Obligație de a face. Decizia 1029/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-(6916/2008)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE

MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr.1029/

Ședința publică din data de 19 februarie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște

JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș

JUDECĂTOR 3: Elena

GREFIER -

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.3818 din 06 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 10304/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect - obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata reclamantă, a depus la dosar întâmpinare prin serviciul registratură al acestei instanțe, la data de 09.01.2009, precum și faptul că recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.

Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.3818/6.05.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale admis cererea completată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta să recalculeze pensia reclamantei în baza OUG nr.4/2005 urmând ca la stabilirea drepturilor cuvenite acesteia începând cu 01.07.2005 să ia în calcul veniturile evidențiate in anexa adeverinței nr.4030/16.12.2004 eliberată de SC SA; a obligat pârâta să plătească reclamantei diferențele bănești dintre pensia încasată și pensia calculată și cuvenită conform hotărârii începând cu 01.07.2005.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta beneficiază de pensie pentru limită de vârstă de la data de 01.07.1990, pensia fiindu-i stabilită în temeiul Legii nr.3/1977.

Fiind pensionată anterior datei de 01.04.2001 reclamanta a beneficiat de prevederile OUG nr.4/2005 drepturile sale de pensie fiind recalculate începând cu data de 01.07.2005 în raport de prevederile Legii nr.19/2000, respectiv prin calcularea punctajelor anuale pentru întregul stagiu de cotizare (vechimea în muncă).

În procesul de recalculare, s-a stabilit că reclamantei i se cuvine un punctaj de 2,28420 puncte, mai mare decât cel aflat în plată la momentul recalculării.

-Casa de pensii sector 1 a comunicat reclamantei că cererea de recalculare în raport de veniturile suplimentare dovedite prin adeverințele nr.3838/06.12.2004 și 4030/16.12.2004 nu poate fi soluționată favorabil, deoarece veniturile realizate în sistemul de retribuire în acord global nu au caracterul de sporuri permanente în înțelesul Legii nr.19/2000 cu modificările și completările ulterioare și prin urmare nu fac parte din baza de calcul avută în vedere la stabilirea pensiei, iar OUG nr.4/2005 interzice expres valorificarea acordului.

Astfel, Tribunalul a analizat și s-a pronunțat asupra legalității includerii acestor venituri în calculul pensiei, după cum urmează:

Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.

S-a constatat că prin art. 1, Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.

Totodată, Ordonanța de Urgență nr. 4/2005 prevede în art.1 că recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001 se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19 2000.

Prin art. 4 al. 2 și 3 precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței și că acestea pot fi dovedite prin înscrierile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.

În privința formelor de retribuire în acord se menționează în anexa 1 a Ordonanței că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.

S-a mai reținut de către tribunal că potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială - dreptul comun în materie în perioada în care reclamanta și-a desfășurat activitatea, a realizat venituri în acord și i s-a deschis dreptul la pensie - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.

Acest principiu este reiterat în Legea nr. 19/2000 prin art. 2 care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.

Astfel, s-a apreciat de către tribunal că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului cu consecința că pe de o parte nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a legii nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor era și este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.

Prin urmare pârâta trebuia, în considerarea prevederilor art. 1 din OUG nr. 4/2005 enunțate anterior și a adeverinței eliberată de fostul angajator care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat, să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public ( formele de retribuire prin acord într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care conform art. 10 din Legea nr. 3/1977 era constituită din retribuții tarifare însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul Ia pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale ori acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat iar nu de cel tarifar) și să includă în calculul drepturilor toate veniturile pentru care, în condițiile legii, s-au plătit contribuții de asigurări sociale.

Având în vedere și dispozițiile art. 87 și art. 155 lit. f din Legea nr.19/2000 cu modificările si completările ulterioare, Tribunalul a obligat pârâta să recalculeze pensia reclamantei în baza OUG nr.4/2005 urmând ca la stabilirea drepturilor cuvenite acesteia începând cu 01.07.2005 să ia în calcul veniturile evidențiate în anexa adeverinței nr.4030/16.12.2004 eliberată de SC SA.

Tribunalul a mai avut în vedere și faptul că prin includerea acestor noi venituri în calculul pensiei, se produce implicit o majorare a punctajului mediu anual și un cuantum al pensiei mai mare decât cel care i-a fost plătit reclamantei, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art.998-999 cod civil a obligat pârâta să plătească reclamantei diferențele bănești dintre pensia încasată și pensia calculată și cuvenită conform hotărârii, începând cu 01.07.2005, conform prevederilor art.7 alin.3 și 5 din OUG nr.4/2005 și HG nr.550/2005.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă și dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, recurenta susține în esență, că potrivit prevederilor art.164 din Legea nr.19/2000 (care reia dispozițiile art.10 din Legea nr.3/1977, modificate și completate prin art.10 din legea nr.49/1992), la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute și sporurile permanente, care au făcut parte din baza de calcul a pensiei, înregistrate în carnetul de muncă. Veniturile salariale în acord global sunt temporare și fără caracter permanent, nefăcând parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, nu sunt înscrise în carnetul de muncă, astfel încât nu pot fi luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie. Din acest punct de vedere, prima instanță, susține recurenta, ar fi realizat o insuficientă apreciere a probelor. Nu s-a ținut seama de art.4 din Legea nr.2/1983 care reglementau lucrul în acord global.

Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.

Analizând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii:

În condițiile în care din conținutul adeverinței nr.4030/16.12.2004 eliberată de SC SA, rezultă că intimata-reclamantă a realizat venituri suplimentare, care au fost plătite din fondul de salarii, pentru care s-a calculat și virat contribuția de asigurări sociale conform legii, în mod corect și realizând o justă aplicațiune a prevederilor art.2 lit.e, art.23 alin.1 lit.a și art.160 alin.5, art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000,OUG nr.4/2005, tribunalul a dispus obligarea Casei de Pensii la recalcularea drepturilor de pensie, prin luarea în considerare a mențiunilor din cuprinsul adeverinței sus indicate.

Susținerile recurentei conform cărora veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global nu au fost incluse de legiuitor în categoria sporurilor cu caracter permanent nu pot fi primite. Cum, legal a reținut prima instanță la calculul drepturilor de pensie trebuie avute în vedere și aceste venituri în condițiile în care legiuitorul nu enumeră în mod expres care sunt sporurile ce trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, ci indică criteriile ce permit determinarea acestora.

Pe de altă parte, acceptarea unei astfel de ipoteze ar atrage încălcarea unuia dintre principiile care guvernează sistemul public de asigurări sociale, astfel cum este prevăzut de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, deoarece veniturile obținute în sistem de acord global și alte venituri suplimentare, au determinat o sporire a drepturilor sale bănești cuvenite din muncă, totodată au fost avute în vedere la calculul contribuției de asigurări sociale, în sensul măririi corespunzătoare a acestora.

Referitor la dispozițiile art.4 din Legea nr.2/1983, acestea nu mai sunt în vigoare în prezent și nu mai pot produce consecințe juridice.

Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă nu este incident în cauză, nu se menționează ce anume texte de lege au fost greșit aplicate ori neluate în considerare și în ce mod.

De aceea, se poate concluziona că acest motiv are un caracter pur formal, la fel ca și invocarea art.3041Cod pr.civilă, ceea ce impune înlăturarea lor ca atare.

Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința atacată, fiind pronunțată cu interpretarea corectă a normelor de drept aplicabile în cauză.

Fiind în culpă procesuală, n baza art.274 Cod pr.civilă, va obliga recurenta să plătească intimatei-reclamante suma de 300 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.3818/6.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.

Obligă recurenta la 300 lei cheltuieli de judecată către intimată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.:

Dact.:

2 ex.

5.03.2009

Jud.fond:

Președinte:Liviu Cornel Dobraniște
Judecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 1029/2009. Curtea de Apel Bucuresti