Cerere recalculare pensie. Decizia 1733/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(8465/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1733/
Ședința publică din data de 19 martie 2009 Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena Luissa
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.5492 din 03 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 15129/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata reclamantă, personal, lipsind recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata reclamantă, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 13.03.2009, precum și faptul că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata reclamantă, personal, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.5492/3.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului; a fost obligată pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.01.2008, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverințele nr.1177/08.11.2007 emisă de SC SA și nr.1029/22.11.2007 emisă de SC SA. precum și la plata către reclamanta a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită conform sentinței pronunțate și pensia efectiv încasată, pe perioada 01.01.2008 la zi, precum și a dobânzii legale aferente calculată de la data de 21.04.2008; a fost respins capătul de cerere privind anularea deciziei nr.-/13.04.2006 emisă de Casa Locala de Pensii sector 2 B, ca neîntemeiat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr.-/13.04.2006 au fost stabilite drepturile de pensie cuvenite reclamantei, în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000.
Prin cererea înregistrată la Casa Locală de pensii sub nr.-/27.12.2007 reclamanta a solicitat, în baza art.169 alin.1 din Legea nr.19/2000, recalcularea pensiei, în sensul de a se lua în considerare și veniturile suplimentare realizate sub formă de acord global. Reclamanta a anexat cererii de recalculare adeverințele nr.1177/08.11.2007 emisă de SC SA și nr.1029/22.11.2007 emisă de SC SA.
Pârâta Casa de Pensii a Municipiului B nu a soluționat această cerere de recalculare a pensiei, comunicând reclamantei un răspuns negativ (după introducerea cererii de chemare în judecată). Conform art. art. 169 alin.2 din Legea nr.19/2000, coroborat cu art.86 din Legea nr.19/2000, această cerere trebuia soluționata în 45 zile de la înregistrare. Astfel, față de aceste dispoziții, prima instanță a obligat pârâta să emită o astfel de decizie, prin care să soluționeze cererea de recalculare a pensiei formulată de reclamantă.
Așa fiind, prima instanță nu a mai reținut critica de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, invocată de către pârâtă, instanța fiind sesizată cu o cauză având ca obiect obligarea pârâtei la soluționarea unei cereri de recalculare a pensiei. Această cale este prevăzută de lege, în art.155 lit. e din Legea nr.19/2000, conform căruia "tribunalele soluționează in prima instanța litigiile privind - refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale" Or, inadmisibilitatea unei cereri de chemare in judecata vizează numai situațiile în care: fie legea nu prevede posibilitatea de a reclama în justiție (foarte rare, față de prevederile art. 21 din Constituția României care consacra liberul acces la justiție), fie nu s-a îndeplinit o anumită procedură prealabilă obligatorie prevăzută de lege, caz în care devin incidente dispozițiile art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește temeinicia cererii de recalculare a pensiei, instanța de fond a reținut că veniturile realizate în sistem de acord global, precum și celelalte venituri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Așadar, ca pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței depuse la dosar de către reclamantă.
Fiind reținut acest aspect, instanța de fond a precizat dispozițiile art. 2 lit. e) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează și funcționează având ca baza principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art.4 al.2 și 3 din OUG nr.4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr.19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord se menționează în anexa 1 a Ordonanței că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
În aceeași Anexă a OUG nr.4/2005, la pct. IV, legiuitorul optează pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Prima instanță a apreciat că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art. 2 lit. e din Legea nr.19/2000, față de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire în acord nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art.10 din Legea nr.3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau si se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, este construită în jurul acestui principiu fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului.
Pe de o parte, se afirma în art. 2 al legii cadru principiul contributivității, mai sus menționat, iar pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nicio justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, în cuprinsul art.164 din Legea nr.19/2000 și în OUG nr.4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Tot în OUG nr.4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța de fond a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că Statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie sa fie corespunzătoare, pentru a nu se afecta echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezenta acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî ca principiul contributivității afirmat în art. 2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art. 78 alin. 1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Prima instanță, văzând și dispozițiile art. 155 lit. e și f din Legea nr.19/2000, a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea formulată și, în baza art.169 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, a obligat pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.01.2008, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverințele nr. 1177/08.11.2007 emisă de SC SA și nr. 1029/22.11.2007 emisă de SC SA.
Dispozițiile art.169 alin. 3 din Legea nr.19/2000 prevăd că pensia recalculată se acordă începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare, adică, în speță, începând cu data de 01.01.2008.
Prin valorificarea unor venituri suplimentare care nu au fost avute în vedere la stabilirea inițială a pensiei, punctajul mediu anual al reclamantei se majorează, astfel că instanța de fond a obligat pârâta și la plata sumelor reprezentând diferențele dintre pensia cuvenită în urma recalculării și pensia efectiv încasată în perioada 01.01.2008 la zi.
Potrivit art. 1088 alin.1 cod civil la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate,iar potrivit aliniatului 2 al aceluiași articol aceste daune-interese sunt datorate de la data cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că pârâta datorează către reclamantă și dobânda legală și a obligat-o la plata acesteia, calculata de la data de 21.04.2008.
În privința capătului de cerere având ca obiect anularea deciziei nr.-/13.04.2006, acesta a fost respins ca neîntemeiat, întrucât adeverințele însoțite de cererea de recalculare au fost depuse la dosarul de pensionare la data de 27.12.2007, adică ulterior emiterii deciziei atacate.
Instanța de fond a reținut că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie în privința deciziei, întrucât au fost respectate dispozițiile legale la data emiterii acesteia. Motivele de nulitate trebuie să fie întotdeauna fie anterioare, fie cel mult concomitente datei emiterii deciziei. Faptul că ulterior emiterii deciziei au apărut înscrisuri noi, de natură să modifice elementele care au stat la baza calculării drepturilor de pensie, nu deschide părții decât calea prevăzută de art.169 din Legea nr.19/2000, adică prezentarea acestora la casa de pensii în vederea emiterii unei alte decizii, neputându-se cere anularea deciziei anterioare, pentru că pârâta nu a încălcat nicio dispoziție legală de natură să atragă o astfel de sancțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 și disp. art.3041Cod procedură civilă, recurenta susține în esență, că sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate, al aplicării greșite a prevederilor legale în ceea ce privește luarea în calcul a veniturilor temporare - acord - menționate în adeverințe.
Referitor la cererea reclamantei de a i se emite o nouă decizie prin care să-i fie luate în considerare sporurile prevăzute în adeverință, solicită recurenta respingerea capătului de cerere și evidențiază că potrivit art. 164, alin. 3, din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestei legi, se utilizează salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Până la data de 1 iulie 1977, se înscriau salariile brute, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991, se înscriau salariile nete, iar de la data de 1 ianuarie 1991 salariile brute.
Veniturile în acord global și primele, obținute de reclamanta-intimată nu reprezintă sporuri cu caracter permanent ci o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, de predarea lucrărilor de cercetare științifică pentru care își asumau răspunderea de finalizare și realizare, etc. reglementată de legislația în vigoare la acea dată, în speță art. 12, din Legea nr. 57/1974, privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Această diferențiere rezultă foarte clar din dispozițiile Legii nr. 57/1974 care definește retribuția tarifară și enumeră indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr. 92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu Ordinul nr.136/1976, pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global, primele ocazionale și premiile, nu se înscriau în carnetul de muncă și prin urmare nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale potrivit art. 164, alin.1, din Legea nr. 19/2000.
Potrivit art. 4 si art. 5, din Legea nr. 2/1983, care reglementa sistemul de retribuire "în acord global", aceste venituri suplimentau retribuția tarifară, elementul principal al salarizării, ca parte variabilă a retribuției, condiționate de realizarea sau nerealizarea proiectelor pentru care se angajau.
Se învederează totodată că în speță nu pot fi reținute hotărâri pronunțate în cauze similare, deoarece jurisprudența nu constituie izvor de drept.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Analizând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii:
În condițiile în care din conținutul adeverințelor nr.1177/8.11.2007 emisă de SC SA și nr. 1029/22.11.2007 emisă de SC SA (filele 43-44 dosar fond), rezultă că intimata-contestatoare a realizat venituri în acord global și alte venituri suplimentare care au fost plătite din fondul de salarii, pentru care s-au calculat și virat contribuția de asigurări sociale conform legii, în mod corect și realizând o justă aplicațiune a art.2 lit.e, art.23 alin.1 lit.a, art.160 alin.5, art.161 alin.2 din legea nr.19/2000, OUG nr.4/2005, tribunalul a dispus obligarea Casei de Pensii la recalcularea drepturilor de pensie prin luarea în considerare a mențiunilor din conținutul adeverințelor sus indicate.
Susținerile recurentei, conform cărora veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global nu au fost incluse de legiuitor în categoria sporurilor cu caracter permanent nu pot fi primite. Cum, legal a reținut prima instanță, la calculul drepturilor de pensie trebuie avute în vedere și aceste venituri în condițiile în care legiuitorul nu enumeră în mod expres care sunt sporurile ce trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, ci indică criteriile ce permit determinarea acestora.
Pe de altă parte, acceptarea unei astfel de ipoteze ar atrage încălcarea unuia dintre principiile care guvernează sistemul public de asigurări sociale, astfel cum este prevăzut de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, deoarece veniturile obținute în sistem de acord global au determinat o sporire a drepturilor bănești cuvenite din muncă (în conformitate cu art.12 din Legea nr.57/1974 invocate în cauză), totodată au fost avute în vedere la calculul contribuției de asigurări sociale, în sensul măririi sale corespunzătoare.
Totodată, nu trebuie neglijat că, potrivit prevederilor Decretului nr.92/1976 și ale Ordinului nr.136/1976, invocate în cauză, în carnetul de muncă nu puteau fi înscrise toate elementele sistemului de retribuire, ci doar retribuția de încadrare și alte câștiguri ce se includ în aceasta, Cum, pe lângă retribuția tarifară există și posibilitatea realizării unor venituri suplimentare "adaosuri", situație incidentă în cauză, atestată prin adeverința sus menționată depusă la cererea de recalculare (pentru care s-a făcut și dovada calculării și reținerii contribuției de asigurări sociale), legal prima instanță le-a avut în vedere la pronunțarea sentinței atacate.
Referitor la art.4 și 4 din Legea nr.2/1983 acestea nu mai sunt în vigoare în prezent și nu mai pot produce consecințe juridice.
Este adevărat că jurisprudența nu constituie izvor de drept în dreptul românesc, cum de altfel susține recurenta, numai că sentința atacată nu face referire la soluții pronunțate în spețe similare de natură a justifica și soluția pronunțată în cauză, condiție în care instanța de control judiciar nu va primi nici această critică a sentinței atacate.
În consecință, motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă nu sunt incidente în cauză, hotărârea fiind pronunțată cu respectarea normelor de drept aplicabile în cauză.
În aceste condiții, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta- pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr. 5492/3.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
.//.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
14.04.2009
Jud.fond:
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Petrică Arbănaș, Elena Luissa
