Cerere recalculare pensie. Decizia 263/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.6369/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.263/
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Farmathy Amelia JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Zeca Dorina
GREFIER - -
***************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr.6024 din data de 07.10.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări în dosarul nr.38679/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant-având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: intimatul-reclamant, prin apărătorul său ales, d-na avocat, cu împuternicire avocațială atașată la fila 15 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.36 din 18.01.2010, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care, învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției la data de 11.01.2010 de către intimatul-reclamant, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, în dublu exemplar.
Intimatul-reclamant, prin avocat, întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părți intimate prezente în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimatul-reclamant prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, pentru motivele pe larg dezvoltate pe cale de întâmpinare, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate pronunțate de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată conform dovezilor existente la dosar.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 10.11.2009, recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului a criticat sentința civilă nr.6024 din data de 07.10.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.38679 /3/AS/2008, arătând că acesta a fost pronunțată cu aplicarea greșită și încălcarea legii, prevederile art.2 alin.2 din HG nr.1550/2004 nefiind aplicabile intimatul-reclamant întrucât acestuia din urmă i-au fost stabilite drepturile la pensie începând cu data de 01.09.1999, conform dispozițiilor Legii nr.3/1977.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.308 pct. 8 și 9 și art.304/1 din Codul d e Procedură Civilă și pe dispozițiile Legii nr.3/1977.
Intimatul-contestator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată aferente căii de atac exercitate.
Pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Drepturile la pensie ale intimatului-reclamant au fost deschise la 01.11.1999.
Pentru această dată sunt incidente dispozițiile art.2 alin.2 din HG nr.1550/2004 potrivit cărora evaluarea punctajului în vederea recalculării pensiilor aflate în plată se realizează în funcție de anul înscrierii la pensie, respectiv anul 1994.
Potrivit dispozițiilor art.2 alin.1, 3 și 4 din HG nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare, în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației, anterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu prevederile Legii 19/2000 - "Stagiul complet de cotizare utilizat în determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare" care "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 -31.03.2001. va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977" iar "pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative".
Recurenta susține că numai în cazul unor acte normative speciale stagiul complet de cotizare este de 20 de ani și că, în cazul persoanelor pensionate în temeiul Legii nr.3/1977, stagiul complet este de 30 de ani.
Însă, această interpretare este eronată, întrucât nu există nicio rațiune pentru a considera că intimatul-reclamant nu se află într-o situație identică cu persoanele ce au beneficiat de dispozițiile HG nr.478/1990 sau alte asemenea acte normative speciale, care derogă de la dispozițiile Legii nr.3/1977 sub aspectul stagiului complet de cotizare, câtă vreme a realizat stagiul complet de cotizare de 20 de ani în grupa I de muncă, impus de Legea nr.3/1977.
Este adevărat că stagiul complet de cotizare de 30 de ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea nr.3/1977, însă această lege a instituit și o serie de situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Astfel, stagiul complet de cotizare era de 20 de ani în cazul persoanelor ce lucrau în grupa I de muncă și de 25 de ani pentru cei ce lucrau în grupa a Il-a de muncă sau care lucrau ca personal navigant, în cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și 10 ani femeile.
Prin prisma considerațiilor de mai sus, se constată că dispozițiile unor acte normative speciale, cum este HG nr.478/1990, nu reprezintă decât aplicații particulare ale normei speciale cuprinse în art.14 din Legea nr.3/1977, potrivit căreia persoanelor care lucrau efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa I de muncă, se puteau pensiona, la cerere, la vârsta de 50 de ani, stagiul complet de cotizare fiind în cazul lor tot de 20 de ani.
Ca urmare, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (este vorba de art.14 alin.1 și 2 din Legea nr.3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie să se facă în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr.4/2005, pe baza un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât dispozițiile HG nr.1550/2004 nu fac trimitere la stagiul complet de 30 de ani, ci la stagiul complet de cotizare reglementat de Legea nr.3/1977, care era diferit după cum persoana a lucrat în grupe de muncă, în calitate de personal navigant, etc.
Susținerea conform căreia stagiul de cotizare luat în considerare ar trebui să fie cel de 30 de ani prevăzut în Legea nr.19/2000 este neîntemeiată pentru că această lege nu se poate aplica retroactiv, în condițiile în care drepturile la pensie au fost deschise anterior anului 2001, iar art.2 alin.2 din HG nr.1550/2004 face trimitere expresă la reglementările în vigoare în anul deschiderii dreptului la pensie.
Raționamentul instanței de fond este corect și întemeiat pe dispoziții legale, împrejurarea că intimatei-reclamante beneficiază de prevederile OUG nr.4/2005 nefiind de natură să infirme aprecierile Tribunalului București.
Cât privește argumentul referitor la conținutul art.14 din legea nr.3/1977, Curtea subliniază că textul acestui articol nu reglementează doar scăderea vârstei de pensionare, așa cum eronat susține recurenta, ci menționează, în mod expres, în alin.1, durata stagiului de cotizare și modul de calcul al acestuia. De altfel, în acest sens, a fost pronunțată și decizia în interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a tranșat irevocabil acest aspect.
Cu privire la critica formulată în cuprinsul motivelor de recurs referitoarea la obligarea recurentei de către instanța de fond la plata cheltuielilor de judecată, Curtea reține că Tribunalul Bucureștia aplicat în mod corect dispozițiile art.274 din Codul d e Procedură Civilă.
Curtea constată că sancțiunea (cu caracter general) care intervine în cazul abuzului de drept constă în obligarea autorului acestui abuz la plata de despăgubiri pentru prejudiciul de ordin patrimonial sau moral cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului său, potrivit regulilor din materia răspunderii civile delictuale.
Astfel, pe temeiul răspunderii civile delictuale, partea ce câștigă litigiul are dreptul de a obține de la adversar, în cadrul cheltuielilor de judecată, sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat (fapta ilicită săvârșită de cel care a pierdut procesul constând în declanșarea litigiului ).
Curtea reține că recurenta-intimată se află în culpă procesuală privind declanșarea prezentului litigiu, deoarece nu au aplicat corect dispozițiile legale menționate și, pe cale de consecință, trebuie să suporte cheltuielile reprezentând onorariul de avocat avansate de către reclamanții prin reprezentantul lor.
Această obligație este cu atât mai justificată cu cât se constată că Casa de Pensii a Municipiului B aplică în mod incorect și voit cu rea-credință dispozițiile legale privind stabilirea stagiului de cotizare pentru persoanele pensionate în temeiul Legii nr. nr.3/1977, având în vedere și împrejurarea că această problemă de drept a fost tranșată prin decizia în interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Această atitudine procesuală denotă exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale și poate determina răspunderea patrimonială a Casei de Pensii pentru prejudiciile provocate pensionarilor, ca urmare a calculării incorecte a drepturilor de pensionare.
Apreciind că prin soluția dată cauzei, Tribunalul Bucureștia soluționat temeinic și legal cauza, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, Curtea, în baza art.312 Cod pr.civilă, va respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat împotriva sentinței civile nr.6024 din data de 07.10.2009, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.38679 /3/AS/2008 de către recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B și va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Având în vedere că recurenta-intimată se află în culpă procesuală prin declanșarea prezentului litigiu, deoarece nu a calculat în mod corect stagiul de cotizare pentru contestator, deși există decizia în interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a tranșat irevocabil acest aspect, Curtea reține că aceasta datorează, în temeiul art.274 din Codul d e Procedură Civilă, cheltuieli de judecată în favoarea intimatul- în cuantum de 600 Ron, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanței nr.343 /18.01.2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului cu sediul în B, nr. 6, sector 3, sentinței civile nr.6024 din data de 07.10.2009, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.38679 /3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-contestator.
Obligă recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B să plătească intimatului-contestator suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.jud.
2 ex./29.01.2010
Jud.Fond:
Președinte:Farmathy AmeliaJudecători:Farmathy Amelia, Petre Magdalena, Zeca Dorina
