Cerere recalculare pensie. Decizia 6402/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- OMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.4651/2009
SECȚIA A VII-A - CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.6402/
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 2: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 3: Petre Magdalena
GREFIER: - -
**********************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr.3867 din data de 08.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.34/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata-reclamantă -, având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei la ora 10 și 03 min. nu au răspuns: recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B și intimata-reclamantă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar, s-a depus pentru termenul de azi, prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 27.10.2009, de către intimata-reclamantă, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, în dublu exemplar.
De asemenea, se mai arată că, prin motivele de recurs formulate în cauză, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bas olicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod proc. civilă.
Curtea, față de lipsa părților la prima strigare a cauzei, văzând și dispozițiile art. 104 alin. (13) din Regulamentul de Ordine Interioară a instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei la ordine.
La reluarea cauzei la ordine, la ora 10 și 51 min. în cadrul ședinței de recursuri, nu au răspuns părțile.
Curtea, constatând că, în cauză, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bas olicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.3867 din data de 08.05.2009, pronunțată în dosarul -, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B () și a obligat-o pe aceasta să emită decizie de recalculare a pensiei de urmaș, conform dispozițiilor nr.OUG 4/2005, în care, începând cu data de 01.12.2005, să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și să fie valorificate adeverințele nr. M -, nr. M - și nr. M -, eliberate de -
De asemenea, a obligat intimata la plata către contestatoare a diferențelor de drepturi bănești, începând cu data de 01.12.2005.
Totodată, a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că, prin decizia nr. -/25.03.1999 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, emisă de Oficiul de Pensii sector 1 B, numitul a fost pensionat pentru limită de vârstă și munca depusă, începând cu data de 01.03.1999 reținându-se un stagiu de cotizare realizat în grupa I de muncă de 20 de ani și o lunăi.
Prin decizia nr. -/22.12.2008 privind acordarea pensiei de urmaș emisă de Casa Județeană de Pensii sector 6 B (filele 38 și 39 dosar fond), a fost stabilită pensia de urmaș, în favoarea solicitantei, în calitate de tutore al urmașului, începând cu data de 01.10.2008.
Tribunalul a reținut că, la stabilirea drepturilor de pensie de urmaș, stagiul complet de cotizare utilizat de către intimată este de 30 de ani, aspect ce rezultă din actele care au stat la baza emiterii deciziei de recalculare, respectiv din Buletinul de calcul nr. -/29.10.2008 și din anexele acestuia.
A mai reținut că, în mod eronat intimata a utilizat, la determinarea punctajului mediu anual, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, în loc de 20 de ani deoarece art.2 din Normele Metodologice de aplicare a nr.HG1550/2004, arată că:"Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior
datei de 1 iulie 1977, data intrării în vigoare a Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru toate categoriile de pensii va fi de 20 de ani pentru femei și de 25 de ani pentru bărbați.
Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în
intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.
3/1977."
A avut în vedere și dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, care prevăd că:
"Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa a-II-a de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
- un an și șase luni pentru grupa I de muncă;
- un an și trei luni pentru grupa a-II-a de muncă.
Pe aceasta baza persoanele care au lucrat în grupele I și a-II-a de muncă au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la împlinirea vârstei de:
- 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa a-II-a, bărbații;
- 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa a-II-a, femeile.
Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (1) sunt
pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de muncă, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa a-II-a de muncă.".
Totodată, Tribunalul a reținut că pârâta nu a luat în considerare veniturile realizate de către susținător, obținute sub forma desporuri,precum și ca urmare a aplicării sistemului de retribuire înacord globalși prime, venituri ce sunt atestate de adeverințele nr. M -, nr. M - și nr. M -, toate eliberate de -
În ceea ce privește temeinicia cererii de recalculare a pensiei, instanța a reținut că veniturile realizate în sistemul de retribuire înacord globalși celelalte câștiguri suplimentare trebuie luate în considerare, în calculul drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea înacord globalpresupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că, lunar, aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetele lor de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de către angajator și că aceasta se calcula prin raportare la venitul brut realizat de către angajat.
Prin prevederile art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, se dispunea ca angajatorii să verse, la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Totodată, Ordonanța de Urgență nr. 4/2005 stabilește, prin art.1 și art. 2, că recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/ 2000.
A mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului, rezultat în anul respectiv, din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Totodată, prin dispozițiile art. 4 alin. 2 și alin. 3 din nr.OUG 4/2005 se precizează că: sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare, care, potrivit legislației anterioarei datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor, sunt enumerate în anexele ordonanței și că acestea pot fi dovedite prin înscrierile existente în carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, se menționează, în anexa 1 Ordonanței, că acestea nu vor fi luate în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare.
S-a mai reținut, de către Tribunal, că, potrivit dispozițiilor art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, dreptul comun în materie, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Acest principiu este reiterat în Legea nr. 19/2000, prin art. 2, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
S-a apreciat că, în speță, au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, față de cele care decurg din acesta, dar nu îl respectă, pentru că, soluția contrară ar presupune încălcareaprincipiului contributivității, cu consecința că nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat că pârâta trebuie să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public, în considerarea prevederilor art. 1 din nr.OUG 4/2005, enunțat anterior și a adeverințelor eliberate de fostul angajator, care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de către salariat.
Sintetizând, a reținut că noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr. 19/2000, este construită în jurul acestui principiu fundamental și anume, că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
În raport de cele reținute mai sus, a constatat că, pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat, precum și că, pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii în discuție, între casele de pensii și instanțele judecătorești, sunt generate de inconsecvența legiuitorului.
Pe de o parte, se afirmă în art. 2 al legii-cadru că:"Sistemul public se organizează și funcționează având ca bazăprincipiul contributivității,conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.".
Or, în prezența unei dualități de reglementare, instanței judecătorești îi revine sarcina de a hotărî că primeazăprincipiul contributivității,afirmat în art. 2 din Legea nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 78 alin.1 din același act normativ și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că ele au făcut sau nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B (), criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că recurentul este nemulțumit de faptul că, în decizia de recalculare, Casa Locală de Pensii sector 6 a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Arată că reclamantul a ieșit la pensie la data de 01.03.1999, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 3/1977.
Invocă dispozițiile art.8 alin.2 din Legea nr. 3/1977, potrivit cărora, persoanele care aveau o vechime în muncă de minim 30 de ani, bărbații și 25 de ani, femeile, puteau să se pensioneze pentru limită de vârstă.
Astfel, recurenta susține că, având în vedere faptul că dreptul la pensie al defunctului s-a deschis în anul 1999, stagiul complet de cotizare al acesteia este de 30 de ani, ci nu de 20 de ani, așa cum s-a reținut de către prima instanță, astfel că, implicit, reclamantei, fiica defunctului, i s-a stabilit pensia de urmaș în raport de stagiul de cotizare de 30 de ani.
Mai invocă prevederile art. 2 alin. 3 din nr.HG 1550/2004, care precizează că, pentru cei pensionați în intervalul 31.03.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare, utilizat la determinarea punctajului mediu anul, va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977 și anume, de 30 de ani.
În consecință, recurenta-pârâtă apreciază că în mod corect Casa Locală de Pensii sector 6 Bas tabilit drepturile de pensie ale domnului (în prezent decedat), conform legislației în vigoare la data ieșirii acestuia la pensie.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 8 - 10 din dosarul de recurs), intimata-reclamantă - a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs. Totodată, a solicitat obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată avansate în recurs, reprezentând onorariul de avocat.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Legea nr.19/2000 - legea-cadru în materia pensiilor stabilite în sistemul public - reglementează, prin norme cu caracter de protecție, cadrul și condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.
Astfel, art.161 alin.2 din actul normativ menționat mai sus prevede că: "În condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare de certificare. -".
Ca urmare, legiuitorul a înțeles sa ușureze sarcina probei pentru persoana asigurată în al cărei carnet de muncă nu sunt înregistrate toate datele necesare stabilirii și calculării drepturilor de pensie, prevenind în acest mod litigii viitoare, cu atât mai mult cu cât aparținea angajatorului obligația de a efectua operațiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit. e) din Legea nr.19/2000: "Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: - e)principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; -.".
În raport de principiul contributivității, statuat de dispozițiile legale suscitate, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut aspectul că intimata-reclamantă -, în calitate de beneficiar al pensiei de urmaș, a făcut dovada, atât cu înscrierile existente în carnetul de muncă al tatălui ei, în prezent decedat, cât și cu actele de certificare eliberate de fostul angajator și anume, cu adeverințele nr. M -, nr. M - și nr. M -, toate eliberate de - (aflate la filele 12 - 14 din dosarul de fond), a tuturor veniturilor realizate de acesta, inclusiv a celor suplimentare, obținute cu titlu de poruri (sporul pentru vechime în muncă, sporul pentru condiții grele de muncă și de metrou, sporul pentru munca prestată în timpul nopții, sporul de noxe ), precum și a celor obținute ca urmare a prestăriiorelor festive, venituri pentru care s-au virat contribuțiile legale de asigurări sociale (), conform prevederilor art.1 din Decretul nr.389/1972. De asemenea, reține Curtea, cu actele de certificare sus-menționate s-a făcut și dovada contribuției la pensia suplimentară de 2%, 3% și, respectiv, 5%, pentru perioada 01.02.1979 - 01.01.1999.
Potrivit dispozițiilor art.78 din Legea nr.19/2000:"Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică".
Așadar, Curtea, apreciind cădispozițiile legale cu valoare de principiu se aplică prioritar, își însușește argumentele instanței de fond și având în vedere și dispozițiilor art. 76 și următoarele din Legea nr. 19/2000, referitoare la stabilirea punctajului în vederea calculării drepturilor de pensie, precum și dispozițiile art. 2 din nr.OUG 4/2005, apreciază că este îndreptățită intimata-reclamantă la luarea în calculul drepturilor sale de pensie de urmaș a tuturor veniturilor realizate de defunctul, inclusiv a celor suplimentare, obținute cu titlu desporuriși ca urmare a prestăriiore festive.
Potrivit art.47 alin.2 din Constituție, republicată, cetățenii au dreptul la o pensie, stabilită conform legii. Ca urmare, legiuitorul este în drept să modifice, să completeze sau să abroge dispozițiile referitoare la condițiile de exercitare a dreptului la pensie "ori de câte ori consideră că situația economică a țării, resursele financiare existente permit sau impun anumite modificări",astfel cum a confirmat Curtea Constituțională a României.
Reformarea sistemului public de pensii este un obiectiv cuprins în Capitolul 7 - "Politica de protecție socială", din Programul de guvernare 2005-2008, de unde rezultă necesitatea adoptării unor măsuri de îmbunătățire a standardului de viață pentru persoanele vârstnice, in principal prineliminarea inechităților din sistemul public de pensii, existente între diferitele categorii de pensionari.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, au fost recalculate pensiile persoanelor pensionate anterior datei de 1 aprilie 2001, astfel încât toate pensiile să fie stabilite pe baza acelorași principii.
Chiar din preambulul nr.OUG4/2005 rezultă că acest act normativ a fost adoptat "n vederea susținerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care vizează interesul public și constituie situații de urgență,-.".
Curtea mai are în vedere și rincipiului p. egalității, reglementat de dispozițiile art.2 lit. b) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora:
"Art. 2.- Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: -
b)principiul egalității,care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; -.".
Față de cele mai sus reținute, Curtea apreciază că sunt nefondate criticile formulate de recurenta-pârâtă, motiv pentru care le va înlătura ca atare.
Cât privește stagiul complet de cotizare ce trebuie utilizat la calcularea drepturilor de pensie de urmaș, cuvenite intimatei-reclamante -, Curtea apreciază că acesta este de 20 de ani, ci nu de 30 de ani, așa cum, greșit, a apreciat casa teritorială de pensii aflată în subordinea recurentei-pârâte
În acest sens, Curtea reține că intimata-reclamantă, în calitate de beneficiar al pensiei de urmaș, este, totodată și beneficiarul procesului de recalculare reglementat prin nr.OUG 4/2005, începând cu data de 01.12.2005, conform nr.HG 1456/2005.
Mai reține că, la emiterea deciziei de recalculare a pensiei de urmaș, casa teritorială de pensii aflată în subordinea recurentei-pârâte în mod greșit a utilizat, la determinarea punctajului mediu anual, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Drepturile de pensie pentru limită de vârstă și munca depusă, cuvenite numitului, decedat la data de 23.09.2008, tatăl intimatei-reclamante -, s-au deschis la data de 01.03.1999, prin decizia de pensionare nr.-/25.03.1999, aflată la fila 5 din dosarul de fond, la data pensionării (în temeiul dispozițiilor Legii nr.3/1977), acesta având o vechime realizată în grupa a I de muncă de 20 de ani și o lună.
Astfel, în raport de data stabilirii drepturilor de pensie pentru limită de vârstă ale susținătorului decedat - defunctul -, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că, la recalcularea pensiei de urmaș cuvenită intimatei-reclamante -, se aplică dispozițiile art. 4 alin.1 din nr.OUG 4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și, implicit, stabilirea cuantumului fiecărei pensii, se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr.1550/2004.
De asemenea, în mod justificat instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art.2 alin.4 din HG nr.1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 (cum este și cazul defunctului tată al intimatei-reclamante), stagiul complet de cotizare este cel reglementat de Legea nr.3/1977, astfel că, în cazul intimatului-reclamant, care a înregistrat o vechime în grupa I de muncă de 20 de ani și o lună,stagiul complet de cotizare estecel prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977, adicăde 20 de ani.
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială:
"(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de munca;
b) un an și trei luni pentru grupa II de munca. -"
Conform dispozițiilor alin.4 al articolului susmenționat:
"(4) Persoanele care au vechime în munca prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de munca sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de munca au dreptul, la cerere, sa li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de munca, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile."
Față de dispozițiile legale sus-citate, coroborate cu dispozițiile art. 65, art. 66 și art. 71 alin. 1 lit. a), alin. 2 lit. a) și alin. 4 din Legea nr. 19/2000, Curtea reține că în mod corect tribunalul a constatat că cererea dedusă judecății este întemeiată, motiv pentru a admis-o ca atare, obligând-o pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului B să procedeze la recalcularea drepturile de pensie de urmaș, cuvenite reclamantei -, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, cu începere de la data de 01.12.2005 (prin aplicarea dispozițiilor OUG nr.4/2005).
De altfel, Curtea constată că problema de drept dedusă judecății a fost tranșată irevocabil de către, care, soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr.40 din 22.09.2008, pronunțată în dosarul nr.16/2008 - obligatorie pentru instanțe, în temeiul dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă -, a statuat că dispozițiile art.77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iunie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază criticile recurentei-pârâte drept simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, astfel că le va înlătura, ca nefondate și, însușindu-și atât opinia, cât și argumentele primei instanțe, consideră că hotărârea fondului este legală și temeinică, urmând aom enține.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Apreciind că recurenta-pârâtă a căzut în pretenții, în temeiul dispozițiilor art.274 Cod proc. civilă, Curtea o va obliga pe aceasta, către intimata-reclamantă -, la plata cheltuielilor de judecată avansate de acesta în recurs, în cuantum de 600 lei, reprezentând onorariul de avocat (conform chitanței fiscale de la fila 11 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr.3867 din data de 08.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.34/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata-reclamantă -.
Obligă recurenta, către intimată, la 600 lei, cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 07.12.2009.
Jud. fond:;
Președinte:Farmathy AmeliaJudecători:Farmathy Amelia, Zeca Dorina, Petre Magdalena
