Recalculare pensii. Decizia 5497/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3431/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5497R
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Camelia Mioara Sprînceană
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei recursului formulat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.2029/11.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect - recalculare pensie anulare decizie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata prin avocat cu împuternicire avocațială nr.-/14.05.2009, aflată la fila 9 dosar, lipsind recurenta Casa de Pensii a Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă avocatului intimatei, cuvântul în combaterea recursului.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului declarat de Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării. Cu cheltuieli de judecată, în sumă de 600 lei, în baza chitanței nr.101/05.10.2009, pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2029/11.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă țiunea formulată de reclamanta, mpotriva pârâ i Casa de Pensii a Municipiului B, astfel cum a fo t precizată i completată, au fost anulate deci iile. - / 04. 07. 2008, emi a de asa Locală de Pensii ector 5 și nr. - / 21.10.2008, emisă de Casa Local a de Pensii ector 5 și a fost obligată pâ râta să emită o decizie în baza OUG nr. 4 / 2005, prin care să re cal uleze pen ia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroacti v, începând cu data e 01. 12.2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani i cu luarea n considerare a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 01. 01. 02 / 2906 / 3 1.07.2008, emisă de SC SA.
Prin aceeași a fost obligată pâ râta la plata către reclamantă a umelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită conform prezentei sentințe și pensia efectiv încasată, pe perioada 01.12.2005 la zi, precum și la plata dintre reclamant a sumei de 600 lei, cu titlu de heltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin deciziile nr.-/04.07.2008 și nr.-/21.10.2008, emise de Casa Locală de Pensii Sector 5 B, au fost recalculate drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantei, în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000.
Din buletinele de calcul atașate deciziilor s-a constatat ca pârâta nu a luat în considerare veniturile atestate de adeverința nr.01.01.02/2906/31.07.2008 emisă de SC SA.
S-a apreciat că potrivit dispozițiilor art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, "sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
S-a ținut seama că art.78 din Legea nr.19/2000 stipulează că: "punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică" și că dispozițiile art.4 al.2 și 3 precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței și că acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
S-a precizat că oua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, este construită în jurul principiului fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
De asemenea, s-a motivat că pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat, iar pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
Astfel, s-a menționat că "sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
S-a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezenta acestei dualități de reglementare, s-a considerat că revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
n ivința stagiului omplet de cotizare ce urme ază a fi utili t a terminarea punctajului diu anual, instanța a arătat că ace sta e e 20 e ani, n loc de 30 de ani, cum a reținut pârâta.
Drepturile de pen ie ale reclamantei s-au născut în aza Legii nr. 3 / 1977, decizia inițiala de stabilire a pensiei fiind din data de 01.0 6. 2000, astfel um ezultă din buletinul de calcul. Prin urmare, ace ta este actul normativ care trebuia ut n edere pentru a verifica dacă pâ râta a aplicat în d corect dispozițiile gale pri ind stagiul complet de cotizare.
easta nt ucât potrivit art.2 alin.3 din.HG nr.15 50 / 2004 rivind p. efectuara pe ațiunilor de evaluare în vederea recalculării or din sistemul publ ic, stabilite n fostul sistem al asigurărilor sociale de t potri it egislaț iei an erioae datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu princip iile Legii nr. 19 / 2000, " ntru persoanele ale căror drepturi de pensie - u eschis n er alul 1 ulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de oti ar e util izat la dete rminarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat e Lege a nr. 3/1977".
S-a avut în vedere că, în egea nr.3 /1977 se arată la art.14 că pentru o act itate esfășur ată în grupa întâi de muncă de cel puțin 20 ani stagiul compl t e otizare este de 20 de ani. n speță, conte tatoarea a desfășurat timp de 21 de i și 6 zile i activități încadrate în grupa întâi de muncă, astfel cum a re ultat in carn ul e muncă, perioada recunoscută și de pârâta in deci a inițiaă e acodare a pensiei pentru limită de ârstă.
Prin urmare, nu au putut fi reținute susținerile privind incidența di pozițiilor din Legea nr.19 /2000 și considerarea acestei perioade ca fiind lu rată în ondiții peciale de muncă, întrucât, pensia reclamantei a fo t tabilită n aza legislației anterioare Legii nr.19 /2000, fiindu-i aplicabile di po ițiil e HG nr.1550 /2004, care face trimitere la Legea nr.3 /1977.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către intimata Casa de Pensii a Municipiului B, care a criticat-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurenta a arătat că instanța de fond reținut în considerentele sentinței încălcarea de către Casa Locala de Pensii sector 5 dispozițiilor art.1 din OUG4/2005, art.2, alin.1 și 2 din HG1550/2004 precum și a prevederilor art.14, alin.1, 2 și 3 din Legea nr.3/1977, iar ctuala legislație privind sistemul public de pensii are ca principiu general stabilirea cuantumului pensiei cuvenite fiecărui titular prin luarea în considerare a întregii activități și a drepturilor salariale realizate pe tot parcursul timpului ce se considera perioadă de cotizare. Astfel, pe baza acestui principiu, pentru fiecare lună și pentru întreaga perioada ce constituie vechime în muncă ori este asimilată acesteia, se stabilește punctajul corespunzător în raport cu drepturile salariale obținute, iar prin înmulțirea punctului de pensie cu punctajul mediu realizat se stabilește cuantumul pensiei cuvenite fiecărui titular.
S-a mai arătat potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 prevede că persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 de ani în grupa II de muncă, beneficiază la stabilirea pensiei de un spor la vechimea în muncă de un an și șase luni pentru grupa I de muncă și, respectiv, un an și trei luni pentru grupa II de muncă.
În acest context, asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, conform art.14, alin.1 din Legea nr.3/1977.
S-a mai reținut că n ceea ce privește principiul înscris în preambulul nr.OUG4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, care consacră asigurarea "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", s-a considerat că acesta nu poate fi aplicat, atâta timp cât nu există în lege o prevedere expresă care să stipuleze că și persoanelor care au lucrat în grupe speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, li se aplică prevederile acestei legi pentru determinarea stagiului de cotizare.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Recalcularea pensiei conform nr.OUG4/2005 se face în raport de prevederile nr.HG1550/2004 care, în art.1 din Anexa 1 dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat de vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie a beneficiarului operațiunii de recalculare.
Potrivit art.2 alin.3 din nr.HG1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977".
Art.14 din Legea nr.3/1977 prevede la alin.1 "persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă", alin.2 al aceluiași articol"e p. aceasta baza persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la împlinirea vârstei de: 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații; 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile",iar prin alin.3 "persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin.1) sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de munca, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă".
Este adevărat că stagiul complet de cotizare de 30 de ani era consacrat cu caracter de principiu de art.8 alin.2 Legea nr.3/1977, însă această lege a instituit și o serie de situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Astfel, stagiul complet de cotizare era de 20 de ani în cazul persoanelor ce lucrau în grupa I de muncă și de 25 de ani pentru cei ce lucrau în grupa a Il-a de muncă sau care lucrau ca personal navigant, în cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și 10 ani femeile.
Ca urmare, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (este vorba de art.14 alin.1 și 2 din Legea nr.3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie să se facă în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr.4/2005, în raport de stagiul de cotizare prevăzut de această normă specială.
De asemenea, se reține că, prin decizia nr.40/22.09.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii, s-a statuat că dispozițiile art.77 alin.2, raportat la art.43 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Decizia sus menționată este obligatorie pentru instanțe, conform art.329 alin.3 pr.civ. în ceea ce privește dezlegarea dată problemelor de drept supuse judecății, motiv pentru care, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În temeiul art.274 pr.civ. va fi obligată recurenta să plătească intimatei cheltuieli de judecată, în valoarea de 600 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.2029/11.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
Obligă recurenta să plătească intimatei cheltuieli de judecată, în valoarea de 600 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER,
Red:
Dact.: /2ex.
26.10.2009
Jud. fond:;
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Camelia Mioara Sprînceană
