Obligație de a face. Decizia 6248/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5048/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 6248/
Ședința publică de la 04.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.3925/12.05.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.34691/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 30.10.2009, după care,
Având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea respinge excepția tardivității declarării recursului, excepție invocată de intimatul-reclamant prin întâmpinare, având în vedere data comunicării hotărârii-25.06.2008 și data declarării recursului-13.07.2009, înscrisă pe plicul poștal.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3925/12.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea precizată formulată de contestatorul G, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat intimata să restituie contestatorului sumele reținute cu titlu de cote CASS în perioada 01.12.2006-01.11.2008, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței sumelor.
Pentru hotărî astfel, prima instanță reținut că recurentul-contestator este pensionat în baza Legii nr.7/2006 și prin decizia nr.-/3.04.2008 i s-a pus în aplicare dispozițiile Legii nr.189/2000 acordându-i-se o indemnizație în baza acestei legi de 228 lei lunar începând cu 01.12.2006.
Tribunalul a reținut că în conformitate cu art. 213 următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuției: persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, prin Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului în perioada 1950-1961, cu modificările și completările ulterioare, precum și persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea recunoștinței față de eroii martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi, precum și cele provenite din pensii.
Cu toate acestea intimata a reținut din pensia contestatorului CASS începând cu 01.12.2006 până la 01.11.2008 și chiar dacă decizia de punere în aplicare a dispozițiilor Legii nr. 189/2000 s-a emis la 03.04.2008 intimata nu a restituit contestatorului sumele reținute cu titlu de CASS, intimata având posibilitatea să ceară restituirea sumelor reținute cu acest titlu de la.
Față de cele reținute mai sus instanța a admis acțiunea precizată și va obliga intimata să restituie contestatorului sumele reținute cu titlu de cote CASS în perioada 01.12.2006-01.11.2008, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței sumelor.
În ceea ce privește actualizarea sumelor restante cu indicele de inflație data scadenței sumelor ea este data la care contestatorul a solicitat punerea în aplicare a hotărârii nr. 16420/651/15.02.2007 de constatare a faptului că este beneficiar al Legii nr.189/2000, adică data de 12.04.2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termen legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând sentința pentru motivele prevăzute de art.304 pct. 9 și art. 3041. pr. civ.
În susținerea recursului a arătat că prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești (art. 304, pct. 4 Cod procedura civila) și a încălcat formele de procedura prevăzute sub pedeapsa nulității de art. 105, alin. 2 (art. 304, pct. 5 Cod procedura civila).
Motivul de casare prevăzut la art. 304, pct. 4 figurat și în Codul d e procedura civila din 1948 ( "când instanța a depășit puterea ce îi este data prin lege"), subliniindu-se că el are în vedere depășirea de către judecători a atribuțiilor conferite prin legi, incursiunea lor în domeniul altor puteri constituite, în dauna ordinii constituționale și a interesului public.
Tribunalul București pronunțat hotărârea judecătoreasca la prim termen, nepermițând Casei de Pensii a Municipiului B să-și exercite dreptul la apărare garantat de art. 24 alin. 1 din Constituție, drept care presupune și administrarea probelor în cauză.
Potrivit art. 261, pct. 5 Cod procedura civila hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, motivarea constituind pentru părți o garanție puternică împotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instanțele superioare un element necesar în exercitarea controlului declanșat prin căile de atac.
În procesul civil sarcina probei este împărțită între reclamant și pârât, la care se adaugă însă și rolul activ al instanței care poate ordona probe și din oficiu, chiar daca părțile se împotrivesc. Dar, existența rolului activ al judecătorului nu poate duce la concluzia că întreaga sarcină a probei ar cădea asupra instanței sau că nerespectarea dispozițiilor legale cu privire la propunerea și administrarea probelor nu ar avea pentru părți consecințe procedurale.
Cu deplin temei s-a subliniat în doctrină că dacă reclamantul ori pârâtul în contraprobă nu sunt consecvenți în efortul de a proba, ei rămân singurii sancționați în caz de eșec.
Conform art. 129, alin. 5 Cod procedură civilă, "judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâre temeinice și legale".
În considerentele sentinței recurate instanța a reținut, fără temei, că în perioada 01.12.2006-01.11.2008 ia reținut reclamantului CASS, deși acesta este beneficiar a Legii nr. 189/2000, potrivit hotărârii 16420/651/15.02.2007 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000 și potrivit decizie nr. 291.312/03.04.2008 emisă de Sector 3.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate cât și a dispozițiilor art. 3041. proc. civ. Curtea găsește recursul formulat ca nefiind fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Astfel, cât privește motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4. pr. civ. Curtea reține că recurenta nu a precizat în ce constă pretinsa depășire a atribuțiilor puterii judecătorești de către prima instanță, mai mult, se constată că pronunțându-se asupra deciziei de stabilire a drepturilor de pensie, aceasta a procedat în virtutea unei competențe proprii, conferite de prevederile art. 155 lit. e) și f) din Legea nr. 19/2000, neexercitând vreo imixiune nepermisă în sfera de competență a altei puteri constituite în stat.
Referitor la critica întemeiată pe dispozițiile art. 261 pct. 5. pr. civ. de asemenea, nu s- specificat în ce constă deficitul de motivare ori motivarea necorespunzătoare dimpotrivă, considerentele hotărârii sunt clare, simple și persuasive, susținând în mod neechivoc că decizia este nelegală sub aspectul modului în care emitentul a înțeles să pună în executare hotărârea 16420/651/15.02.2001 sub aspectul datei înscrierii asiguratului la pensia pentru limită de vârstă.
Rezultă așadar, pe baza celor expuse, că motivele recursului sunt nepertinente și neîntemeiate, calea de atac formulată urmând a fi respinsă în consecință, în aplicarea art. 312 alin. 1. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.3925/12.05.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.34691/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 04.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-09.11.2009
Jud. fond:
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana Ignat, Maria
