Cerere recalculare pensie. Decizia 6244/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(3810/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 6244/
Ședința publică de la 04.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.1813/04.03.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.24753/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant prin avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică. De asemenea, solicită obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței nr.111/02.11.2009, pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1813/04.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis formulata de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a anulat decizia nr. -/06.02.2008 emisa de Casa Locala de Pensii Sector 2 B, a obligat parata sa emită o decizie, in baza Legii nr. 19/2000, prin care sa recalculeze pensia pentru limita de vârsta cuvenita reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.09.2006 pe baza unui punctaj mediu anual de 4,11260 puncte, a obligat parata la plata către reclamanta a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenita conform prezentei sentințe si pensia efectiv încasata, in suma de 9500 lei, calculate pe perioada 01.09.2006-31.01.2009, a obligat pensia cuvenita conform prezentei sentințe si pensia efectiv încasata, pe perioada 01.02.2009 la zi, a obligat parata la plata către reclamant a sumei de 1754,4 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
În considerente a reținut că prin buletinul de calcul nr.-, emis de Casa Locala de Pensii Sector 2 B, prin care s-a recalculat pensia in baza OUG nr.4/2005 au fost recalculate drepturile de pensie pentru limita de vârsta cuvenite reclamantei, in conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000.
Din buletinul de calcul atașat deciziei contestate, se observa ca parata nu a luat in considerare veniturile suplimentare cu caracter permanent, venituri atestate de cartea de munca si adeverința nr. nr. 740/19.02.2008 emisă de Ministerul pentru întreprinderi Mici si Mijlocii, Comerț, Turism si Profesii Liberale.
Instanța a apreciat că veniturile realizate în sistem de acord global și alte câștiguri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
Prin art. 1, Decretul nr. 389/ 1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Ordonanța de Urgență nr. 4/2005 stabilește prin art.1 și 2 că recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/ 2000.
Potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art. 4 al. 2 și 3 din OUG nr. 4/2005, legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr. 19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor, sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, se menționează în anexa 1 Ordonanței că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
S-a mai reținut de către Tribunal că, potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, dreptul comun în materie, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Acest principiu este reiterat în Legea nr. 19/ 2000 prin art. 2, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
S-a apreciat că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, față de cele care decurg din acesta, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința că nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Prin urmare, pârâta trebuie să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public, în considerarea prevederilor art. 1 din OUG nr. 4/2005 enunțat anterior și a adeverințelor eliberate de fostul angajator care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legea nr. 19/2000, este construit în jurul acestui principiu fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecvența legiuitorului.
Pe de o parte, se afirma în art. 2 al legii-cadru, principiul contributivității mai sus menționat.
Pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nicio justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, în cuprinsul OUG nr. 4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Tot în OUG nr. 4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art. 2 din Legea nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 78 alin. 1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că prin cererea de chemare în judecata contestatorul a solicitat recalcularea drepturilor de pensie cu luarea in calcul a adeverinței nr.740/19.02.2008 emisa de Ministerul pentru Întreprinderi Mici si Mijloci, începând cu data de 01.04.2008.
Hotărârea pronunțata de către instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut; (art. 304. pct.6 Cod procedura civila).
Din considerentele sentinței civile se poate reține ca instanța de fond a calculat si acordat diferențe de pensie pe perioada 01.09.2006 - 31.09.2009, in situația in care contestatorul este beneficiarul unei pensii de limita de vârsta conform Legii nr.19/2000 modificata, iar cererea de recalculare a fost depusa si înregistrata la Casa Locala de Pensii Sector 2 la data de 14.04.2008 sub nr.14681.
Hotărârea pronunțata de către instanța de fond nu cuprinde motivele de drept pe care să se sprijine art. 304, pct. 7 Cod procedura civila.
"Referitor la acest motiv de modificare a unei hotărâri judecătorești, in doctrina franceza se arata ca motivarea unei hotărâri poate suferi de trei feluri de vicii: să fie inexistentă; să fie inexactă; să fie insuficientă.
Potrivit art. 261 pct. 5 Cod procedura civila, hotărârea trebuie sa cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, cum si cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, motivarea constituind pentru părți o garanție puternica împotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instanțele superioare un element necesar in exercitarea controlului declanșat prin căile de atac."
Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înșiruire de fapte si argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanta cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de către părți și să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.
Hotărârea pronunțata de către instanța de fond a fost data cu încălcarea legii (art. 304. pct.8 si 9 Cod procedura civila).
Raportând considerentele sentinței civile recurate la prevederile Legii nr. 19/2000, recurenta a constatat următoarele:
În motivarea hotărârii judecătorești instanța de fond acorda reclamantului diferențe dintre pensia încasata si pensia ce i se cuvenea pentru perioada 01.09.2006 -31.01.2009.
Instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 95 alin.3 din Legea nr.19/2000, care prevede ca, pensia recalculata se acorda începând cu luna următoare celei in care s-a depus cererea de recalculare, in speța cu data de 01.05.2008.
Motivarea in drept a instanței de fond pe dispozițiile art.89 alin.1 din Legea nr. 19/2000 care face referire la revizuirea drepturilor de pensie in cazul in care se constata erori si nici de cum la recalcularea drepturilor de pensie prevăzute de art.95 alin.3 din Legea nr. 19/2000.
Instanța de fond a făcut o eroare, confundând recalcularea drepturilor de pensie conform OUG nr.4/2005, cu recalcularea drepturilor de pensie pentru cei pensionați in baza Legii nr.19/2000 modificata.
Intimatul-reclamant a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului cu cheltuieli de judecata.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin cererea de chemare in judecata reclamantul a investit instanta de fond cu o actiune avand ca obiect recalcularea pensiei pentru limita de varsta cu incepere de la 1.04.2008 prin luarea in calcul la stabilirea punctajului si a contributiilor la fondul asigurarilor de stat stabilite la salariul in valuta, asa cum rezulta din adeverinta nr.740/19.02.2008 eliberata de Ministerul pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale.
Desi acestea au fost limitele investirii primei instante, prin hotararea pronuntata Tribunalula anulat decizia nr. -/06.02.2008emisa de Casa Locala de Pensii Sector 2 B, a obligat parata sa emită o decizie, in baza Legii nr. 19/2000, prin care sa recalculeze pensia pentru limita de vârsta cuvenita reclamantului, retroactiv,începând cu data de 01.09.2006pe baza unui punctaj mediu anual de 4,11260 puncte, a obligat parata la plata către reclamanta a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenita conform prezentei sentințe si pensia efectiv încasata, in suma de 9500 lei,calculate pe perioada 01.09.2006-31.01.2009, a obligat pensia cuvenita conform prezentei sentințe si pensia efectiv încasata, pe perioada 01.02.2009 la zi, a obligat parata la plata către reclamant a sumei de 1754,4 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Curtea constata ca in cauza este incident motivul de recurs prevazut de art.304 pct.6 Cod procedura civila, instanta de fond pronuntandu-seextra petita.
Astfel, reclamantul nu a solicitat anularea deciziei nr. -/06.02.2008 emisa de Casa Locala de Pensii Sector 2 B si nici recalcularea drepturilor de pensie si plata diferentelor incepand cu data de 1.09.2006, cererea sa referindu-se strict la recalcularea drepturilor prin luarea in considerare a veniturilor atestate de adeverinta nr.740/19.02.2008 eliberata de Ministerul pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale, incepand cu data de 1.04.2008.
In cauza sunt incidente si dispozitiile art. 304 pct.7 Cod procedura civila, hotararea cuprinzand motive straine de natura pricinii. In acest sens, instanta de fond motiveaza amplu necesitatea valorificarii in calculul drepturilor de pensie a veniturilor realizate in sistem de acord global, desi adeverinta pe care se intemeiaza pretentiile reclamantului se referea la salariile lunare in valuta de care a beneficiat acesta, salarii in baza carora trebuia recalculat punctajul mediu anual.
Referitor la motivele de recurs intemeiate pe dispozitiile art. 304 pct.9 Cod procedura civila, Curtea constata ca hotararea a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii.
In acest sens, din actele depuse la dosar rezulta ca reclamantul-intimat este beneficiarul unei pensii pentru limita de varsta si stagiu complet de cotizare incepand cu 1.09.2006, in baza Legii nr.19/2000.
Prin decizia nr.-/06.02.2008 s-a stabilit un punctaj mediu anual de 3,27554 puncte si o pensie de 1112 lei.
La data de 5.03.2008, intimatul-reclamant s-a adresat cu o cerere recurentei-parate, inregistrata sub nr.8875, solicitand recalcularea pensiei stabilite prin Decizia nr.-/06.02.2008, prin luarea in considerare a veniturilor evidentiate in adeverinta nr. 740/19.02.2008 eliberata de Ministerul pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale.
Curtea constata ca, de lipsa unui raspuns la solicitarea facuta, intimatul a revenit cu mai multe cereri care nu au primit o solutionare favorabila din partea recurentei-parate.
Adeverinta nr. 740/19.02.2008 eliberata de Ministerul pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale confirma faptul ca reclamantul a fost trimis in misiune permanenta la ambasada Romaniei din si a beneficiat in aceasta calitate in perioada 5.08.1996-31.10.1998 de salariile in valuta evidentiate in adeverinta, pentru care s-au virat contributiile prevazute de lege la fondul asigurarilor de stat.
Prin actiunea formulata, reclamantul a afirmat faptul ca in stabilirea punctajului mediu anual prevazut in Decizia nr.-/06.02.2008 nu s-au luat in considerare si veniturile atestate de adeverinta mentionata.
Potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Avand in vedere ca veniturile atestate de adeverinta mentionata au reprezentat venituri salariale, care au constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, Curtea constata ca acestea trebuiau avute in vedere la stabilirea punctajului mediu anual.
Pentru verificarea modului de stabilire a cuantumului drepturilor de pensie in cauza s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, care a stabilit ca nu au fost luate in calcul pentru perioada 5.08.1996-31.10.1998 veniturile atestate de adeverinta mentionata, rezultand un numar de 22,83728 puncte anuale de adaugat punctajului existent si un numar de 2,96885 puncte aferente contributiei la pensia suplimentara.
Prin valorificarea veniturilor respective ar rezulta un punctaj total de 126,79133 puncte si un punctaj mediu anual de 4,11260 puncte.
Concluziile expertizei se coroboreaza cu inscrisurile depuse la dosar, Curtea retinand ca recurenta-intimata nu a valorificat in stabilirea drepturilor de pensie veniturile atestate de adeverinta nr. 740/19.02.2008 eliberata de Ministerul pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale.
Avand in vedere aceste considerente, Curtea constata ca actiunea reclamantului-intimat este intemeiata si va dispune obligarea paratei să emită o decizie prin care să stabilească drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului, pe baza unui punctaj mediu anual de 4,11260 puncte, începând cu 01.04.2008.
Avand in vedere dreptul beneficiarului prestatiei de asigurari sociale de a incasa pensia in cuantumul legal cuvenit, tinand seama de obligatia intimatei de a face plata drepturilor conform art.24 lit.e din HG nr.13/2004, de faptul ca prin achitarea unei pensii in cuantum mai mic decat cel legal cuvenit in patrimoniul reclamantului s-a produs un prejudiciu constand in diferenta dintre pensia legal cuvenita si cea efectiv incasata, se va dispune si obligarea intimatei la plata catre contestator a diferentelor de drepturi cuvenite, respectiv la plata diferenței dintre pensia cuvenită pe baza unui punctaj mediu anual de 4,11260 puncte și pensia efectiv încasată, pe perioada 01.04.2008 la zi.
In privinta datei de la care urmeaza sa se recalculeze pensia si sa se plateasca diferentele rezultate, Curtea a avut in vedere dispozitiile art.89 al.3 din Legea nr.19/2000 si faptul ca cererea reclamantului a fost depusa la Casa de Pensii la 5.03.2008.
Constatand culpa procesuala a paratei, in temeiul art.274 Cod procedura civila, Curtea va obliga si la plata cheltuielilor de judecata efectuate de reclamant la fond.
de aceste considerente de fapt si de drept, in temeiul art.312 cod procedura civila, Curtea va admite recursul formulat si va modifica hotararea atacata în sensul că va admite acțiunea, va obliga pârâta să emită o decizie prin care să stabilească drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului, pe baza unui punctaj mediu anual de 4,11260 puncte, începând cu 01.04.2008 si va obligă pârâta la plata către reclamant a diferenței dintre pensia cuvenită pe baza unui punctaj mediu anual de 4,11260 puncte și pensia efectiv încasată, pe perioada 01.04.2008 la zi, va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.754,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate la judecarea fondului.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata efectuate in recurs de intimat, avand in vedere solutia pronuntata, in temeiul art.274 Cod procedura civila, Curtea va respinge pretentiile cu acest obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.1813/04.03.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.24753/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Modifică sentința atacată, în sensul că:
Admite acțiunea.
Obligă pârâta să emită o decizie prin care să stabilească drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului, pe baza unui punctaj mediu anual de 4,11260 puncte, începând cu 01.04.2008.
Obligă pârâta la plata către reclamant a diferenței dintre pensia cuvenită pe baza unui punctaj mediu anual de 4,11260 puncte și pensia efectiv încasată, pe perioada 01.04.2008 la zi.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.754,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./16.11.2009.
Jud. fond:.
HG.
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana Ignat, Maria
