Obligație de a face. Decizia 259/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.6376/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.259/
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Zeca Dorina
GREFIER - -
***************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii I, împotriva sentinței civile nr.6011 din data de 06.10.2009, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.20120/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-contestator-având ca obiect "obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, la ora 10,02, a răspuns: intimatul-contestator prin apărătorul său ales, d-na avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 9 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.- din 02.12.2009, lipsind recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul dea azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției la data de 11.01.2010 de către intimatul-contestator, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză, în dublu exemplar.
Intimatul-contestator, prin avocat, întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimatul-contestator, prin avocat, având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-contestatoare Casa Județeană de Pensii I, pentru motivele dezvoltate pe cale de întâmpinare, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești pronunțate de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală, întrucât acesta a avut o activitate desfășurată de peste 20 de ani în grupa I de muncă, acest lucru rezultând din decizia de pensionare și carnetul de muncă, încadrându-se astfel în condițiile cerute de dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977.
Solicită de asemenea, a se face aplicarea Deciziei nr.40 din 22.09.2008 pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cu cheltuieli de judecată conform dovezilor existente la dosar.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 10.11.2009, recurenta Casa Județeană de Pensii Iac riticat sentința civilă nr.6011/06.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.20120/3/AS/2009, susținând că hotărârea pronunțată încalcă dispozițiile legale prevăzute de art.304 pct.9 Cod pr.civilă și art.3041Cod pr.civilă, fiind ignorate dispozițiile OUG nr.4/2005, nr.1550/2004 și Adresa nr.5388/16.11.2004 a CNPAS.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și cheltuieli de judecată.
Asupra acestuia, Curtea reține următoarele:
Drepturile la pensie ale intimatului-reclamant au fost deschise la 01.12.2000.
Pentru această dată sunt incidente dispozițiile art.2 alin.2 din HG nr.1550/2004 potrivit cărora evaluarea punctajului în vederea recalculării pensiilor aflate în plată se realizează în funcție de anul înscrierii la pensie, respectiv anul 2000.
În anul 2000, legea care reglementa condițiile în care se putea obține punerea în plată a pensiilor, era Legea nr.3/1977.
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 vechimea necesară și suficientă pentru a fi considerată stagiu complet este de 20 de ani pentru munca desfășurată în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă.
Susținerea conform căreia stagiul de cotizare luat în considerare ar trebui să fie cel de 30 de ani prevăzut în legea nr.19/2000 este neîntemeiată pentru că această lege nu se poate aplica retroactiv, în condițiile în care drepturile la pensie au fost deschise anterior anului 2001, iar art.2 alin.2 din HG nr.1550/2004 face trimitere expresă la reglementările în vigoare în anul deschiderii dreptului la pensie.
Raționamentul instanței de fond este corect și întemeiat pe dispoziții legale, împrejurarea că intimatul-reclamant beneficiază de prevederile OUG nr.4/2005 nefiind de natură să infirme aprecierile Tribunalului Ialomița.
Cât privește argumentul referitor la conținutul art.14 din legea nr.3/1977, Curtea subliniază că textul acestui articol nu reglementează doar scăderea vârstei de pensionare, așa cum eronat susține recurenta, ci menționează, în mod expres, în alin.1, durata stagiului de cotizare și modul de calcul al acestuia.
În acest sens este și Decizia nr.40/22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, decizie pe care instanțele judecătorești sunt obligate să o respecte în conformitate cu dispozițiile art.329 alin.3 Cod pr.civilă.
În ceea ce privește critica raportată generic la dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, Curtea nu decelează în hotărârea instanței de fond și în etapele procedurale ce au precedat-o, motive de ordine publică a căror presupusă nerespectare să afecteze legalitatea și temeinicia sentinței recurate. De altfel, Curtea remarcă faptul că nici recurenta nu poate să fi reținut asemenea împrejurări de vreme ce invocarea dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă s-a realizat într-o manieră generică, fără detalierea în concret a acestor eventuale încălcări procedurale.
Nu în ultimul rând, Curtea subliniază faptul că adresa nr.5388/16.11.2004 a CNPAS nu are forța juridică necesară pentru a modifica o lege, respectiv art.14 din Legea nr.3/1977 și pentru a invalida consecințele admiterii recursului în interesul legii prin decizia nr.40/22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru ansamblul argumentelor mai sus expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat și în temeiul dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă va obliga recurenta la plata sumei de 600 Ron către intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare onorariu apărător.
PENTRU ACESTE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I, împotriva sentinței civile nr.6011 din data de 06.10.2009, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.20120/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-contestator .
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 600 Ron cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact.LG/2 ex./01.02.2010
Jud.fond:;
Președinte:Farmathy AmeliaJudecători:Farmathy Amelia, Petre Magdalena, Zeca Dorina
