Cerere recalculare pensie. Decizia 1183/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.859/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1183/
Ședința publică de la 25 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoareaCasa Județeană de Pensii Iîmpotriva deciziei civile nr.4510/R din data de 14.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (4735/2008), în contradictoriu cu intimatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: contestatoareaCasa Județeană de Pensii Iși intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 20.02.2009, întâmpinare din partea intimatului.
Curtea, având în vedere împrejurarea că intimatul prin întâmpinarea formulată și depusă la dosar în data de 20.02.2009 a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ. și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin decizia civilă nr.4510/R/14.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, în dosarul nr-, s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de către recurenta intimată Casa Județeană de Pensii I, împotriva sentinței civile nr.524F/20.05.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (1033/2008), prin care s-a admis cererea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii I și a fost obligată pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, începând cu data de 1 decembrie 2005, precum și la plata diferenței dintre pensia cuvenită la data de 01.12.2005, avându-se în vedere un stagiu complet de cotizare de 20 ani și cea efectiv încasată.
Pentru a pronunța această decizie instanța de recurs a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art.2 alin.1, 3 și 4 din HG nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare, în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației, anterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu prevederile Legii 19/2000, "Stagiul complet de cotizare utilizat în determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare" care "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 -31.03.2001. va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977" iar "pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative".
S-a considerat ca fiind eronată interpretarea potrivit căreia numai în cazul unor acte normative speciale stagiul complet de cotizare este de 20 de ani și că, în cazul persoanelor pensionate în temeiul Legii nr.3/1977, stagiul complet este de 30 de ani, independent de grupa de muncă în care acestea au lucrat, întrucât nu există nici o rațiune pentru a considera că intimatul-contestator nu se află într-o situație identică cu persoanele ce au beneficiat de dispozițiile HG nr.478/1990 sau alte asemenea acte normative speciale, care derogă de la dispozițiile Legii nr.3/1977 sub aspectul stagiului complet de cotizare, câtă vreme a realizat stagiul de cotizare de 20 de ani în grupa I de muncă, prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977 care stipulează că: "persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, art.2 al aceleiași legi stipulând că "pe această bază persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea vârstei de: 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații; 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile", iar prin art.3 fiind menționat că "persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin.1) sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de munca, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă".
S-a ținut seama că stagiul complet de cotizare de 30 de ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea nr.3/1977, însă s-a arătat că această lege a instituit și o serie de situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Astfel, s-a apreciat că stagiul complet de cotizare era de 20 de ani în cazul persoanelor ce lucrau în grupa I de muncă și de 25 de ani pentru cei ce lucrau în grupa a Il-a de muncă sau care lucrau ca personal navigant, în cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și 10 ani femeile.
Ca urmare, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (este vorba de art.14 alin.1 și 2 din Legea nr.3/1977), s-a considerat că determinarea punctajului mediu anual trebuie să se facă în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr.4/2005, pe baza un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Această concluzie s-a impus cu atât mai mult cu cât dispozițiile HG nr.1550/2004 nu fac trimitere la stagiul complet de 30 de ani, ci la stagiul complet de cotizare reglementat de Legea nr.3/1977, care era diferit după cum persoana a lucrat în grupe de muncă, în calitate de personal navigant, etc.
Împotriva acestei decizii, Casa Județeană de Pensii Iaf ormulat contestație în anulare pentru motivele prevăzute de art. 318 alin.1 pr.civ, susținând că instanța de recurs a omis să cerceteze motivele susținute în întâmpinarea depusă la dosar.
S-a motivat că dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, constând în obligarea Casei Județene de Pensii I la utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, în condițiile în care reclamantul este beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă din sistemul de stat, conform deciziei nr. 84725/29.Iunie.1999, drepturile sale de pensie fiind stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr.3/1977 începând cu data de 15.05.1999.
S-a învederat că prevederile art.2 alin.2 și 4 din Normele Metodologice de aplicare a nr.HG1550/2004 nu se pot aplica reclamantului, deoarece drepturile de pensie i-au fost stabilite începând cu data de 15.01.2001, conform Legii nr.3/1977, prevederile menționate aplicându-se beneficiarilor de pensie ale căror
drepturi au fost stabilite anterior datei de 01.07.1977.
S-a precizat că Ordinul nr.50/1990 face doar precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, și nu a reducerii stagiului complet de cotizare. Și că la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului s-a utilizat corect stagiul complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr.19/2000.
În fine, s-a arătat că atât la art.14, alin.2, lit.a și b din Legea nr.3/1977 cât și la art.42 alin.1 din Legea nr.19/2000 sunt prevăzute reducerile vârstelor standard de pensionare a persoanelor care se încadrează în grupa I si a II a de muncă și nu a stagiului complet de cotizare, care este de 30 ani.
Analizând actele dosarului, prin prisma motivelor de contestație în anulare întemeiate pe dispozițiile art.317-318 pr.civ, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.317 alin.1 pct.1 pr.civ. o hotărâre irevocabilă poate fi atacată pe calea contestației în anulare atunci când procedura de citare cu partea nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
Așadar, pentru a exista acest motiv de contestație în anulare este necesar ca procedura de chemare pentru termenul când a avut loc judecata pricinii să nu fi fost legal îndeplinită față de partea care a exercitat prezenta cale de atac extraordinară, în speță față de contestatoarea Casa Județeană de Pensii
Verificând procesul verbal întocmit de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură, aflat în dosarul instanței de recurs, Curtea constată că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.100 pr.civ. ceea ce înseamnă că procedura cu partea recurentă a fost legal îndeplinită pentru termenul când s-a judecat în fond recursul.
Cum contestația în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege, Curtea constată ca fiind nefondat primul motiv de contestație în anulare, de vreme ce din probele administrate în cauză nu a rezultat faptul că instanța de recurs, care a pronunțat decizia atacată în cauză, a judecat pricina în fond cu încălcarea procedurii de citare cu partea recurentă, în sensul dispozițiilor art.317 alin.1 pct.1 pr.civ.
Examinând cel de al doilea motiv de contestație în anulare, întemeiat pe dispozițiile art.318 alin.1 pr.civ. Curtea reține că și acesta este nefondat, întrucât textul invocat de către contestatoare vizează greșeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că recursul a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat ori a fost formulat de o persoană îndreptățită a-l declara, iar pentru verificarea acestor situații nu se impune reexaminarea fondului sau o reapreciere a probelor.
În speță, contestatoarea nu invocă astfel de greșeli materiale, ci susține că instanța de recurs a soluționat greșit cauza, atunci când a dispus obligarea Casei Județene de Pensii I la utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani. Cele învederate de către contestatoare nu pot fi apreciate drept greșeli materiale, în fapt fiind criticat modul în care instanța de recurs a aplicat legea, iar această pretinsă greșeală de fond nu poate fi cercetată pe calea contestației în anulare, pentru că ar însemna să poată fi exercitat recurs la recurs.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare, reținând că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele legale prevăzute de art.317 alin.1 pct.1 ori art.318 alin.1 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare, formulată de contestatoarea Casei Județene de Pensii, împotriva deciziei civile nr.4510/14.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
09.03.2009
Jud. recurs:,
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Uță Lucia, Cristescu
