Cerere recalculare pensie. Decizia 5498/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5406/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 5498R
Ședința publică de la 12 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor formulate de recurenții CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI si împotriva sentinței civile nr.4573 din data de 27.05.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr-, contestatorul a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța in contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, sa se dispună anularea deciziei de pensionare emisa de intimata sub nr. -/23.10.2008 si obligarea intimatei la emiterea unei decizii prin care sa recalculeze pensia, cu luarea in considerare si a veniturilor obținute în perioada 03.04.2001-30.11.2001.
Prin sentința civilă nr.4573/27.05.2009, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulata de contestatorul, in contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B; a anulat decizia de pensie nr. -/23.10.2008 emisă de intimată; a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensie contestatorului, începând cu 02.09.2008, prin care să ia în considerare la stagiul de cotizare realizat și o treime din perioada lucrată între 03.04.2001 - 01.11.2001 conform pct. II.39 din Ordinul nr. 340/2001 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 19/2000.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Contestatorul este beneficiar al pensiei pentru limită de vârstă începând cu data de 02.09.2008, stabilită prin decizia nr. -/23.10.2008 emisa de intimata.
La calculul acestei pensii a stat cererea contestatorului primita de intimata în data de 09.09.2008. Decizia menționează într-adevăr stagiul de cotizare realizat cu excluderea perioadei 03.04.2001-30.11.2001, după cum rezultă din fisa datelor privitoare la activitatea în muncă aferentă deciziei (fila 10).
In aceasta perioada contestatorul nu a contribuit cu vreo sumă la bugetul asigurărilor sociale de stat (CASS). Din carnetul său de muncă rezultă că Ia data când a început să lucreze la CNSAS, 03.04.2001, era beneficiar al pensiei de serviciu militară stabilită pe baza Legii nr. 164/2001 cu decizie de pensie din 01.05.2001. S-a încadrat la CNSAS, așa cum si menționează poziția 13 din carnetul de muncă, prin cumul al pensiei cu salariul conform Legii nr. 2/1991, pentru o perioada determinata de 6 luni. La 01.10.2001, la poziția 17 din carnet se precizează că si-a prelungit activitatea conf. art. 3 din Legea nr. 2/1991 si art. 30 alin. 2 din Codul muncii ( este vorba despre vechiul cod, Legea nr. 10/1972) pentru încă 12 luni.
Susținerea contestatorului că ar fi cerut detalii angajatorului încă din anul 2007 despre vărsămintele la CASS este neîntemeiata, adeverința depusă de însuși acesta in susținerea acțiunii, nr. 466/16.07.2008 fiind emisă în baza solicitării sale din pragul întocmirii dosarului de pensionare din sistemul public de pensii, formulata la 10.07.2008.
Se observă că însuși contestatorul a convenit cu angajatorul său CNSAS la data încadrării în muncă la acesta, 3.04.2001, că nu i se va retine si nu se va plăti contribuție la CASS tocmai pentru faptul că s-a încadrat în baza Legii nr. 2/1991 care reglementa cumulul de funcții si cumulul de pensie cu salariu. în aplicarea acesteia angajatorii la care nu era deținută funcția de bază în cazul cumulului de funcții și respectiv la care lucra pensionarul în cazul cumulului pensiei cu salariul nu rețineau sau plăteau contribuții de asigurări sociale de stat(CASS). Tocmai de aceea a convenit astfel si contestatorul cu angajatorul său CNSAS, nefiindu-i reținute nici contribuții individuale Ia CASS la sumele salariate pe care Ie încasa lunar. Aceasta chiar dacă la 1.04.2001 a intrat în vigoare noua Lege a pensiilor, nr. 19/2000, pentru că Legea privind cumulul de funcții, nr. 2/1991 a fost abrogată expres abia în anul 2003 prin noul Cod al, determinând aceasta Lege nr. 2/1991 părțile contractante, angajator si angajat, să ignore art. 5 din noua lege a pensiilor, Legea nr. 19/2000. intrata în vigoare la 1.04.2001.
Abia Ia data de 1.12.2001 contestatorul si angajatorul său au modificat starea de lucruri, înțelegând să se supună contribuțiilor la asigurările sociale de stat (CASS)de la aceasta dată, după cum relevă adeverința privind stagiul de cotizare, nr. 81967/20.10.2008.
Așadar nu poate imputa contestatorul intimatei că aceasta nu ar fi acționat împotriva angajatorului CNSAS pe calea executării silite atât timp cât însăși convenția sa cu CNSAS îl excepta de la datorarea si plata unor contribuții lunare, ale angajatorului si ale angajatului, la CASS. Nu putea imputa intimata față de CNSAS stopaj Ia sursă pentru că în realitate nu s-a reținut vreo sumă de CNSAS cu titlu de CASS pentru contestator pe perioada 3.04.2001-30.11.2001.
Cum totuși inconsecventa legislativă a avut rolul său în influențarea poziției contestatorului în raporturile sale cu angajatorul său din perioada 3.04.2001-30.11.2001 (contradicția dintre art. 5 din Legea nr. 19/2000 și dispozițiile îndelung aplicate ale Legii nr. 2/1991), în sensul că nu s-a plătit de către angajator vreo contribuție de asigurări sociale de stat în perioada 3.04.2001-30.11.2001 deși art. 5 din nr. 19/2000 prevedea la alin. 1 că în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă și funcționarii publici, și cum în prezent pentru perioada aceasta 3.04.2001-30.11.2001 termenul de prescripție de 5 ani al creanțelor fiscale este demult împlinit, instanța va da eficiență în mod corespunzător Normelor de Aplicare a Legii nr. 19/2000 a pensiilor, aprobate prin Ordinul nr. 340/2001, pentru perioada 3.04.2001-30.11.2001.
Potrivit pct. II. 39 din Ordinul nr. 340/2001 de aplicare a Legii nr 19/2000 "în situația în care contribuția de asigurări sociale datorată de angajator se prescrie, pentru perioada respectivă stagiul de cotizare al angajaților rămâne la o treime din timpul lucrat". în consecința, văzându-se art. 87 din 19/2000 va fi anulata decizia de pensie nr. -/23.10.2008 emisă de intimată și va fi obligată intimata să emită o nouă decizie de pensie contestatorului, începând cu 2.09.2008, prin care să ia în considerare la stagiul de cotizare realizat și o treime din perioada lucrată între 3.04.2001 - 30.11.2001 conform pct. II.39 din Ordinul nr 340/2001 privind NM de aplicare a Legii nr. 19/2000.
Celelalte aspecte invocate de contestator sunt neîntemeiate, în aplicarea reglementărilor legale referitoare la moneda națională intimata procedând corect la menționarea sumelor obținute de contestator în timpul activității în lei vechi (ROL) până la data de 01.07.2005 și în lei noi (RON) de la aceasta dată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat, în termenul legal, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului si recurentul reclamant, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recurenta Casa de Pensii a Municipiului susține ca sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate și al aplicării greșite a prevederilor legale.
Drepturile de pensie ale reclamantului acordate prin decizia nr. - din data de 23.10.2008, s-au stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, pe baza înscrisurilor aflate în dosarul de pensionare înregistrat sub nr. -/09.09.2008.
Privitor la valorificarea ca stagiu de cotizare a perioadei 03.04.2001 -01.11.2001, la stabilirea drepturilor de pensie, pentru perioada după 1 aprilie 2001, se valorifică sumele pentru care angajatorul a calculat și virat contribuțiile de asigurări sociale.
Astfel, potrivit art. 5 alin.(1) din Legea nr. 19/2000, in sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: persoanele care desfășoară activitate pe bază de contract individual de muncă și funcționarii publici"
In conformitate cu art. 6 alin.(1) din lege: "persoanele juridice sau fizice la care iți desfășoară activitatea asigurații prevăzuți la art. 5, alin.(1) pct. I si II, denumită în continuare angajatori sunt obligate să depună în fiecare lună, la termenul stabilit de CNPAS, declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat."
Potrivit art. 8 alin. 1 din lege, "constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au plătit contribuții de asigurări sociale în sistemul public din România.."
Articolul 22 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 stipulează: "calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurații prevăzuți la art.5, alin.91) pct. I si II și de angajatorii acestora se fac lunar de către angajatori."
Astfel, potrivit art. 23 alin. 1 lit. a)" baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie: a) salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile si adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de munca, in cazul asiguraților prevăzuți la art.5, alin.(1), pct..".
Potrivit art. 24 alin.1, baza lunara de calcul, la care angajatorul datorează contribuție de asigurări sociale, o constituie fondul total de salarii brute lunare realizate de asigurații prevăzuți la art.5 alin.1, pct. I si II.
Având în vedere cele mai sus enunțate dar mai cu seama adeverința privind datele necesare determinării stagiului de cotizare și a punctajului mediu nr. 91967/20.10.2008, eliberată de Direcția Economic, de lotizare și Arhive, rezultă că la data stabilirii drepturilor de pensie, reclamantul a făcut dovada calității de asigurat pentru perioada 03.04.2001 - 11.11.2001, așa cum cer imperativ dispozițiile Legii nr. 19/2000, cu completările și modificările ulterioare.
De altfel, CNSAS avea obligația legală de a consemna în declarațiile depuse la potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1, mai sus enunțat și pe reclamantul-intimat, chiar dacă au convenit că pentru drepturile salariale nu calcula și nu vira contribuția de asigurări sociale, întrucât acesta beneficia de pensie militară, cumulând cele două venituri, potrivit dispozițiilor Legii nr. 2/1991, privind cumulul de funcții.
In plus, modificările și completările aduse Legii nr. 19/2000 au permis ca la data la care s-au stabilit drepturile de pensie ale contestatorului intimat stagiile de cotizare dovedite după 1 aprilie 2001, să fie valorificate indiferent dacă s-a achitat sau nu s-a achitat contribuția de asigurări sociale.
In concluzie, potrivit dispozițiilor Legii nr. 19/2000, calitatea de asigurat în sistemul public, după 1 aprilie 2001, se dovedește cu adeverința privind datele necesare determinării stagiului de cotizare și a punctajului mediu.
De asemenea, în speță, pentru perioada 03.04.2001 - 01.11.2001, reclamantul intimat a avut calitatea de asigurat prin efectul legii, întrucât deși a fost angajat pe o perioadă determinată, angajarea s-a făcut tot în temeiul unui contract individual de muncă, acesta având posibilitatea cumulării veniturilor din pensie cu cele salariale potrivit dispozițiilor Legii nr. 2/1991.
Problema care se pune este că angajatorul CNSAS era obligat să plătească pentru reclamantul-intimat contribuția de asigurări sociale și să rețină contribuția individuală, stabilită pe baza salariului luat în calcul pentru celelalte drepturi, și orice alte sume datorate potrivit legii, în conformitate cu art. 2 alin. 2, din Legea nr. 2/1991, întrucât din cuprinsul textului de lege nu rezultă că asigurații care beneficiază și de drepturi de pensie sunt exceptați de plata contribuției de asigurări sociale către bugetul de stat.
Numai în situația în care reclamantul-intimat, era încadrat la CNSAS in temeiul unei convenții civile, plata contribuțiilor datorate conform legii asupra drepturilor salariale nu se făcea.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 83/1995, privind unele nasuri de protecție a persoanelor încadrate în munca: 1 Persoanele care crestează servicii în baza unor convenții civile nu dobândesc calitatea de salariat, nu beneficiază de drepturi de asigurări sociale și nici de cele prevăzute în legislația privind protecția șomerilor. 2 Persoana fizica și persoana juridică, care încadrează personal în caza unor convenții civile, nu datorează contribuția pentru constituirea rondului pentru plata ajutorului de șomaj."
In concluzie, deși "convenția" încheiată între CNSAS și reclamantul intimat cu privire la nereținerea și neplata contribuției de asigurări sociale a încălcat normele legale în vigoare în perioada 3.04.2001 - 01.11.2001, aceasta nu a fost valorificată la stabilirea drepturilor de pensie nu ca urmare neachitării contribuțiilor către bugetul asigurărilor sociale ci doar urmare faptului ca CNSAS nu l-a trecut pe intimat în declarațiile nominale privind evidenta asiguraților în perioada respectivă, ceea ce conduce la concluzia că intimatul nu a avut calitatea de asigurat (salariat) și că înscrisurile din carnetul de muncă ar trebui anulate.
Pentru aceste considerente, se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 4573/27.05.2009 a Tribunalului București, Secția a -a, respectiv respingerea cererii adresate instanței de fond, ca neîntemeiată și nelegală.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 299, art. 304, pct. 9 din Codul d e procedură civilă și dispozițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu completările și modificările ulterioare.
Recurentul a arătat ca niciodată nu a existat vreo "convenție" - intre acesta si angajatorul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) - privind alternativa de a plăti sau nu contribuția la fondul asigurărilor sociale, aceasta neputând fi o opțiune personala, negociabila, data fiind existenta unui cadru legislativ in materie. Mai mult, ca angajat al CNSAS, nici nu ar fi putut plăti contribuția la CASS, altfel decât împreuna cu ceilalți salariați si numai prin intermediul angajatorului.
Pe de alta parte, chiar daca ar fi existat vreo înțelegere, aceasta nu putea avea decât o forma scrisa. De asemenea, in discuțiile de clarificare cu Direcția Resurse Umane si Direcția Economica din CNSAS, nimeni nu a spus ceva despre o posibila înțelegere - ca fost salariat - si CNSAS, pe linia plații la CASS; mai mult, la Casa de pensii e posibil ca sa nu se fi actualizat datele de pe dischetele trimise de CNSAS. Ciudat este ca si alți salariați actuali ai CNSAS au primit de la Casa de pensii documente in care au constatat intervale lipsa.
Angajatorul avea obligația să retina si sa vireze la timp contribuțiile salariatului pentru asigurările sociale, prevăzute de dispozițiile legale. Faptul ca, deși prevăzuta explicit in contract, reținerea si virarea cotei la asigurările sociale nu s-a realizat de CNSAS reprezintă o neglijenta a instituției, ale căror consecințe nu înțeleg sa le suport, întrucât nu am acționat personal pentru neîndeplinirea obligațiilor mele legale către stat.
Se solicita reanalizarea situației prezentate, ținând cont de cele prevăzute in contractul individual de munca - paragraful VII litera c) - privind obligația CNSAS de a retine si vira la CASS, cota parte din asigurările sociale.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursurile formulate de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI și recurentul-contestator sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Prima instanța a stabilit temeinic ca recurentul este beneficiar al pensiei pentru limită de vârstă începând cu data de 02.09.2008, stabilită prin decizia nr. -/23.10.2008 emisa de intimata.
Potrivit pct. II. 39 din Ordinul nr. 340/2001 de aplicare a Legii nr. 19/2000 "în situația în care contribuția de asigurări sociale datorată de angajator se prescrie, pentru perioada respectivă stagiul de cotizare al angajaților rămâne la o treime din timpul lucrat".
Ca atare, chiar daca, potrivit dispozițiilor Legii nr. 19/2000, calitatea de asigurat în sistemul public, după 1 aprilie 2001, se dovedește cu adeverința privind datele necesare determinării stagiului de cotizare și a punctajului mediu, potrivit Normelor Metodologice, trebuie sa se ia in considerare la stagiul de cotizare realizat și o treime din perioada lucrată între 03.04.2001 - 30.11.2001, pentru care nu s-au achitat contribuții CASS, conform pct. II.39 din Ordinul nr. 340/2001 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 19/2000.
Celelalte aspecte invocate de recurenți sunt neîntemeiate. In perioada 03.04.2001 - 01.11.2001, reclamantul recurent a avut calitatea de asigurat prin efectul legii, întrucât deși a fost angajat pe o perioadă determinată, angajarea s-a făcut tot în temeiul unui contract individual de muncă, acesta având posibilitatea cumulării veniturilor din pensie cu cele salariale potrivit dispozițiilor Legii nr. 2/1991.
Nereținerea si nevirarea cotei la asigurările sociale nu s-a realizat de CNSAS, iar situația altor colegi ai reclamantului nu privește acest dosar. Pentru eventuala culpa a angajatorului, recurentul poate apela la alte mijloace legale.
reptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenția europeana a drepturilor omului si libertăților fundamentale, include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria A, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența [Hotărârea împotriva Franței (GC), cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, 2004-I, și Hotărârea Van der împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria A, nr. 288, p. 19, paragraful 59].
Obligația pe care o impune art. 6 paragraful 1 instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (Hotărârea, paragraful 81; Hotărârea Van der, p. 20, paragraful 61; Hotărârea Ruiz, paragraful 29; a se vedea, de asemenea, Decizia și împotriva Franței, cererea nr. 40.490/98, 2000-IX).
Așadar, în mod legal și temeinic, cu luarea în considerare a tuturor probelor administrate în cauză, prima instanță a stabilit că și aceste venituri trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, în aplicarea cu prioritate a dispozițiilor cu valoare de principiu în materie, astfel că recursurile declarate sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, potrivit art. 312 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ambele recursuri declarate de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI și recurentul-contestator împotriva sentinței civile nr.4573/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, ca nefondate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./25.10.2009
Jud.fond:
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Călin Dragoș Alin
