Cerere recalculare pensie. Decizia 2618/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2618/R/2009
Ședința publică din 20 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
-- -
GREFIER:
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C împotriva sentinței civile nr. 1131/27 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- și recursul declarat de reclamantul împotriva încheierii nr. 312/CC/29 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent asistat de avocat, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt introduse în termen legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că prin memoriul de recurs ( 2), în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ. pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă. Totodată, constată că prin registratura instanței, la data de 20 noiembrie 2009, pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii Cat rimis prin fax întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului declarat de reclamantul împotriva încheierii nr. 312/CC/29 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, iar în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ. solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța înmânează reprezentantului reclamantului recurent un exemplar din întâmpinarea depusă de pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii
Reprezentantul reclamantului recurent arată că nu are de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
În ce privește recursul declarat de reclamant împotriva încheierii nr. 312/CC/29 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, Curtea pune în discuția reprezentantului reclamantului recurent inadmisibilitatea acelor motive de recurs care nu au făcut și obiectul cererii de îndreptare a erorii materiale formulate de reclamantul, având în vedere dispozițiile art. 16 raportat la art. 94.pr.civ.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului formulat de reclamantul, casarea încheierii nr. 312/CC/29 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- și rejudecarea, în sensul admiterii cererii de îndreptare a erorii materile strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 1131/27 aprilie 2009 și obligarea pârâtei intimate la emiterea unei noi decizii de pensionare cu luarea în considerare a unui punctaj de 2,51304 începând cu data de 01.10.2007 și obligarea la plata sumei de 5.738 lei diferență în urma recalculării pentru perioada septembrie 2006 - septembrie 2007 și în continuare până la data efectivă a plății, cu cheltuieli de judecată pentru fond, în sumă de 1700 lei, pentru motivele arătate prin memoriul de recurs, pe care le susține oral. Solicită respingerea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii C, ca fiind nefondat, cu cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei, potrivit chitanței nr. 148/2009, pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.2139/05.11.2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C, și, în consecință, pârâta a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare pentru reclamant, cu luarea în considerare a unui punctaj mediu anual de 2,09420, începând cu data de 01.08.2007, respingându-se celelalte capete de cerere.
Recursurile declarate de ambele părți au fost admise prin decizia civilă nr.744/R/26.03.2008 a Curții de Apel Cluj, sentința mai sus arătată a fost casată în întregime, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanțe.
Prin sentința civilă nr.1625/24.09.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C, și, în consecință, pârâta a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea reclamantului, în care punctajul mediu anual să fie de 2,09420 puncte, iar cuantumul pensiei să fie de 743 lei, începând cu data de 01.08.2007. Pârâta a fost obligată să achite reclamantului suma de 5.738 lei reprezentând diferența dintre pensia achitată și cea cuvenită efectiv, începând cu data de 01.09.2006 - 01.09.2007, precum și, 1.400 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, atât reclamantul cât și pârâtul au declarat recurs care a fost admis prin decizia nr.73/R/20.01.2009 a Curții de Apel Cluj, sentința mai sus menționată a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare în fond aceluiași tribunal.
Prin sentința civilă nr.1131/27.04.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr- s-a admis acțiunea formulată si precizată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Judeteană de Pensii C si, în consecință, pârâta a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare pentru reclamant cu luarea în considerare a unui punctaj mediu anual de 2,09420 puncte începând cu 01.08.2007.
Pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 3854 lei diferență pensie și a sumei de 1700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că sporurile din adeverintele nr-, nr. 7/1/33/2006 si nr. 951/8.03.2007 nu au fost luate in considerare la calculul pensiei desi exista mentiunea cu privire la virarea contributiilor la bugetul asigurarilor sociale de stat. Or, neluarea lor in calcul incalca principiul contributivitatii consacrat de art. 2 lit. e din Legea 19/2000 si ar prejudicia reclamantul de un drept legitim la care ii da dreptul art. 78 alin.4 din Legea 19/2000.
Cat priveste beneficierea de catre reclamant a dispozitiilor din Legea 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, instanta constata - la fel ca si Curtea Constitutionala in dec. nr. 351/2007 - ca aceste dispozitii sunt aplicabile tuturor asiguratilor fara nicio diferentiere in raport cu data inscrierii la pensie, asa cum gresit sustine parata. Conform art. 2 din lege "(1) de timp în care asigurații își desfășoară activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, numai în locurile de muncă prevăzute la art. 1 sunt stagii de cotizare în condiții speciale. (2) Sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a <LLNK 12000 19 10 201 0 17>Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă,în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncăși care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale". Iar conform art. 3,"(1) Asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare pentru femei și bărbați, pe ani și pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la <LLNK 12000 19 10 201 0 17>Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare. (2) Stagiul de cotizare prevăzut la alin. (1) se poate constitui și din însumarea stagiilor de cotizare realizate conform prevederilor prezentei legi cu cele realizate potrivit <LLNK 12000 19 10 202 20 39>art. 20 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare".
Or, reclamantul a iesit la pensie la 50 ani tocmai pentru ca a beneficiat de grupa I de munca, aspect retinut in decizia din 17.06.1997 (44): 29 ani, 10 luni si 28 zile. Ca urmare, refacandu-se calculele in acest sens, potrivit raportului de expertiză (129) si a răspunsului la obiecțiuni (174-175), expertul a stabilit că numărul mediu de puncte realizat de reclamant este de 54,42328, un punctaj suplimentar de 7,86660, că reclamantul are dreptul la o pensie lunară de 736 lei dacă se ia in calcul dispozitiile Legii 226/, astfel încât i se cuvin diferente de 3854 lei (175).
Prin încheierea civilă nr.312 din 29 septembrie 2009 Tribunalului Clujs -a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a constatat că reclamantul a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate in Sentința civilă nr. 1131/2009 a Tribunalului Cluj în sensul de a se menționa punctajul corect de 2,51304 începând cu 01.08.2007.
Prin Sentința civilă nr. 1131/2009 a fost obligată pârâta Casa Județeană de Pensii C să emită o nouă decizie de pensionare pentru reclamant cu luarea în considerare a unui punctaj mediu anual de 2,09420 puncte începând cu 01.08.2007.
Acest punctaj este menționat si în minuta hotărârii astfel că în opinia instanței nu este vorba de o îndreptare a erorii materiale, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281 Cod Procedură Civilă.
Prin urmare, soluția instanței a fost de acordare a unui punctaj mediu anual de 2,09420 puncte, soluție care poate fi modificată doar prin exercitarea căii de atac.
Împotriva acestei sentințe pârâta Casa Județeană de Pensii Cad eclarat recurs în termen legal solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că reclamantul s-a pensionat după data de 01.04.2001 iar Legea nr.226/2006 se aplică numai în cazul în care dreptul la pensie de naște după data de 01.04.2001. Prima instanță nu a observat că reclamantul trebuie să aibă minimum 25 de ani lucrați în grupa de muncă, conform art.3 din Legea nr.226/2006, însă acesta a lucrat în grupa I de muncă numai 23 ani, 1 lună și 1 zi, în perioada 30.09.1971 - 01.11.1994 iar meseriile îndeplinite în restul vechimii nu se regăsesc în anexa la această lege astfel încât reclamantul nu face obiectul aceste legi.
Adeverințele nr- și nr. 645/2006 au fost luate în calcul la pensie încă de la început iar adeverința nr.7/2006 cuprinde sintagma "brut" nedetaliată prin adeverințe ulterioare, motiv pentru care nu a fost luată în calcul. suplimentare sunt prevăzute de Ordinul nr.680/2007 care se aplică numai de la 01.08.2007 și se referă la programul normal de lucru iar adeverința nr.951/2007 mai cuprinde și spor de vechime înainte de 01.04.1992 și nu precizează virarea CAS la toate sumele din adeverință, mențiunile fiind neclare astfel încât potrivit pct.VI al OUG nr.4/2005 formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual.
Reclamantul intimat, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat și menținerea sentinței atacate (7-8).
În susținerea poziției procesuale, intimatul arată că Legea nr.226/2006 prevede în mod clar că se aplică începând cu data de 01.04.2001 astfel încât potrivit art.5 alin.2 la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare, prevăzute în anexele IV și V ale Legii nr.19/2000 astfel încât stagiul complet de cotizare pentru reclamant este de 20 ani.
În privința sporurilor prevăzute de adeverințele depuse în fața instanței de fond sunt aplicabile prevederile pct.IV din anexa la OUG nr.4/2005, coroborat cu art.23 și art.78 din Legea nr.19/2000, toate veniturile și sporurile din adeverință prevăzând că s-a plătit CAS la bugetul asigurărilor sociale de stat.
La data de 13.10.2009 reclamantul a formulat recurs împotriva încheierii civile nr.312/CC/29.09.2009 a Tribunalului Cluj, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii în sensul admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale și al obligării pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare, cu luarea în considerare a unui punctaj de 2,51304 începând cu data de 01.10.2007, obligarea pârâtei la plata sumei de 5738 lei diferența în urma recalculării pentru perioada septembrie 2006 - septembrie 2007 și, în continuare, până la data efectivă a plății, precum și 1.700 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului reclamantul arată că soluția instanței de fond de acordare a unui punctaj de 2,09420 puncte nu poate fi primită din moment ce prin sentința civilă nr.1131/2009 instanța de fond a admis acțiunea formulată și precizată iar din motivarea sentinței rezultă un punctaj de 2,51304 puncte, prin luarea în considerare a raportului de expertiză cu aplicarea Legii nr.226/2006 astfel încât se impune admiterea recursului și pe cale de consecință îndreptarea și lămurirea dispozitivului sentinței civile mai sus arătate.
Pârâta intimată Casa Județeană de Pensii C, prin întâmpinare la recursul declarat de reclamant a solicitat respingerea acesteia deoarece aspectele invocate de reclamant nu pot fi îndreptate pe calea erorii materiale ci exclusiv pe calea recursului pe care reclamantul avea posibilitatea să îl introducă însă nu a făcut-
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâta Casa Județeană de Pensii C și a apărărilor formulate Curtea, în temeiul art.3041pr.civ. reține următoarele:
Reclamantul s-a pensionat sub imperiul Legii nr.3/1997 prin decizia nr.- din 17.06.1997 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă prin care s-a stabilit că are o vechime totală în muncă de 47 ani, 9 luni și 3 zile din care în grupa I de muncă: 29 ani, 10 luni și 28 zile.
Conform Deciziei nr.-/30.11.2005 rin p. Decizia nr. - din 17.06.1997 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă, reclamantului i s-a stabilit o pensie în cuantum total de 738.242 lei.
Conform Deciziei nr. - din 30.11.2005, privind recalcularea pensiei din sistemul public, reclamantului i s-a stabilit o pensie de 559 lei, punctajul mediu anual determinat în urma recalculării fiind de 1,82797 puncte. Anterior recalculării, punctajul mediu anual existent în plată același, cuantumul pensiei fiind de 541 lei.
Potrivit art. 76 din Legea nr. 19/2000 republicată, în sistemul public, cuantumul pensiei la data înscrierii la pensie se determină prin înmulțirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de asigurare, cu valoarea unui punct de pensie.
Punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare, se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultate din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare, la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare.
Conform disp. art. 8 din Legea nr. 19/2000 republicată, constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au plătit contribuții de asigurări sociale în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale din România. În sistemul public, stagiul de cotizare se constituie prin însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuția la sistemul asigurărilor sociale de stat, de către angajator sau asigurat, sau, după caz, s-a datorat și plătit de către asigurații prev. art. 5 alin. 1 pct. IV și V și al. 2 din Legea nr. 19/2000 republicată.
Dispozițiile art. 180 alin.2 din Legea nr. 19/2000 republicată reglementează modul de calcul al punctajului la data de 01.04.2001 pentru fiecare persoană pensionată deja sub regimul legislației anterioare. Măsurile de indexare și recorelare a pensiilor s-au aplicat prin aprobările date de Guvernul României, ca o măsură de protecție socială, ele făcându-se eșalonat în timp, în funcție de resursele financiare alocate.
Cuantumul pensiei este influențat prin aplicarea procentului de indexare prevăzut de actele normative iar pentru indexări și recorelări s-a luat în calcul punctajul mediu estimat conform dispozițiilor art. 180 alin.3 din Legea nr. 19/2000 republicată.
Prin adeverința nr.645 emisă de de C, s-a stabilit că, reclamantul a fost angajatul ui de locomotive C, în funcția de, fochist locomotivă, mecanic ajutor, mecanic locomotivă, șef tură, în perioada 11.06.1969 - 01.07.1997 și a beneficiat de sporuri cu caracter permanent: spor de vechime de la 01.04.1992 - 01.07.1997 de 25% conform CCM; spor de muncă grea de la 01.02.1990 - 01.07.1997 de 15% conform Decretului Lege nr.68/]1990; spor condiții de muncă periculoase de la 01.07.1993 - 01.01.1995 de 15% conform CCM, pentru care unitatea a virat contribuția la CAS și pensia suplimentară.
Prin adeverința nr.7/1/33/13.01.2006 emisă de Centrul pentru calificarea și instruirea personalului din transporturi feroviare reiese că în perioada 28.09.1970-30.09.1971 reclamantul a urmat cursul de calificare pentru funcția de mecanic de locomotivă și a beneficiat de drepturi salariale pentru care s-a plătit contribuția la pensia suplimentară de 2%.
Prin adeverința nr.100/347/22.02.2006 emisă de SC" 16 Februarie"SA CNr ezultă că reclamantul a fost angajatul societății iar în perioadele 06.07.1964 - 19.06.1967, 14.01.1969 - 10.06.1969 a beneficiat de spor pentru munca în condiții deosebite conform Hotărârii nr.1061/1959 și nr.914/1968 pentru aceste perioade achitându-se contribuția CAS și pensia suplimentară.
Din adresa nr.951/08.03.2007 emisă de de C, rezultă salariile și sporurile cuprinse în statele de plată pentru perioada 06.1969 - 06.1997.
Adeverințele nr- și nr.645/2006 au fost luate în calculul pensiei încă de la început de către pârâtă prin decizia nr.-/14.04.2006. Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert s-au luat în considerare și adeverințele nr.7/2006 și nr.951/2007 mai sus arătate astfel încât s-a stabilit un punctaj mediu anual de 2,09420 puncte începând cu data de 01.08.2007.
Critica pârâtei referitoare la sporul de vechime în muncă, orele suplimentare și acordul global cuprinse în adeverința nr.951/2007 nu poate fi luată în considerare deoarece art.IV și art.V din Anexa la OUG nr.4/2005 stabilesc că, la determinarea puntajului mediu anual se utilizează alte sporuri acordate de ministerele de resort conform prevederilor actelor normative în vigoare, în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și virat contribuția de asigurări sociale, sporul de vechime în muncă, sporul pentru lucru sistematic peste programul normal.
Veniturile obținute suplimentar la retribuția tarifară de încadrare au avut caracter permanent în perioada arătată fiind cumulate cu salariul individual brut și incluse alături de celelalte sporuri în baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, achitându-se lunar atât cotele CAS cât și contribuția la fondul pentru pensia suplimentară. Introducerea acestor sporuri în baza de calcul a contribuției pentru asigurări sociale se încadrează în dispozițiile art. 23 din Legea nr. 19/2000 și aceste sporuri sunt prevăzute de art. 78 din aceeași lege.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972 angajatorii au vărsat contribuția de 15% asupra câștigului brut realizat de personal, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
În conformitate cu art. 164 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor din carnetele de muncă iar la alin. 2 se stipulează că se au în vedere și sporurile înregistrate în carnetele de muncă. Aceasta nu înseamnă că sporurile neînregistrate în carnetele de muncă și care au intrat în bazele de calcul a contribuției de asigurări sociale nu ar putea fi luate în considerare atâta vreme cât se face dovada existenței acestora prin adeverințe, întrucât ar atrage încălcarea unuia din principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale.
În baza art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite iar veniturile la care a făcut referire au fost avute în vedere la calcularea și aplicarea contribuțiilor.
Nu se poate admite că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume iar la stabilirea pensiei cu prestație de asigurări sociale să nu se ia în considerare deoarece ne-am afla în situația în care această prestație nu ar fi proporțională cu prețul plătit, creându-se o inechitate.
În concretizarea acestui principiu art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 prevede că punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) și (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
În aplicarea acestui text legal rt. pct. 7 din Ordinul nr. 680 din 1 august 2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 prevede că unctul p. 19 de la secțiunea I "Dispoziții generale (capitolul I din lege)" a capitolului A "Contribuția de asigurări sociale" va avea următorul cuprins: "19. Prin sintagma venitul brut realizat lunar se înțelege venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând: a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază; b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă (condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare; c) sumele plătite pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, zile de repaus săptămânal, concedii plătite pentru evenimente familiale deosebite, ziua profesiei, zile necesare instalării pe post în cazul transferului, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaților); d) sumele acordate cu ocazia ieșirii la pensie; e) premiile anuale și cele din cursul anului sub diferite forme, altele decât cele reprezentând participarea salariaților la profit; f) sumele plătite conform legii sau contractelor colective de muncă (al 13 -lea salariu, prime de vacanță, aprovizionare de iarnă, prime acordate cu ocazia sărbătorilor naționale sau religioase, etc.); g) alte adaosuri la salarii, aprobate prin lege sau stabilite prin contractele individuale ori colective de muncă (bonusuri, compensații, indemnizația pentru concediul de odihnă neefectuat, ajutoare, precum și alte sume, reprezentând venituri curente sau aferente perioadelor anterioare, inclusiv cele achitate în lunile în care asigurații beneficiază de prestații de asigurări sociale fără a avea zile lucrate sau nu au fost prezenți la serviciu etc.); h) sumele rezultate prin plata cu ora, gărzi, indemnizații clinice; i) sumele primite de reprezentanții în adunarea generală a acționarilor, în consiliul de administrație, în comitetul de direcție și în comisia de cenzori; j) sumele primite de reprezentanții în organisme tripartite, potrivit legii; k) indemnizații de ședință acordate membrilor comisiilor constituite la nivelul autorităților și instituțiilor publice, potrivit legii; l) alte sume acordate potrivit legii."
Aceste considerente sunt valabile și pentru sporurile arătate în adeverință, cu privire la care s-au achitat contribuțiile la asigurările sociale.
Critica pârâtei referitoare la neaplicarea prevederilor Legii nr.226 în privința reclamantului este apreciată de C ca fiind întemeiată.
Referitor la al doilea aspect invocat în memoriul de recurs, se reține că pensia reclamantului a fost inițial stabilită prin Legea 3/1977, fiind recalculată în temeiul OUG 4/2005.
Prin Decizia nr. 40/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii (publicată în nr.334/20.05.2009) s-a statuat că dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la <LLNK 12000 19 10 202 43 46>art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de <LLNK 11977 3 10 702 14 28>art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Apreciind că instanțele care au considerat că persoanele pensionate în baza <LLNK 11977 3 10 701 0 16>Legii nr. 3/1977 și care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale beneficiază la determinarea punctajului mediu de un stagiu de cotizare de 20 de ani, conform <LLNK 12000 19 10 202 43 39>art. 43 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 au procedat greșit, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în considerentele deciziei că "aceste persoane au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare.
Cele stabilite de unele instanțe, în sensul că acestei categorii de asigurați îi sunt aplicabile dispozițiile <LLNK 12000 19 10 202 43 29>art. 43 din Legea nr. 19/2000 și ale anexei nr. 4 la această lege ca "act normativ special" la care fac trimitere prevederile art. 2 alin. (4) din normele metodologice aprobate prin <LLNK 12004 1550 20 301 0 35>Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, sunt consecința unei interpretări greșite a prevederilor legale, întrucât <LLNK 12000 19 10 201 0 17>Legea nr. 19/2000 reprezintă o lege generală, actul normativ-cadru în domeniul pensiilor și al drepturilor de asigurări sociale.
În ceea ce privește principiul înscris în expunerea de motive a <LLNK 12005 4180 301 0 44>Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit căruia "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", acesta nu poate fi aplicat în cauză atât timp cât în lege nu există o prevedere expresă potrivit căreia și persoanelor care au lucrat în grupele speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a <LLNK 12000 19 10 201 0 17>Legii nr. 19/2000 li se aplică acest act normativ pentru determinarea stagiului de cotizare și, în raport de acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare.
Această interpretare decurge și din dispozițiile <LLNK 12005 4180 302 4 65>art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensii aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor <LLNK 12004 1550 20 301 0 35>Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile <LLNK 12000 19 10 201 0 17>Legii nr. 19/2000.
Ca atare, aplicabilitatea prevederilor normelor metodologice aprobate prin <LLNK 12004 1550 20 301 0 35>Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 este întărită și confirmată de norma de trimitere din <LLNK 12005 4180 301 0 44>Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005.
Totodată, potrivit art. 1 din Codul civil și art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată, legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă.
În aceste condiții, este evident că legea nouă, respectiv <LLNK 12000 19 10 201 0 17>Legea nr. 19/2000 nu se poate aplica decât situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul <LLNK 11977 3 10 701 0 16>Legii nr. 3/1977.
Reținând că, în conformitate cu dispozițiile art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă, decizia în interesul legii este obligatorie pentru instanțe și Curtea de Apel constată că prin Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual în situația pensiilor pentru limită de vârstă stabilite în intervalul 01 iulie 1977 - 31 martie 2001, în care se încadrează și reclamantul și care este de 30 ani pentru bărbați, fără a se face distincție în funcție de condițiile de lucru.
Legea 226/2006 nu este incidentă în cauză întrucât pensia reclamantului este stabilită anterior datei de 01.04.2001. Astfel, art. 2 alin. (2) din actul normativ menționat prevede că "unt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a <LLNK 12000 19 10 201 0 17>Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale". Acest articol (ca și legea în ansamblu, de altfel) face referire la stagiile de cotizare realizate anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000, nu și la pensiile stabilite anterior acestei legi.
De asemenea, prin Legea 226/2006 nu s-a dispus o recalculare a pensiilor stabilite anterior datei de 01.04.2001, ceea ce ar fi fost necesar dacă ea ar fi fost aplicabilă și acestor categorii de pensii care au fost recalculate în temeiul unui act normativ anterior, respectiv OUG 4/2005.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea în temeiul art.312 alin.1 și alin.3 coroborat cu art.304 pct.9 și art.3041pr.civ. va admite în parte recursul pârâtei, va modifica în parte sentința atacată în sensul că, va admite în parte acțiunea principală și formulată de reclamantul și va înlătura dispoziția din hotărâre privind obligarea pârâtei la plata sumei de 3.854 lei diferența de pensie care a fost stabilită prin raportul de expertiză ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr.226/2006, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate.
II. Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamantul și a apărărilor formulate, Curtea în temeiul art.304/1 pr.civ. reține următoarele:
Prin cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamant la data de 02.07.2009, acesta a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în sentința civilă nr.1131/27.04.2009 a Tribunalului Cluj, în sensul obligării pârâtei de a emite o decizie de pensionare cu luarea unui punctaj mediu anual de 2,09420 puncte începând cu 01.08.2007 și al obligării la plata unei diferențe de pensie de 5.738 lei conform anexei 14 la raportul de expertiză prin aplicarea Legii nr.226/2006, în conformitate cu art.281 pr.civ.
Prin cererea de recurs reclamantul solicită, ca urmare a admiterii recursului, îndreptarea și lămurirea dispozitivului sentinței civile nr.1131/27.04.2009 a Tribunalului Cluj, în sensul obligării pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare cu luarea unui punctaj de 2,5130 începând cu data de 01.10.2007 și obligarea acesteia la plata sumei de 5738 diferență de pensie pentru perioada septembrie 2006 - septembrie 2007 și în continuare până la plata efectivă susținând că, deși prin dispozitivul hotărârii s-a admis acțiunea formulată și precizată, din considerente rezultă un punctaj de 2,51304 puncte astfel încât se impune îndreptarea și lămurirea dispozitivului sentinței.
Curtea reține că reclamantul a investit tribunalul cu o cerere de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr.1131/27.04.2009 a Tribunalului Cluj, cerere care a fost respinsă prin incheirea recurată însă în calea de atac a recursului reclamantul schimbă obiectul și cauza cererii inițiale, într-o cerere nouă având ca obiect de îndreptare și lămurirea dispozitivului aceleași sentințe, cerere care este inadmisibilă în calea de atac a recursului, potrivit art.316 coroborat cu art.294 alin.1 pr.civ.
În mod legal tribunalul a stabilit că stabilirea punctajului mediu anual de 2,09420 puncte începând cu data de 01.08.2007 nu reprezintă o cerere materială în sensul art.281 pr.civ. nefiind o greșeală de calcul astfel încât nu este susceptibilă de a fi îndreptată în dispozitivul sentinței.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.3041pr.civ. și art.316 raportat la art.294 alin.1 pr.civ. va respinge recursul reclamantului împotriva încheierii civile nr.312/CC/29.09.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr- pe care o va menține ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C împotriva sentinței civile nr. 1131 din 27.04.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea precizată și formulată de reclamantul împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Înlătură dispoziția din sentință privind obligarea pârâtei la plata sumei de 3854 lei diferență pensie.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva încheierii civile nr. 312/CC/ din 29.09.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
--- - --- - -- -
GREFIER
RED./MB
15.12.09/5 ex.
jud.fond:
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
