Recalculare pensii. Decizia 262/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.6335/2009
SECȚIA A VII-A - CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.262/
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 2: Magdalena Petre
JUDECĂTOR 3: Dorina Zeca
GREFIER: - -
*******************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I, împotriva sentinței civile nr. 1025/F din data de 06.10.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (format vechi nr. 1955/2009), în contradictoriu cu intimata-reclamantă C-având ca obiect"recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, la ora 10 și 16 min. nu au răspuns recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii și intimata-reclamantă C.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, față de lipsa părților la prima strigare a cauzei la ora 10 și 16 min. văzând dispozițiile art. 104 alin. (13) din a instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei ordine.
La reluarea pricinii la ordine, la ora 10 și 45 min. nu au răspuns: recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii și intimata-reclamantă C.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar, prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 09.12.2009, de către intimata-reclamantă C, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I, în dublu exemplar, cu precizarea că pe această cale s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod proc. civilă.
De asemenea, se mai arată faptul că și recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I, prin motivele de recurs formulate în cauză, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod proc. civilă.
Curtea califică excepția de tardivitate a cererii de chemare în judecată, invocată prin cererea de recurs de către recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I, ca fiind o apărare pe fondul recursului, întrucât nu vizează chestiuni procedurale legate de termenul de recurs prin prisma căruia instanța de control să poată analiza o veritabilă excepție de tardivitate.
Având în vedere solicitarea părților privind soluționarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1025 din data de 06.10.2009, pronunțată în dosarul nr- (format vechi nr. 1955/2009), Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, a respins ca neîntemeiată excepția tardivității cererii de chemare în judecată formulată de pârâta Casa Județeană de Pensii I, prin întâmpinare.
A admis, ca întemeiată, cererea formulată de reclamanta C, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii I și a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, începând cu data de 1 decembrie 2005.
A obligat pârâta către reclamant la plata diferențelor rezultate ca urmare recalculării pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 24.06.2006.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepția invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii I, că prezenta acțiune nu reprezintă o contestație împotriva deciziilor de stabilire a dreptului de pensie al reclamantei, ci o acțiune, având ca obiect obligația de a face, întemeiată pe dispozițiile art. 89 din Legea nr. 19/2000, în temeiul cărora atât beneficiarii drepturilor de pensie, cât și Casa Județeană de Pensii I pot să solicite, respectiv să revizuiască, recalcularea drepturilor de pensie, când se constată erori în modul de calcul. A apreciat, așadar că, nefiind o contestație împotriva deciziilor de stabilire a pensiei, prezenta cerere de chemare în judecată nu este tardivă.
A mai reținut că potrivit deciziei de pensionare nr. 51115/19.08.1991, la data pensionării, susținătorul decedat C, soțul reclamantei C, a avut o vechime în grupa I de muncă de 23 de ani, 5 luni și 0 zile, determinată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 3/1977.
A constatat că la determinarea punctajului mediu anual al reclamantei, pârâta a avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr. 19/2000.
A apreciat că, în cauză, în raport de data la care au fost stabilite drepturile de pensie ale susținătorului decedat C, soțul intimatei-reclamante C, respectiv data de 20.01.1995, la recalculare se aplică dispozițiile art. 4 alin. 1 din nr.OUG 4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor nr.HG 1550/2004.
Instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 2 alin. 4 din nr.HG 1550/2004, potrivit cărora, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Or, a apreciat prima instanță, în cazul pensiei de urmaș a reclamantei, al cărui susținător decedat a înregistrat o vechime în grupa I de muncă de 23 de ani, 5 luni și 0 zile, stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977, adică de 20 de ani.
A avut în vedere și faptul că această problemă a fost tranșată irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care, soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 40 din data de 22.09.2008, pronunțată în dosarul nr. 16/2008, a admis că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care si-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Împotriva sus-menționatei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta Casa Județeană de Pensii I, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se invocă excepția tardivității cererii de chemare în judecată, întrucât reclamanta, prin motivele invocate, contestă de fapt decizia nr. 51115/ 31.08.2005, iar în conformitate cu prevederile art. 87 din Legea nr. 19/2000: "Decizia emisă poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în termen de 45 zile de la comunicare.".
Recurenta-pârâtă arată că numitului C, susținătorul decedat al intimatei-reclamante C (soțul acesteia) i-au fost recalculate drepturile de pensie, conform deciziei nr. 51115/31.08.2005.
Consideră că prevederile art. 2 alin. 1 și alin. 2, ci nu alin. 4, din Normele Metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004 se aplică beneficiarilor de pensie ale căror drepturi au fost stabilite anterior datei de 01.07.1977.
Arată că atât prin dispozițiile art. 14 alin. (2) lit. (a) și lit. (b) din Legea nr. 3/1977, cât și prin dispozițiile art. 42 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, sunt prevăzute reducerile vârstelor standard de pensionare ale persoanelor care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă, ci nu a stagiului complet de cotizare, care este de 30 ani.
Drept pentru care, recurenta consideră că, prin recalcularea drepturilor de pensie ale decedatului prin utilizarea unui stagiu de cotizare de 20 ani, s-ar crea un precedent care ar discrimina celelalte categorii de pensionari ale căror drepturi au fost stabilite sub incidența aceluiași act normativ, în speță Legea nr. 3/1977.
În motivarea, în drept a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 Cod proc. civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 5 și 6 dosar recurs), intimata-reclamantă C solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041Cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Drepturile de pensie pentru limită de vârstă, ale susținătorului decedat C, soțul intimatei-reclamante C, s-au deschis la data de 01.08.1991, prin decizia de pensionare privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă nr. 51115/19.08.1991, emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului I (aflată la fila 19 din dosarul de fond), la data pensionării, în temeiul dispozițiilor Legii nr.3/1977, aceasta având o vechime realizată în grupa a I de muncă de 23 ani, 5 luni și 0 zile, iar în grupa a III-a de muncă (condiții normale) de 6 ani, 10 luni și 27 zile, aspecte evidențiate și de buletinele de calcul, fișele de date și carnetul de muncă, depuse, în copie, la dosarul de fond (filele 5 - 17).
În raport de data stabilirii inițiale a drepturilor de pensie pentru limită de vârstă și munca depusă, acordate defunctului soț al intimatei-reclamante, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că, la recalcularea pensiei de urmaș cuvenită acesteia, se aplică dispozițiile art. 4 alin. 1 din nr.OUG 4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și, implicit, stabilirea cuantumului fiecărei pensii, se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor nr.HG 1550/2004.
De asemenea, în mod justificat instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 4 din nr.HG 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare este cel reglementat de Legea nr. 3/1977, astfel că, în cazul pensiei de urmaș cuvenită intimatei-reclamante, al cărui susținător decedat a înregistrat o vechime în grupa I de muncă de 23 ani, 5 luni și 0 zile,stagiul complet de cotizare estecel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977, adicăde 20 de ani.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială:
"(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de munca;
b) un an și trei luni pentru grupa II de munca. -"
Conform dispozițiilor alin. 4 al articolului susmenționat:
"(4) Persoanele care au vechime în munca prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de munca sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de munca au dreptul, la cerere, sa li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de munca, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile."
Așadar, în mod corect tribunalul a constatat că cererea de chemare în judecată este întemeiată, motiv pentru a admis-o ca atare, obligând-o pe pârâta Casa Județeană de Pensii I să procedeze la recalcularea drepturile de pensie de urmaș cuvenite reclamantei, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani (prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG 4/2005).
De altfel, Curtea constată că problema de drept dedusă judecății a fost tranșată irevocabil de către, care, soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 40 din 22.09.2008, pronunțată în dosarul nr. 16/2008 - obligatorie pentru instanțe, în temeiul dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă -, a statuat că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iunie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
În ceea ce privește excepția tardivității cererii de chemare în judecată, invocată prin cererea de recurs de către recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I - excepție care la termenul din data de 19.01.2009 a fost calificată de către C ca fiind o apărare pe fondul recursului, întrucât nu vizează chestiuni procedurale legate de termenul de recurs prin prisma căruia instanța de control judiciar să poată analiza o veritabilă excepție de tardivitate, aspect care s-a consemnat întocmai în practicaua prezentei decizii -, Curtea apreciază că această critică a recurentei-pârâte este nefondată, motiv pentru care o va înlătura ca atare.
Astfel, Curtea apreciază că este corectă soluția dată de prima instanță excepției tardivității cererii de chemare în judecată invocată de pârâta
Ca urmare, Curtea reține că instanța de fond în mod justificat a respins excepția tardivității și a reținut că reclamanta C nu a investit-o cu o contestație împotriva deciziilor de stabilire a dreptului de pensie al reclamantei, ci cu o acțiune având ca obiect obligația de a face (recalculare pensie), întemeiată pe dispozițiile art. 89 din Legea nr. 19/2000.
În acest sens, Curtea are în vedere și dispozițiile art. 155 lit. f) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, potrivit cărora:
"Art. 155. - Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind: -
f) modul de stabilire și de plată a pensiilor, a indemnizațiilor și a altor drepturi de asigurări sociale; -.".
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază criticile recurentei-pârâte I drept simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, astfel că le va înlătura, ca nefondate și, însușindu-și atât opinia, cât și argumentele primei instanțe, consideră că hotărârea fondului este legală și temeinică, urmând aom enține ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa Județeană de Pensii
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I, împotriva sentinței civile nr. 1025 din data de 06.10.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (format vechi nr. 1955/2009), în contradictoriu cu intimata-reclamantă C.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 17.02.2010
Jud. fond:;
Președinte:Amelia FarmathyJudecători:Amelia Farmathy, Magdalena Petre, Dorina Zeca
