Cerere recalculare pensie. Decizia 5746/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi 4493/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizi Civilă -.5746/
Ședința Publică din data de 20 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 2: Singh Ioana
JUDECĂTOR 3: Petre Magdalena
GREFIER - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.2877 din data de 07.04.2009, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.29225/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns intimatul-reclamant personal, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 13.10.2009 de către intimatul-reclamant întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, la care a atașat un set de înscrisuri, în dovedirea cererii formulate, în dublu exemplar.
Curtea, în ședință publică, procedează la identificarea intimatului-reclamant, acesta legitimându-se cu seria -.- eliberată de către Secția nr.9 Poliție la data de 22.06.2005.
Intimatul-reclamant, întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B conform motivelor arătate pe cale de întâmpinare, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate pronunțate de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile în baza dispozițiilor art. 150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.2877/07.04.2009, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului și a dispus obligarea pârâtei să emită o decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor suplimentare atestate de adeverința nr 272/17 07 2008 emisa SC SA.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta beneficiaza de pensie pentru limita de varsta incepand din anul 1999, iar cu ocazia recalcularii pensiei in temeiul OUG 4/2005, parata nu a luat in considerare veniturile salariale suplimentare atestate de adeverinta nr 272/17 07 2008 emisa de SC Sa.
Veniturile realizate in sistem de acord global, precum si celelalte venituri suplimentare trebuie luate in considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare ia venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Așadar, pentru toate aceste sume angajatorii calculau si virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat si de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
Odată reținut acest aspect, se cuvin a fi precizate dispozițiile art. 2 lit.e) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Acest principiu este dezvoltat in dispozițiile următoare din același act normativ, in secțiunile referitoare la modul de calcul ai drepturilor de pensie.
Astfel, potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr.19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art. 4 alin. 2 și 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivitatii pe care îl afirmase categoric in Legea nr.19/2000 si precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de caicul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
In privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 Ordonanței de Urgentă a Guvernului nr. 4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
In aceeași Anexa a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.4/2005, la pct. IV, legiuitorul optează pentru luarea in calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreuna cu salariile aferente in statele de plata si pentru care s-a datorat si s-a virat contribuția de asigurări sociale.
A apreciat instanța de fond că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art. 2 lit. e din Legea nr.19/2000, fata de cele care decurg din acesta dar nu-I respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivitatii, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire in acord si celelalte venituri menționate in adeverințele in cauza nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care. conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau si se achitau în raport de câștigului brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legea nr. 19/2000, este construita in jurul acestui principiu fundamental, si anume ca orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul si/sau angajatorul (in funcție de reglementarea in vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie sa se reflecte in cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie sa fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii in discuție intre casele de pensii si instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului.
Pe de o parte, se afirma in art. 2 al legii cadru principiul contributivitatii, mai sus menționat.
Pe de alta parte, același legiuitor limitează fară nici o justificare rezonabila aplicarea acestui principiu, in cuprinsul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv ca nu ar fi avut caracter permanent. Tot in OUG nr. 4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, in măsura in care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale".
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii introductive ca nefondată. Recurenta a criticat sentința tribunalului pe motive de nelegalitate și netemeinicie, reținând în esență următoarele:
Ca prim motiv de recurs, parata a invocat nemotivarea corespunzatoare a hotararii atacate, sustinand ca aceasta consta intr-o insiruire de fapte si argumente fara sa se refere la probele administrate in cauza si sa raspunda in fapt si in drept la toate pretentiile cu care a fost investita.
In al doilea rand, recurenta a invocat faptul ca prima instanta a acordat mai mult decat s- a cerut, deoarece, prin actiunea introductiva reclamanta a solicitat recalcularea pensiei prin luarea in calcul a adeverintelor emise de angajatori fara sa precizeze data de la care solicita aceasta recalculare, iar instanta, admitand catiunea a dispus recalcularea incepand cu data de 01 12 2005.
În al treilea rând, recurenta susține că adeverințele prezentate de reclamanta nu întrunesc condițiile de fond prevăzute de pct.VI din Anexa OUG nr.4/2005, în sensul că nu rezultă denumirea sporului si temeiul legal al acordarii. În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, pârâta a învederat instanței de control judiciar faptul că, în realitate, aceste venituri atestate prin adeverințele sus-menționate, nu reprezintă de fapt un spor, ci o formă de stimulare a salariaților, conform prevederilor art.62 raportat la art.68 din Legea nr.57/1974, care se acordau din fondul stabilit prin planul național unic de dezvoltare economico-socială.
Recurenta a mai arătat că, potrivit dispozițiilor Decretului nr.92/1976, veniturile realizate în acord global nu se înscriau în carnetul de muncă și pe cale de consecință nu pot fi utilizate la determinarea punctajului mediu anual potrivit art.164 alin.1 din Legea nr.19/2000. Ca o consecință a acestei diferențieri, legiuitorul a reglementat un tratament juridic special, prin Anexa OUG nr.4/2005, pct.VI, excluzând anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor la pensie.
De asemenea, recurenta a mai precizat faptul că din cuprinsul adeverinței nu rezultă că angajatorul a plătit contribuția de 2% pentru pensia suplimentară și asupra veniturilor realizate în acord, plata acestei contribuții făcându-se doar pentru salariul de încadrare trecut în carnetul de muncă, potrivit legislației în vigoare.
Casa de Pensii a Municipiului a arătat că la calculul drepturilor de pensie, s-a avut în vedere respectarea principiului egalității atat pentru salariatii, care prin munca lor depășeau producția planificată cât și pentru situațiile celor care nu realizau producția planificată, astfel că la calculul pensiei s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă pentru care s-a plătit contribuția la pensia suplimentară.
În drept recurenta a invocat dispozițiile art.304 pct.7,9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă, art.71 din Legea nr.2/1966m Decretul nr.389/1974, Legea nr.49/1972, art.62, 65 din Legea nr.57/1974.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Intimatul a făcut parte din categoria salariaților a căror retribuire se făcea în acord global, aceasta însemnând obținerea unor venituri suplimentare față de retribuția tarifară în funcție de realizările sale profesionale. La calculul drepturilor de pensie ale intimatei nu s-au luat în calcul și aceste venituri suplimentare, ci doar retribuția tarifară, pe motivul neachitării contribuțiilor de asigurări sociale aferente acestor prime și adaosuri, de care a beneficiat intimata din prezenta cauză.
Așa cum a arătat însăși recurenta, în dezvoltarea motivelor căii de atac formulate, plata contribuțiilor se făcea prin stopaj la sursa, fiind o obligație a angajatorului care, potrivit dispozițiilor Legii nr.27/1966 calcula contribuția de asigurări sociale la venitul brut realizat de salariați.
O dispoziție similară cuprinde și art.1 din Decretul nr.389/1972 în sensul că se stabilea în sarcina angajatorilor obligația vărsării la bugetul Asigurărilor sociale de stat a contribuției reprezentând 15% din câștigul brut realizat de salariați.
Față de aceste prevederi legale, instanța constată că susținerile recurentei referitoare la neplata contribuțiilor de asigurări sociale de stat pentru veniturile obținute suplimentar retribuției tarifare, sunt total nefondate, în condițiile în care actele normative în vigoare în acea perioadă prevedeau obligativitatea calculării contribuțiilor de asigurări sociale la venitul brut realizat (dec inclusiv asupra veniturilor suplimentare retribuției tarifare).
De altfel, în prezenta cauză, din conținutul adeverinței emise de angajatorul intimatei, rezultă că acesta și-a îndeplinit obligația de a calcula, reține și vira contribuția de asigurări sociale pentru integralitatea veniturilor intimatei și nu doar pentru retribuția tarifară, așa cum în mod greșit susține recurenta.
În mod corect a reținut prima instanță faptul că Legea nr.19/2000 consacră în art.2 lit.e principiul contributivității, potrivit căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin contribuabililor, pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite. De asemenea, în mod judicios a soluționat prima instanță contradicția care exista între dispozițiile OUG nr.4/2005, în sensul că pe de o parte la pct.VI din Anexa statuează luarea în calcul a oricăror sporuri acordate potrivit legislației în vigoare în diferite perioade, evidențiate împreună cu salariile în statele de plată și pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale, și pe de altă parte din art.4 alin.2,3 din chiar textul ordonanței, rezultă că formele de retribuire în acord nu se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pe considerentul că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Instanța de control judiciar apreciază soluția primei instanțe de a considera că prevalează principiul contributivității, în sensul că din moment ce s-a dovedit, fără putere de tăgadă, plata corespunzătoare a contribuțiilor de asigurări sociale aferente venitului brut realizat și nu doar pentru retribuția de încadrare tarifară, veniturile suplimentare trebuie luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, este legală și temeinică.
În ceea ce privește susținerile recurentei referitoare la nevalabilitatea adeverinței de venituri prezentată de intimată, instanța de recurs constată, față de elementele constitutive ale unei asemenea adeverințe de venituri prezentate de intimată, instanța de recurs constată, față de elementele constitutive ale unei asemenea adeverințe reglementate la pct.VI din Anexa OUG nr.4/2005, că întrunește toate condițiile de formă și de fond prevăzute de dispozițiile legale.
Un aspect se impune a fi precizat. Din perspectiva susținerilor făcute ulterior în cererea de recurs, se observă că acest prim motiv de nelegalitate invocat de recurentă rămâne lipsit de substanță, în condițiile în care, se invoca, ca motiv de nevalabilitate nespecificarea denumirii sporului atestat de adeverința în cauză, iar ulterior însăși recurenta concluzionează că nu este vorba de un spor ci de o formă de retribuire în acord.
In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de recurs, in sensul ca instanta a acordat mai mult decat s-a cerut, Curtea constata ca este neintemeiat, intrucat prima instanta, admitand actiunea in parte, a procedat in conformitate cu dispozitiile OUG 4/2005 si a dispus recalcularea pensiei nu incepand cu data deschiderii drepturilor de pensie ale reclamantei ci cu data de 01 12 2005.
Referitor la primul motiv de recurs formulat, avand ca obiect nemotivarea corespunzatoare a hotararii, instanta de control judiciar apreciaza ca sentinta recurata este motivata cu respectarea tuturor cerintelor procedurale prevazute de dispozitiile art 261 pct 5 Cod Procedura Civila. Este evident ca, in functie de specificul si particularitatile fiecarei cauze, in sensul ca in unele cauze este mai dificila stabilirea situatiei de fapt iar in altele ridica probleme interpretarea si aplicare dispozitiilor legale, si motivarea instantei se va axa mai mult fie asupra aspectelor de fapt, fie asupra aspectelor de drept.
Avand in vedere ca in prezenta cauza, stabilirea situatiei de fapt nu ridica niciun fel de dificultati, in schimb se punea o problema de interpretare si corelare a dispozitiilor legale incidente in cauza, este normal ca instanta de fond a acordat atentia cuvenita acestui aspect, punand accentul pe clarificarea sensului prevederilor legale aplicabile in speta. Acesta este motivul pentru care in motivarea instantei nu se regaseste o analiza laborioasa a materialului probator,care de altfel se rezuma la inscrisurile depuse de reclamanta, ci o analiza aprofundata a textelor de lege incidente.
Pentru toate aceste considerente, Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale apreciază că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare și menținută hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr. 2877/07 04 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red/dact:.
2 ex./18 12 2009
Jud.fond:
A
Președinte:Farmathy AmeliaJudecători:Farmathy Amelia, Singh Ioana, Petre Magdalena
