Obligație de a face. Decizia 1181/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.980/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1181/
Ședința publică de la 25 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr.5054/R din data de 15.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (5975/2008), în contradictoriu cu intimatulMinisterul Internelor și Reformei Administrative.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: contestatoarea și intimatulMinisterul Internelor și Reformei Administrative.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-au depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 18.02.2009, concluzii scrise însoțite de înscrisuri în fotocopie din partea contestatoarei, iar la data de 17.02.2009, s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Curtea, având în vedere împrejurarea ambele părți în cauză au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ. și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare cu care a fost învestită, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.5054/R din data de 15.12.2008, pronunțată în dosarul nr- (5975/2008), Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr. 3571 din dat de 23.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. 8508/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În motivare deciziei, instanța de recurs a reținut, în esență, că recurenta este soția supraviețuitoare a veteranului de război, decorat cu medalia "Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial 1941-1945", beneficiind de prevederile art. 11 alin. 2 raportat la art. 14 din Legea nr. 44/1994.
Art. 13 și 14 din Legea nr. 44/1994 instituie patru categorii de veterani de război, în funcție de medaliile și ordinele ce le-au fost conferite, stabilind drepturi distincte pentru fiecare dintre cele patru categorii.
Prin art. 141introdus prin nr.OUG 12/2004, s-a dispus că începând cu luna martie 2004, renta lunară prevăzută la art. 13 și 14 se calculează, după caz, în funcție de nivelul soldei de grad și al soldei de funcție la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, stabilite conform legii.
Intenția legiuitorului a fost doar aceea de a stabili criterii de raportare, sub aspectul cuantumului rentei, la nivelul minim al soldei de grad și al soldei de funcție, după caz, ale unui sublocotenent din Ministerul Apărării, și nu acea de a calcula renta atât în raport de solda de grad, cât și de solda de funcție pentru toate categoriile de veterani.
A mai reținut Curtea că, într-adevăr, recurenta nu a solicitat renta în procent de 100%, ci doar recalcularea acesteia în raport și de solda de funcție la minim a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, nu doar în raport de solda de grad.
Este adevărat, a stabilit instanța de recurs, că utilizarea conjuncției "și" în cuprinsul art. 141introdus prin nr.OUG 12/2004 și nu a expresiei "și/sau" a determinat instanțele să interpreteze diferit dispozițiile menționate, existând practică neunitară în acest sens, cum susține chiar recurenta. Însă, prin decizia nr. 45/10.11.2008, pronunțată în dosarul nr. 23/2008, obligatorie pentru instanțe conform art. 329 din Codul d e procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,stabilind că dispozițiile art. 141raportat la dispozițiile art. 13 și 14 din Legea nr. 44/1994, privind veteranii de război, republicată, astfel cum a fost completată prin nr.OUG 12/2004, aprobată prin Legea nr. 210/2004, se interpretează în sensul că renta lunară se calculează conform prevederilor art. 13 și 14 din lege, în raport cu solda de grad și/sau solda de funcție, după caz, a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, eliminând astfel echivocul din textul art. 141.
Ca urmare, instanța de recurs a constatat că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 141din Legea nr. 44/ 1994, reținând că renta cuvenită reclamantei de pe urma defunctului său soț se calculează doar în raport de solda de grad la minim a unui sublocotenent din Ministerul Apărării.
Prin contestația în anulare formulată, care nu a fost motivată în drept, contestatoarea a solicitat rejudecarea procesului, arătând, în esență, că, în nr.OUG 12/2004, care completează art. 13 și 14 din Legea nr. 44/ 1994, se folosește conjuncția "și", în înțelesul atât gramatical, cât și al legislației, astfel încât calcularea rentei trebuie să se facă în raport de solda de grad și solda de funcție, cumulate.
Utilizarea acestei conjuncții în loc de "și/sau" face ca textul legal sus menționat să capete înțelesul mai sus arătat.
În mod eronat, a mai susținut contestatoarea, se interpretează expresia "după caz" din textul art. 141, nou introdus prin nr.OUG 12/2004, care se referă la caracterul diferențiat al rentei în funcție de valoare decorației conferite. Or, soțul său a primit medalia "Crucea Comemorativă", procentul cuvenit fiind de 25%, până la data de 31.12.2007, când a intrat în vigoare Legea nr. 303/2007, act normativ care nu lipsește de efecte dispozițiile nr.OUG 12/2004, aprobată prin Legea nr. 210/2004.
Analizând decizia civilă nr.5054/R din data de 15.12.2008, pronunțată în dosarul nr- (5975/2008), Curtea constată că motivele invocate de contestatoare nu constituie temei de exercitare a contestației în anulare, care este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 317 și 318 din Codul d e procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 317 din Codul d e procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Curtea constată că, în cauză, nu se regăsește nici unul dintre motivele de contestație în anulare prevăzute de textul legal evocat.
Față de dispozițiile art. 318 din Codul d e procedură civilă, hotărârea instanței de recurs mai poate fi atacată pe calea contestației în anulare speciale în două ipoteze, și anume: când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul, sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare invocate.
Sub aspectul motivelor prevăzute de această dispoziție legală, Curtea reține că, prin greșeli ale instanței care deschid calea contestației în anulare, în prima dintre cele două ipoteze reglementate de menționatul articol, trebuie înțelese greșeli de fapt, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale. A admite contrariul, ar însemna să se ajungă la judecarea din nou a aceluiași recurs, ceea ce nu este admisibil.
Or, din examinarea deciziei contestate, Curtea constată că instanța de recurs nu a săvârșit greșeli materiale, în sensul art. 318 din Codul d e procedură civilă, greșeli de ordin procedural, constând în omiterea sau confundarea unor date materiale importante, care să fi avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite. În mod evident, în cauză, contestatoarea invocă aspecte de fond, care nu pot fi repuse în discuție pe calea contestației în anulare.
Nici condițiile prevăzute de art. 318 teza a II-a nu sunt îndeplinite în speță, Curtea constatând că toate criticile formulate prin cererea de recurs au fost analizate, în considerentele deciziei nr.5054/R din data de 15.12.2008, de către instanța de recurs, care, deși le-a examinat, nu și le-a însușit.
În consecință, în raport de dispozițiile art. 317 și 318 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să respingă contestația în anulare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile deciziei civile nr.5054/R din data de 15.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (5975/2008), în contradictoriu cu intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.U/Tehnored.
2.ex./25.03.2009
Jud.fond: /
Jud. recurs: / C /
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Uță Lucia, Cristescu
