Cerere recalculare pensie. Decizia 155/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6045/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 155/
Ședința publică de la 13.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5691/26.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.30267/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 06.01.2010, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 5691/26.06.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; s-a obligat intimata Casa de Pensii a Municipiului B să emita o noua decizie prin care sa recalculeze, începând cu data de 1.12.2005, drepturile de pensie cuvenite contestatorului, cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, a fost obligata intimata sa emita decizie de pensionare cu luarea în considerare veniturilor evidențiate la punctul 6 din adeverința nr.03.07.31/1797/05.03.2008, emisă de SC SA, a obligat parata sa plateasca reclamantului diferentele dintre pensia recalculata conform prezentei hotarari si pensia efectiv incasata si sa platasca reclamantului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că rin p. decizia nr.-/16.04.2009, emisă de Casa de Pensii a Municipiului B - Casa de Pensii Sector 1, în temeiul dispozițiilor OUG nr.4/2005 au fost recalculate, începând cu data de 1.12.2005, drepturile de pensie de limită de vârstă cuvenite contestatorului, iar în urma operațiunilor de calculare a drepturilor de pensie a fost determinat un cuantum de 475 lei.
S-a constatat din verificarea anexelor buletinului de calcul și datele certificate de adeverința mai sus menționate că, la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite contestatorului nu au fost luate în considerare veniturilor evidențiate la punctul 6 din adeverința nr.03.07.31/1797/05.03.2008, emisă de SC SA.
Relativ la stagiul complet de cotizare, tribunalul a mai reținut că pentru determinarea punctajului mediu anual în procesul de recalculare a pensie în temeiul nr.OUG4/2005 s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 de ani prevăzut de art.8 din Legea nr.3/1977.
S-a avut în vedere că, la data deschiderii dreptului la pensie în temeiul Legii nr.3/1977, contestatorul împlinise vârsta de 50 ani, iar în cuprinsul buletinul de calcul emis de intimată se menționează că o perioadă de peste 25 ani acesta a lucrat în grupa II de muncă, fapt dovedit și de mențiunile din carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.2 din HG nr.1550/2004 tagiul complet de cotizare utilizat in determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala in munca prevăzuta de legislația in vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare"care "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 01.07.1977 - 31.03.2001. va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977"iar"pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special este vechimea in munca necesara deschiderii dreptului de pensie prevăzuta de aceste acte normative" .
Ca urmare, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (este vorba de art.14 din Legea nr.3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie să se facă în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr.4/2005 pe baza un stagiu complet de cotizare de 25 ani.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, intimata Casa de Pensii a Municipiului, criticând sentința pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct. 9 și art.3041pr.civ. recurenta a arătat că, anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, locurile de muncă erau încadrate, potrivit Legii nr.3/1977, în grupe de muncă, respectiv grupa I și grupa a II-a de muncă, art.14 din Legea nr.3/1977 stipulând: Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: a) un an și șase luni pentru grupa I de munca; b) un an și trei luni pentru grupa II de muncă".
Ca atare, intimatului petent i-au fost recalculate corect drepturile de pensie, în temeiul OUG nr.4/2005, cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 30 de ani.
Totodată, recurenta a criticat hotărârea recurată și în ceea ce privește sporile mentionate, având în vedere că instanța de fond a dispus luarea în calcul a acestora, desi nu au caracter permanent.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu plata cheltuielilor de judecata.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.-/14.01.1999 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, s-a dispus pensionarea intimatului contestator, în baza Legii nr.3/1977.
Potrivit mențiunilor cuprinse în carnetul de muncă al intimatului și în decizia mentionata, intimatul-contestator a realizat o vechime efectivă în grupa I de muncă de 19 de ani, 8 luni si 7 zile si o vechime de 12 ani, 7 luni si 13 zile in grupa a II-
Recalcularea pensiei conform nr.OUG 4/2005 se face în raport de prevederile nr.HG 1550/2004 care, în art. 1 din Anexa 1 dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat devechimea integralăîn muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie a beneficiarului operațiunii de recalculare.
Instanța de fond a apreciat in mod corect că art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 25 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa II de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare.
Prin urmare, acesta este actul normativ care trebuie avut in vedere pentru a verifica daca parata a aplicat in mod corect dispozitiile legale privind stagiul complet de cotizare.
Potrivit art. 2 alin. 3 din nr.HG 1550/2004 privind efectuarea operatiunilor de evaluare in vederea recalcularii pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, "pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".
Legea nr. 3/1977 nu cuprindea notiunea de "stagiu complet de cotizare", care a fost introdusa abia incepand cu Legea nr. 19/2000.
In art. 41 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 se prevede ca "stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia,pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr.3."
Art. 8 din Legea nr. 3/1977 prevedea ca "personalul muncitor care are o vechime in munca de minimum 30 ani barbatii si 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de virsta, la implinirea virstei de 62 ani barbatii si 57 ani femeile."
Din coroborarea acestor dispozitii legale rezulta ca notiunea de "stagiu complet de cotizare" prevazuta de Legea nr. 19/2000 corespunde notiunii de "vechime in munca" prevazuta de Legea nr. 3/1977.
Odata retinut acest aspect, se observa ca art. 8 din Legea nr. 3/1977 reprezenta norma generala in materie de vechime in munca necesara pentru deschiderea dreptului la pensie, dispozitii speciale fiind prevazute pentru cei care isi desfasurau activitatea in grupe superioare de munca.
Astfel, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, "persoanelor care au lucrat efectiv cel putin 20 ani in locuri care, potrivit legii, se incadreaza in grupa I de munca, sau cel putin 25 ani in grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia in calcul, pentru fiecare an lucrat in aceste grupe cite:
a) un an si sase luni pentru grupa I de munca;
b) un an si trei luni pentru grupa II de munca.
(2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat in grupele I si II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la implinirea virstei de:
a) 52 ani, pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, barbatii;
b) 50 ani pentru grupa I si 52 ani pentru grupa II, femeile.
(3) Persoanele care indeplinesc conditiile prevazute de alin. (1) sint pensionate, la cerere, si la 50 de ani, atit barbatii cit si femeile din grupa I de munca, si la 55 ani barbatii sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca."
Desi, aparent, textul este concentrat pe aspectele privitoare la reducerea varstei standard de pensionare, nu se poate face abstractie de faptul ca, in mod real, dupa 20 de ani de activitate in grupa I sau 25 de ani in grupa a II-a de munca asiguratii se puteau inscrie la pensie pentru limita de varsta, daca indeplineau si conditia privitoare la varsta redusa. Prin urmare, aceasta era vechimea in munca ceruta de lege pentru a putea solicita pensie pentru limita de varsta, ceea ce inseamna ca acesta era stagiul complet de cotizare, dupa terminologia folosita de Legea nr. 19/2000.
In speta de fata, intimatul-contestator a desfasurat timp de peste 25 ani activitati incadrate in grupa II de munca. Din cuprinsul deciziei initiale de stabilire a pensiei pentru limita de varsta rezulta ca reclamantul a lucrat in locuri de munca ce se incadreaza in grupa I de munca 19 ani, 8 luni si 7 zile si in grupa a II-a 12 ani, 7 luni si 13 zile
Or, având în vedere că în grupa I de muncă se încadrează locurile caracterizate printr-un risc mai ridicat și dificultate sporită față de cele cuprinse în grupa a-II-a, nu există niciun impediment legal care să se opună a se adăuga stagiul realizat în grupa I la cel efectuat în grupa a-II- de muncă, cel dintâi fiind cel puțin asimilabil celui realizat în grupa a-II-a, rezultând o durată mai mare de 25 de ani lucrată în grupele I și a-II-a, ce se impune a fi valorificată ca perioada lucrată în grupa a-II-a, atrăgând, potrivit celor anterior expuse și un stagiu complet de cotizare de 25 de ani.
În același sens erau dispozițiile (în prezent abrogate) ale Ordinului nr. 50/1990 emis de Comisia Națională pentru Protecția, care, recunoscând un anume raport între grupa I și a-II-a de muncă, stabileau:
- pct. 9 " În cazul personalului care își desfășoară activitatea în locuri de muncă prevăzute atât la grupa I, cât și la grupa a-II-a, iar timpul lucrat în grupa I este sub 50% din programul de lucru, încadrarea se face în grupa a-II-a, dacă din cumularea timpului efectiv lucrat în grupele I și II se obține o perioadă ce reprezintă cel puțin 70%, cât este prevăzut pentru grupa a-II- de muncă".
- pct. 10 "În cazul în care personalul lucrează întreg programul la mai multe locuri de muncă, din care unele sunt încadrate în grupa I, iar celelalte în grupa a-II-a, din care timpul lucrat în grupa I este de cel puțin 50%, se va lua în considerare atât timpul efectiv lucrat în grupa I, cât și timpul efectiv lucrat în grupa a-II- Dacă sarcinile de muncă ce trebuie efectuate datorită specificului se succed în locuri de muncă prevăzute în grupele I și a-II-a, în situația în care nu se poate stabili cu exactitate timpul efectiv lucrat în fiecare dintre cele două grupe, personalul va fi încadrat în grupa a-II- de muncă".
Rezultă așadar, pe baza celor expuse și a argumentelor de text ce reglementează domeniul raporturilor juridice cu aceeași natură cu a celor deduse judecății, că excluderea stagiului realizat în grupa I din stagiul minim de 25 de ani realizat în grupa a-II-a, pentru ca punctajul mediu anual să se determine prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, ar constitui o discriminare vădită a unor persoane aflate în situații identice sau chiar mai îndreptățite la recunoașterea unui stagiu complet de cotizare redus, ca urmare a desfășurării activității în condiții speciale de muncă, contrar principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări.
Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/22.09.2008, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, a statuat că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, Curtea constată că, în cazul contestatorului, stagiul complet de cotizare este de 25 de ani, ca efect al aplicării art. 14 din Legea nr. 3/1977, astfel cum s-a reținut în sentința recurată, fiind astfel nefondată critica recurentei sub acest aspect.
Este nefondată și cea de a doua critică adusă hotărârii recurate, întrucât prima instanță corect a avut în vedere sporurile evidențiate în adeverința nr.03.07.31/1797/05.03.2008, sporuri ce nu au fost avute in vedere de recurenta in recalcularea drepturilor de pensie, asa cum rezulta din buletinele de calcul depuse la dosar. Pentru aceste sporuri s-a retinut si s-a virat CAS, motiv pentru care, in temeiul art.3 din Legea 3/1977 si art.2 din Legea nr.19/2000, ultimele fiind dispozitii cu valoare de principiu, acestea trebuiau sa fie avute in vedere la recalcularea drepturilor de pensie.
Pentru considerentele arătate, Curtea va reține ca legală hotărârea instanței de fond, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, constatand culpa procesuala a recurentei, Curtea o va obliga să plătească intimatului-reclamant suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat, conform chitantei depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5691/26.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.30267/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Obligă recurenta la 600 lei, cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red/ Tehnored:
2 EX./19.01.2010
Jud. fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Lizeta Harabagiu, Maria
