu a fost introdus. Consideră că nu este prescris dreptul la acțiune deoarece aceasta este formulată în termen. Chiar daca s-ar aplica dispozițiile art.167/1958 ar fi vorba numai de trei ani. Mai precizează că în preambulul hotărârii de la fond se scrie ca instanța califică acțiunea ca litigiu de muncă și nu ca asigurare socială, dar acest lucru este imposibil deoarece el este asigurat și nu angajat.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la nr-, reclamantul chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării Naționale pentru Direcția Instanțelor Militare, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi și Asigurări Sociale și Direcția de Pensii solicitând obligarea acestora la modificarea adeverințelor Anexa 3 la Norme pentru actualizarea pensiei de serviciu personalului auxiliar de specialitate, prin reintroducerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 01.01.2005 până în prezent și menținerea acestui spor și pentru viitor.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, după publicarea Deciziei nr. 21/10.03.2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție privind acordarea sporului de risc de 50%, identificat că acest spor de risc de 50% fost menționat și în cărțile de muncă începând cu data de 16.06.1999, verificând cartea de muncă a descoperit existența acestuia, care nu fost introdus cu rea credință în calculul venitului brut realizat, la capitolul sporuri începând cu data de 01.01.2005 și până în prezent.
Pârâtele și Casa Județeană de Pensii au formulat întâmpinare și au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pârâtul Ministerul Apărării formulat întâmpinare și invocat excepțiile prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.05.2005-31.09.2005 și lipsei calității procesuale pasive.
Cu privire la cea de- doua excepție, la termenul din 18.02.2009, reprezentantul pârâtului precizat că nu o mai susține.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că sporul solicitat este un drept salarial recunoscut magistraților și personalului auxiliar de specialitate din instanțele judecătorești. Reclamantul nu se regăsește printre beneficiarii sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică deoarece are calitatea de pensionar din data de 01.11.2000.
în drept la prevederile deciziei nr. XXI/2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt nerelevante în speță, această hotărâre nu- este opozabilă.
Părțile au depus copii de pe înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 454 din 18 martie 2009, Tribunalul Iașia luat act de renunțarea la judecată formulată de în ceea ce privește judecarea cererii sale în contradictoriu cu Casa Națională de Pensii și Casa Județeană de Pensii.
A admis excepția prescrierii dreptului la acțiune formulată de către Ministerul Apărării.
A respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării reprezentat de Direcția Legislație și Asistență Juridică și pentru Direcția Instanțelor Militare - ca fiind prescrisă pentru perioada 01.05.2005 - 31.09.2005.
A respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării, reprezentat de Direcția Legislație și Asistență Juridică și pentru Direcția Instanțelor Militare pentru perioada diferența perioadei solicitate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 283(2) Codul Muncii, în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. 1, termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Reclamantul a solicitat obligarea la completarea adeverințelor prin menționarea sporului de 50% începând cu data de 01.01.2005. Cererea fost introdusă pe rolul instanței la data de 27.10.2008.
Pentru aceste considerente, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Apărării este întemeiată, urmând fi admisă.
La termenul din 4.02.2009, reclamantul renunțat la judecarea cererii în contradictoriu cu pârâtele Casa Județeană de Pensii și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi și Asigurări Sociale, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă, instanța va lua act de renunțarea la judecată.
La anexa 3 din Normele aprobate prin HG 290/2005 este prevăzută adeverința pentru actualizarea pensiei de serviciu a personalului auxiliar conform Legii nr. 567/2004.
Potrivit dispozițiilor art. 68(12) din Legea 567/2004, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate se actualizează ori de câte ori se majorează salariul de bază brut lunar al personalului auxiliar de specialitate în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și nivel al instanței sau parchetului.
Atât timp cât personalul auxiliar de specialitate în activitate nu beneficiat de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, cererea de a fi modificate adeverințele emise după data de 27.10.2005 este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurentul susține, în primul rând, că în adeverința de venit brut în baza căreia i s-a stabilit pensia de serviciu, începând cu data de 1.01.2005, s-a omis cu rea credință sporul de risc de 50%, care era înscris în cartea sa de muncă. Recurentul consideră că acest spor este un "drept câștigat", legal înscris în cartea de muncă, care trebuia inclus în cap. 2 la total sporuri avute în ultima lună de activitate.
Solicită recurentul, în ceea ce privește "transferul judecării cauzei de la asigurări sociale, la litigii de muncă", "respingerea acestuia", întrucât litigiul derivă din calitatea sa de pensionar, nu de angajat cu contract individual de muncă.
Recurentul mai susține că prima instanță a reținut în mod eronat prevederile art. 283 alin.2 Codul muncii, care se referă la conflictele de muncă, nu la cele de asigurări sociale. Greșită este și motivarea instanței de respingere a acțiunii ca neîntemeiate, în acest sens fiind menționate prevederile art. 68 alin. 4 din Legea nr. 567/2004.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ministerul Apărării Naționale, în nume propriu și pentru Direcția Instanțelor Militare, a solicitat respingerea recursului, întrucât motivele invocate sunt nefondate.
În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Recurentul, care a îndeplinit funcția de grefier șef la Tribunalul Militar Iași, a beneficiat, începând cu data de 16.06.1999, conform mențiunilor din carnetul de muncă, de "spor risc 50%".
La data de 1.09.2000, recurentul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1977. De la data de 1.01.2005, în calitatea sa de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 567/2004, recurentul este beneficiarul pensiei de serviciu, actualizate ulterior în condițiile Legii nr. 567/2004.
Recurentul este nemulțumit de modul în care sunt completate adeverințele eliberate de intimatul Ministerul Apărării Naționale, conform anexei 3 din Normele de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu din Legea nr. 567/2004, și solicită modificarea acestor adeverințe emise de angajator, așa încât prezentul litigiu dintre un fost salariat și angajator, nu este unul de asigurări sociale, cum susține recurentul, ci un conflict de muncă. În aceste condiții, sunt aplicabile și dispozițiile art. 283 alin. 2 Codul muncii, reținute de prima instanță în ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune.
Revenind la nemulțumirea recurentului legată de modul în care fostul angajator a completat adeverințele întocmite potrivit anexei 3, respectiv neincluderea sporului de 50% menționat în carnetul său de muncă, Curtea constată că aceste adeverințe, eliberate pentru actualizarea pensiei de serviciu a personalului auxiliar conform <LLNK 12004 567 10 201 0 18>Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cuprind venitul brut realizat pe baza căruia se actualizează pensia de serviciu (lei).
Invocând "dreptul câștigat", recurentul susține că, în baza de calcul a venitului brut realizat, se include și sporul de 50%, de care el a beneficiat în calitatea sa de salariat, anterior pensionării.
Or, în conformitate cu prevederile art. 68 alin. 7 din Legea nr. 567/2004, în forma inițială, pensile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate se actualizează în raport cu salariul de bază brut al categoriilor de personal auxiliar în activitate. Acest text a fost modificat prin pct. 41 al art. I din Legea nr. 17/2006, în sensul că pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate se actualizează anual, în raport cu media salariilor brute realizate în ultimele 12 luni ale personalului auxiliar de specialitate în activitate.
În prezent, ca urmare a modificării intervenite prin pct. 1 al art. III din OUG nr. 100/2007, art. 68 alin. 12 din Legea nr. 567/2004 prevede că pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate se actualizează ori de câte ori se majorează salariul de bază brut lunar al personalului auxiliar de specialitate în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și nivel al instanței sau parchetului, cu menținerea numai a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică, personalul auxiliar de specialitate își poate păstra pensia aflată în plată.
Din aceste prevederi legale, rezultă cu claritate că, în baza de calcul a venitului brut, menționată de fostul angajator în adeverințele eliberate pentru actualizarea pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate, până la data intrării în vigoare a OUG nr. 100/1997, nu se includ sporurile de care beneficia fostul angajat anterior pensionării, ci doar sporurile de care beneficiază personalul auxiliar în activitate. De altfel, prin actualizarea pensiilor de serviciu s-a urmărit să existe un echilibru între cele două drepturi patrimoniale distincte, respectiv veniturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate în activitate, pe de o parte, și veniturile reprezentând pensia de serviciu a personalului auxiliar pensionat, pe de altă parte, așa încât nici nu ar putea fi avut în vedere, la actualizarea pensiilor de serviciu, venitul brut pe care îl realiza fostul salariat înaintea pensionării. Cu titlu exemplificativ, ultimul salariu brut al recurentului, menționat în carnetul de muncă, care include și sporul de 50%, este de 5.224.337 lei, iar la prima actualizare a pensiei de serviciu a recurentului, începând cu 8.05.2005, s-a avut în vedere un venit brut de 31.483.596 ROL, potrivit adeverinței nr. J 1212 din 5.09.2005 eliberată de intimatul Ministerul Apărării Naționale conform anexei 3. Mai mult, ulterior intrării în vigoare a OUG nr. 100/2007, la actualizarea pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate se mențin numai sporurile intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, iar sporul de 50%, pe care îl primea recurentul anterior pensionării, nu a intrat în baza de calcul a pensiei de serviciu acordate acestuia începând cu data de 1.01.2005, potrivit Legii nr. 567/2004.
Rezultă, așadar, că în mod corect a reținut prima instanță că, atât timp cât personalul auxiliar de specialitate în activitate nu a beneficiat de sporul de 50%, cererea recurentului, de modificare a adeverințelor, este neîntemeiată. Oricum, recurentul nici nu a solicitat modificarea adeverințelor prin includerea sporului de 50% de care a beneficiat, eventual, personalul auxiliar de specialitate în activitate, ci prin includerea sporului de 50% de care a beneficiat el, anterior acordării pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1977.
În consecință, față de considerentele expuse, care completează considerentele primei instanțe, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 454/18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
- pt. jud. aflat în CO
semnează președintele
instanței -
Red.
Tehnored. /
02 ex. 10.07.2009
Tribunalul Iași - Jud., jud. I
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
