Cerere recalculare pensie. Decizia 148/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 148
Ședința publică din 26 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Dumitru Popescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii T împotriva Sentinței Civile nr.2020/23.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că intimata a depus la dosar, prin registratură, la data de 12.01.2010, întâmpinare, apoi văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, precum și faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei in lipsa,constată litigiul in stare de judecată și reține dosarul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând constată următoarele:
Prin acțiunea civila înregistrata pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, reclamanta a chemat în judecata parata Casa Județeana de Pensii T, prin care solicita obligarea pârâtei să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă pentru valorificarea veniturilor cuprinse în adeverințele nr. 1901 și nr. 1902/17.06.2009, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că a fost angajată cu contract individual de muncă în funcția de tehnician proiectant la SC SA pe perioada 08.06.1967-01.01.2000.
Se mai arata că în toată această perioadă a realizat venituri suplimentare potrivit adeverințelor nr. 1901 și nr. 1902/17.06.2009 emise de SC SA T, care nu au fost înregistrate în carnetul de muncă, dar care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, achitându-se cotele CAS, inclusiv contribuția la pensia suplimentară pentru angajat. Aceste venituri nu au fost luate în considerare de către pârâtă la stabilirea punctajului mediu anual si a cuantumului pensiei pentru limita de vârstă în anul 1999, și nici ulterior cu ocazia recalculării în aplicarea dispozițiilor OUG nr.4/2005 prin decizia nr. -/30.11.2005.
Reclamanta a solicitat paratei prin cererea înregistrata sub nr.39412/06.08.2009 sa procedeze la recalcularea punctajului mediu cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare realizate, conform adeverințelor nr. 1901 și nr. 1902/17.06.2009 emise de SC SA T, cerere care a fost respinsă astfel cum rezultă din adresa de la fila 9 dosar.
În probațiune, reclamanta a depus la dosarul cauzei: xerocopia actului de identitate, xerocopia cuponului de pensie aferent lunii aprilie 2009 adeverințele nr. 1901 și nr. 1902/17.06.2009 emise de SC SA T și Sentința civila nr.2237/03.04.2007 pronunțată de Tribunalul București în dosar nr-.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 23 alin.1 pct. A, art.78 din Legea nr.19/2000, art. 1 din Decretul nr.389/1972 și pct.7 din nr.680/01.08.2007.
Legal citată, pârâta a depus întâmpinare prin care a arătat că reclamantei i-a fot stabilită pensie pentru limită de vârstă în anul 1999, în condițiile Legii nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială. Începând cu data de 01.12.2005, prin Decizia nr. - din 30.11.2005, i s-a recalculat pensia pentru limită de vârstă din sistemul public ca urmare a aplicării dispozițiilor OUG nr. 4/2005.
S-a invocat, de asemenea, că "în ceea ce privește perioada anterioară datei de 01.04.2001, respectiv anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, se aplică dispozițiile cuprinse în art.164 alin.2 și 3 din Legea nr.19/2000 și la Mențiunea de la pct. VI din anexa la.OUG nr. 4/2005, în sensul că: "Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale". Așadar, concluzionează pârâta "sporurile, ce se utilizează pe lângă salariile înregistrate în carnetul de muncă, la determinarea punctajelor anuale aferente perioadei menționate, sunt cele cu caracter permanent, care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, iar nu veniturile care au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale".
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art.164 al.2 și 3 din Legea nr.19/2000, prevederile cuprinse la mențiunea de la pct. VI din anexa la.OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu modificări prin Legea nr. 78/2005.
Prin sentința civilă nr. 2020/30/23.10.2009, Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea, și a obligat pârâta să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantei prin valorificarea sumelor menționate în adeverințele nr.1901/17.06.2009 si nr.1902/17.06.2009 eliberate de SC SA T, începând cu data de 12.08.2006 și să-i plătească diferențele de drepturi dintre cele cuvenite și cele efectiv încasate, potrivit art.7 alin.5 din OUG nr.4/2005.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Reclamantei i-a fost stabilită pensia pentru limită de vârstă în anul 1999 în condițiile Legii nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială. Începând cu data de 01.12.2005, prin Decizia nr. - din 30.11.2005, i s-a recalculat pensia pentru limită de vârstă din sistemul public ca urmare a aplicării dispozițiilor OUG nr. 4/2005.
În scopul recalculării pensiei, reclamanta a solicitat pârâtei a avea în vedere adeverința nr. 1901 și 1902 emise 17.06.2009 de, prin care se adeverește că pentru perioada 08.06.1967 - 01.01.2000, reclamanta a realizat venituri suplimentare reprezentând acord global, pentru care s-a achitat contribuția pentru asigurări sociale, cererea acesteia fiind respinsă și încălcându-se astfel principiul contributivității prevăzut de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000.
Instanța reține că art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat cu modificările ulterioare dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Ordonanța de Urgență nr. 4/2005 stabilește prin art.1 că recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001 se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000. Prin art. 4 al. 2 și 3 precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care potrivit legislației anterioarei datei de 01.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței și că acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord se menționează în anexa 1 Ordonanței că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Se mai reține de către tribunal că potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială - dreptul comun în materie - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.
Acest principiu este reiterat în Legea nr.19/2000 prin art. 2 care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Așadar în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului cu consecința că, pe de o parte nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a legii nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat. Or, chiar în explicitarea motivelor de adoptare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.4/2005 se reține că se impune a fi respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
În conformitate cu dispozițiile art. 164 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor din carnetele de muncă, iar la aliniatul al doilea se stipulează că se au în vedere și sporurile înregistrate în carnetele de muncă. Aceasta nu înseamnă însă că sporurile neînregistrate în carnetele de muncă și care au intrat în bazele de calcul a contribuției de asigurări sociale nu ar putea fi luate în considerare, atâta vreme cât se face dovada existenței acestora prin adeverințe, întrucât ar atrage încălcarea unuia dintre principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale.
Prin urmare intimata trebuia sa respecte acest principiu de bază al organizării și sancționării sistemului public ( formele de retribuire prin acord într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care conform art. 10 din Legea nr. 3/1977 (deci anterior datei de 01.04.2001) era constituită din contribuții tarifare însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale or acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat iar nu de cel tarifar) în considerarea prevederilor art. 1 din OUG nr. 4/2005 enunțate anterior și a adeverinței eliberate de fostul angajator care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite iar veniturile la care a făcut referire au fost avute în vedere la calcularea și aplicarea contribuțiilor. Nu se poate admite ca baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume, iar la stabilirea pensiei ca prestație de asigurări sociale să nu se ia în considerare, deoarece ar echivala cu o vădită disproporționalitate între prestație și prețul plătit, ceea ce ar fi inechitabil.
În concretizarea aceluiași principiu art.78 alin.4 din Legea nr.19/2000 prevede că punctajul asiguratului, stabilit conform alin.1 și 2 se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
Potrivit prevederilor aliniatului 3 apartenent art.7 din OUG nr.4/2005 "decizia prevăzută la alin. (1) poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001". Iar aliniatul al 5-lea al aceluiași articol dispune că "cererile prevăzute la alin. (3) se soluționează în termenul prevăzut la art. 86 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, drepturile modificate acordându-se prin derogare de la prevederile art. 95 și 169 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art.3, cu respectarea termenului general de prescripție, calculat începând cu luna înregistrării cererii". Așadar, cererea reclamantei se privește a fi întemeiată și în ceea ce privește plata acestor sume, reprezentând diferențe rezultate în urma recalculării, potrivit textului de lege antemenționat, cu respectarea termenului general de prescripție a dreptului la acțiune de 3 ani.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii T, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului declarat, recurenta pârâtă a arătat că s-a încălcat pct. VI din anexa la OUG 4/2005, în sensul că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, formele de retribuire în acord, ori veniturile suplimentare realizate de către reclamantul intimat pe lângă salariul de bază, reprezintă acord global.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Legal citat, intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată recursul neîntemeiat pentru următoarele motive:
În speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, fata de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivitatii, cu consecința că nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Prin urmare, pârâta recurentă trebuia să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public ( formele de retribuire in acord într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar) în considerarea prevederilor art. 1 din OUG nr. 4/2005 enunțate anterior și aadeverințelor eliberate de fostul angajator care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legea nr. 19/2000, este construită în jurul acestui principiu fundamental, si anume ca orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (in funcție de reglementarea in vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie sa se reflecte in cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie sa fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii în discuție intre casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului.
Pe de o parte, se afirma in art. 2 al legii cadru ca "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Pe de alta parte, același legiuitor limitează fără nici o justificare rezonabila aplicarea acestui principiu, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv ca nu ar fi avut caracter permanent. Ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul si-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie sa fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, in prezenta acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî ca principiul contributivității afirmat in art. 2 din Legea nr. 19/2000 si dezvoltat in art. 78 alin. 1 din același act normativ primează și ca, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri si de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii T împotriva sentinței civile nr. 2020/23.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 02.02.2010
Tehnored I/02.02.2010/2 ex
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Jud., jud.
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu
