Asigurări sociale. Decizia 700/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 700
Ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
La ordine fiind judecarea recursurilor civile declarate de recurentul - intimat și de intimata - recurentă CASA JUD. PENSII I, împotriva sentinței civile nr.734 din 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal din ședința publică se prezintă recurentul - intimat și consilier juridic pentru intimata - recurentă CASA JUD. PENSII I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier, care învederează că pricina - în stadiul procesual al recursului - se află la al doilea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită; prin serviciul registratură recurentul - intimat a depus la dosar motivele de recurs.
Consilier juridic primește copia motivelor de recurs. Depune la dosar împuternicirea de reprezentare. Nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de motivele de recurs.
Nemaifiind cereri de formulat, s-a dat cuvântul la dezbateri cu privire la excepția tardivității recursului declarat de și pe fond.
Recurentul - intimat, cu privire la excepția de tardivitate a promovării recursului, precizează că în cartierul unde locuiește oficiul poștal s-a mutat și nu a primit sentința primei instanțe. Abia când a reclamant la dirigintele de poștă, atunci i s- înmânat comunicarea sentinței. Recursul l-a declarat în termen. admiterea recursului declarat de el așa cum a fost formulat.
Consilier juridic solicită ca instanța să aprecia excepția tardivității recursului declarat de reclamant. admiterea recursului declarat de Casa Județeană de Pensii I, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Iași, pentru următoarele motive:
- Greșit s-a dispus recalcularea pensiei pentru ore suplimentar, grupă de muncă și spor pentru regim prelungit de muncă. Se cunoaște faptul că pe șantier programul de lucru este de 10 ore și nu de 8 ore, astfel încât nu există program prelungit iar plata se face ca pentru regimul de8 ore lucrate.
- Conducerea nu avea voie să aibă ore suplimentare și nici nu s-a făcut dovada acestora. Reclamantul avea calitatea de maistru și avea obligația să rămână peste program.
- Referitor la grupa de muncă, din acte nu se specifică că ar fi lucrat în grupa I de muncă, cunoscut fiind faptul că până în anul 1969 această grupă era foarte restrânsă, abia după 1969 paleta de acordare s-a mai lărgit.
- Începând cu data de 01 aprilie 2001 bugetul de asigurări sociale a început că aibă o oarecare consistență, încasându-se, modest, niște sume. Există o deosebire între sistemul vechi de pensii și sistemul actual de asigurări sociale.
Solicită admiterea recursului casei județene de Pensii I.
Recurentul - intimat susține că a lucrat 39 de ani pe cele mai mari șantiere din țară, a lucrat la Combinatul G, cel mai mare din Europa și avea 100 de muncitori în subordine; a lucrat in laminoare, furnale și siderurgie. A cotizat 39 de ani la sistemul de pensii și i s-au luat în calcul doar 30 de ani pentru că diferența a fost luată în calcul la persoanele care s-au pensionat la vârsta de 40 de ani cu decrete speciale. Greșită este susținerea potrivit căreia programul de lucru pe șantier ar fi fost de 10 ore și plata s-a făcut pentru 8 ore, deoarece programul de lucru era de 8 ore.
suplimentare erau aprobate pentru plată în baza Hotărârii Consiliului de Miniștri. respingerea recursului Casei Județene de Pensii I pentru toate cele trei motive. Solicită a fi expertizată cartea de muncă întrucât dosarul are foarte multe deficiențe.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr-, contestatorul a chemat în judecată intimata Casa Județeană de Pensii I, solicitând să emită o nouă decizie de pensie, prin care să-i fie luate în calcul sporul de vechime, sporul de șantier, sporul de regim prelungit, ore suplimentare și sporul de condiții grele.
Prin sentința civilă nr. 734/21.05.2008, Tribunalul Iașia admis în parte contestația formulată de în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii I și în consecință:
A obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului cu luarea în calcul a următoarelor sporuri: sporul regim, prelungit evidențiat în adeverința nr. 6228/17.07.2006 eliberată de SC " " - și sporul pentru ore suplimentare evidențiată în adeverința nr-/2005 eliberată de SC " " -
A obligat pârâta să ia în considerare perioada 18.03.1969 - 1.11.1989, ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, conform adeverinței nr. 329 eliberată de I - Șantier de Instalații
A respins cererea privind recalcularea drepturilor de pensie cu luarea în calcul a sporului de vechime, sporului de șantier și a sporului de condiții grele.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr.93656/2007 contestatorul a beneficiat de recalcularea drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile OUG nr.4/2005.
La stabilirea valorii pensiei intimata a luat în considerare salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă, sporul de vechime în procentul prevăzut de art.164 (3) din Legea nr.19/2000 și sporurile prevăzute în adeverințele nr.2764/2005 și nr.6288/2006.
A mai reținut instanța că intimata nu a luat în calcul la stabilirea cuantumului pensiei, sporurile, care în accepțiunea prevederilor Legii nr.49/1992 și respectiv Legii nr.57/1994 nu aveau caracter permanent.
Potrivit dispozițiilor art.164 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajului mediu anual, pe lângă salariile brute sau nete se utilizează și sporurile cu caracter permanent care după data de 1.04.1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe.
Conform disp.art.4 alin.3 din OUG nr.4/2005 sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții se dovedesc prin înscrisurile din carnetul de muncă sau prin adeverințele eliberate de angajatori care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea acestora.
Pentru aceste considerente adeverințele nr.6228/17.07.2006 eliberată de SC - I (fila 101 dosar) și, respectiv, adresa nr- eliberată de SC - G (fila 102 dosar) trebuie avute în vedere la stabilirea cuantumului pensiei, respectiv sporul de șantier, sporul de regim prelungit și spor de ore suplimentare.
Având în vedere cele menționate, instanța a considerat că intimata trebuia să ia în considerare și adeverința nr.329 eliberată de I - Șantierul de Instalații I (fila 116 dosar) care stabilește că în perioada 18.03.1969 - 1.11.1989 contestatorul a lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite ce se încadrează în grupa a II-a de muncă de 100%.
In ceea ce privește solicitarea contestatorului de luare în calcul la stabilirea cuantumului pensiei a sporului de vechime, a sporului de șantier și a sporului de condiții grele s-a reținut că este neîntemeiată, deoarece la stabilirea drepturilor de pensie, intimata a luat în considerare sporul de vechime și sporul de șantier, iar sporul de condiții grele nu a fost dovedit cu nici un act, motiv pentru care instanța a respins acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său, Casa Județeană de Pensii I invocă următoarele:
1.În mod greșit a dispus instanța de fond a fi luată în calcul sporul pentru regim prelungit, conform adeverinței nr. 6228/17.07.2006.
Potrivit art. 164 din Legea 19/2000, la stabilirea punctajelor anuale sunt luate în calcul și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor potrivit legislației anterioare și sporurile cu caracter permanent, menționate astfel în anexa la.OUG 4/2005.
Susține recurenta că regimul de lucru de 10 sau 12 ore/zi a fost aprobat în baza 1564/1952 modificat prin 2579/1956 și 175/1973 și constituie regim normal de lucru în șantierele de construcții - montaj, pentru care nu se plătea unui spor, ci o retribuție mai mare cu 5-25%, în raport cu timpul prevăzut a fi prestat, în medie lunară, peste programul normal de lucru.
Consideră că din acest motiv și unitatea a precizat că nu poate include în adeverințele emise în baza OUG4/2005 și sporul pentru regim prelungit.
2.În mod greșit a dispus instanța de fond luarea în calcul a sporului pentru ore suplimentare, deoarece acesta nu are caracter permanent, nu a făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare și nici legislația actuală nu prevede acest lucru.
Mai mult, susține că, potrivit art. 2 din 1546/1952, maiștrii care lucrau efectiv pe șantiere (cum e cazul contestatorului) nu primeau spor pentru ore suplimentare.
3. În mod greșit a fost avută în vedere adeverința nr. 329/06.02.1991 referitoare la grupa a II-a de muncă pentru perioada 18.03.1969 -01.11.1989, deoarece aceasta nu este valabilă, neprecizând locul de muncă, temeiul legal, existând contradicție între locurile de muncă frecventate de intimat și prevederile pct. 129 din Ordinul 50/1990.
Mai mult, Ordinul 50/1990 și HG1223/1990 au intrat în vigoare la 1.03.1990 pentru personalul care se află în activitate la acea dată, iar intimatul -contestator și-a încetat activitatea la 01.11.1999, astfel că nu-i sunt aplicabile prevederile acestor acte normative.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului și respingerea contestației.
În drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
Ambele părți au depus la dosar înscrisuri.
În ce privește recursul declarat de contestator, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității.
Excepția este fondată și face de prisos analizarea motivelor de recurs.
Conform art. 301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, deci legea nu dispune altfel. Cum Legea 19/2000 nu prevede un termen specialo, se aplică prevederile generale ale art. 301 Cod procedură civilă.
În speță, contestatorului i-a fost comunicată sentința civilă nr. 734/21.05.2008 a Tribunalului Iași la data de 16.07.2008 (potrivit dovezii de la 263 dosar fond) iar cererea sa de recurs a fost depusă la instanța de fond la data de 06.08.2008, deci cu depășirea termenului de 15 zile, calculat în conformitate cu art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă. Cât privește susținerile contestatorului, ele nu au fost dovedite, iar potrivit art.100 alin.4 din Codul d e procedură civilă, procesul-verbal face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat; ori, potrivit dovezii de la fila 263, procedura de comunicare a fost realizată prin afișare, conf.art.92 alin 3 din Codul d e procedură civilă.
Ca urmare, recursul declarat de contestator va fi respins ca fiind tardiv.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, în ceea ce privește adeverința nr. 6223/17.07.2006 emisă de - O, acesta atestă că a beneficiat în perioadele 18.09.1959 -01.09.1961, respectiv 01.09.1961 -03.01.1962 de spor regim prelungit în sumă de 236, respectiv 275 lei lunar, acordat în baza 613/1950, 1124/1950, 1546/1952.
Din adeverința nr. 110/2764/1.09.2005 emisă de "" - G, rezultă că în perioadele 12.02.1952 -1.10.1965, 1.10.1965 -1.02.1970, 1.02.1970 -1.10.1971, 1.10.1971 -1.11.1971, 1.11.1971-24.07.1972 și 24.07.1972 -25.07.1972 a beneficiat de spor ore suplimentare în sumă de 18,01/17,14/14,39/8,23/11,35/11,35 lei, acordat în baza Legii 3/1950, Legii 57/1974 și
Ambele adeverințe menționează că pe perioadele consemnate s-a reținut și virat CAS la bugetul asigurărilor sociale.
Potrivit art. 4 alin. 3 din OUG4/2005, sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora.
Ori, adeverințele în cauză sunt întocmite potrivit legii, cuprind temeiul de drept al acordării sporurilor, perioada și cuantumul sporurilor, precum și mențiunea achitării CAS.
Aceste sporuri sunt permanente, în sensul că au fost plătite lunar, fără întreruperi pe perioada ce face obiectul adeverințelor.
Nu poate fi luată în considerare susținerea recurentei privind programul prelungit de 10-12 ore pe șantierele de construcții. Într-adevăr, acest program putea fi aprobat de unități, în condițiile prevăzute de actele normative invocate de recurentă, și a fost aprobat de SC -, așa cum se arată de Casa Județeană de Pensii Însă, în ceea ce privește celelalte două unități la care contestatorul a lucrat, respectiv SC - O și "" - G, nu există nici o dovadă că acestea ar fi avut același program de 10-12 ore aprobat ca și program de lucru normal.
În atare condiții, în mod corect a reținut instanța de fond că se impune ca intimata Casa Județeană de Pensii I să ia în considerare la recalcularea pensiei sporurile prevăzute în cele două adeverințe.
Cât privește adeverința nr. 329/6.02.1991 eliberată de. I, ce atestă că în perioada 18.03.1969 -01.11.1989 a lucrat în grupa a II-a de muncă, se reține că aceasta se coroborează cu adeverința nr. 2347/8.08.2003, din care rezultă că încadrarea în grupa a II-a de muncă s-a făcut în conformitate cu Ordinul 50/1990 anexa 2 par. 129 de către Consiliul de Administrație și Comitetul Sindicatului, potrivit procesului verbal 8/8.08.2003, și că s-a reținut și virat CAS în procent de 20% aferent grupei a II-
Greșit susține recurenta că Ordinul 50/1990 nu poate fi aplicat decât după apariția sa, respectiv 5.03.1990, iar contestatorul era pensionat la 01.11.1989.
Astfel, potrivit pct. 13 din Ordinul 50/1990, "perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent și în continuare se încadrează în grupele I și II de muncă în conformitate cu prevederile prezentului ordin ce înlocuiește ordinele nr. 59/1969, 105/1976 și 210/1977 ale ministrului muncii și ministrului sănătății, care își încetează aplicabilitatea".
Ca urmare, pentru toate considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul Casei Județene de Pensii I menținând sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv introdus, recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 734 din 21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iași și ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii I împotriva aceleiași sentințe, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier,
Red.
Tehnored.
25.11.2008 - 2 ex.
Tribunalul Iași: -;
-
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Carmen Bancu, Nelida Cristina
