Recalculare pensii. Decizia 6414/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- OMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.4677/2009
SECȚIA A VII-A - CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.6414/
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 2: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 3: Petre Magdalena
GREFIER: - -
*************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I, împotriva sentinței civile nr.629 F din data de 02.06.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (format vechi nr.1374/2009) în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect"recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei la ora 10 și 13 min. nu au răspuns: recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I și intimatul-reclamant .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I, prin motivele de recurs formulate în cauză, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod proc. civilă.
Curtea, față de lipsa părților la prima strigare a cauzei, văzând și dispozițiile art. 104 alin. (13) din Regulamentul de Ordine Interioară a instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei la ordine.
La reluarea cauzei la ordine la ora 10 și 56 min. în cadrul ședinței de recursuri, nu au răspuns părțile.
Curtea, constatând că, în cauză, recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Ias olicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.629 F din data de 02.06.2009, pronunțată în dosarul nr- (format vechi nr.1374/2009), Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a admis cererea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii I ( I) și a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, începând cu data de 1 decembrie 2005.
A obligat pârâta, către reclamant, la plata diferențelor rezultate ca urmare a recalculării, pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 15.05.2006.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că, potrivit deciziei de pensionare nr. 54558/20.08.1992, reclamantul-contestator, la data pensionării, a avut o vechime în grupa I de muncă de 33 de ani, 3 luni și 0 zile, determinată în baza Legii nr. 3/1977.
A mai reținut că, la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului, pârâta a avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr. 19/2000.
A apreciat că, în cauză, în raport de data la care drepturile de pensie ale contestatorului au fost stabilite, respectiv data de 01.07.1992, la recalculare se aplică dispozițiile art. 4 alin. 1 din nr.OUG 4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor nr.HG 1550/2004.
A avut în vedere prevederile art. 2 alin. 4 din nr.HG 1550/2004, potrivit cărora, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Or, a reținut prima instanță, în cazul contestatorului, care a înregistrat o vechime în grupa I de muncă de 33 de ani, 3 luni și 0 zile, stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977, adică de 20 de ani.
A constatat că, de altfel, această problemă de drept a fost tranșată irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție care, soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 40 din data de 22.09.2008, pronunțată în dosarul nr. 16/2008, a admis că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 -31 martie 2001 și care si-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii I ( I), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă invocă excepția tardivității cererii de chemare în judecată, susținând că reclamantul, prin motivele invocate, contestă, de fapt, decizia nr.54558/30.11.2005. Or, arată recurenta, în conformitate cu prevederile art. 87 din Legea nr. 19/2000: "decizia emisă poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în termen de 45 de zile de la comunicare".
Mai arată că intimatul-reclamant este beneficiarul unei pensii din sistemul de stat, deciziei nr. 54558/20.08.1992, drepturile de pensie pentru limită de vârstă și munca depusă, cuvenite acestuia, fiind stabilite în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 3/1977, începând cu data de 01.09.1992.
Precizează că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul contestă decizia nr.54558/30.11.2005 prin care i s-a recalculat pensia pentru limită de vârstă, conform prevederilor nr.HG 1550/2004 și nr.OUG 4/2005.
Susține că prevederile art. 2 alin. 2, ci nu cele ale alin. 4, din Normele Metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004, nu i se pot aplica intimatului-reclamant, deoarece drepturile de pensie i-au fost stabilite începând cu data de 01.07.1997, conform Legii nr. 3/1977.
Consideră că prevederile mai sus-menționate se aplică beneficiarilor de pensie ale căror drepturi au fost stabilite anterior datei de 01.07.1977.
Invocă Ordinul nr. 50/1990, arătând că acesta face doar precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite, care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă, în vederea pensionării, ci nu a reducerii stagiului complet de cotizare.
Mai arată că, la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului s-a utilizat stagiul complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr. 19/2000, precum și că. Atât în art.14 alin.2 lit. a) și lit. b) din Legea nr.3/1977, cât și în art. 42 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, sunt prevăzute reducerile vârstelor standard de pensionare ale persoanelor care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă, ci nu reducerea stagiului complet de cotizare, care este de 30 de ani.
În motivarea, în drept a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct, 9 Cod proc. civilă.
Deși a fost legal citat, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la instanța de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Critica referitoare la excepția tardivității cererii de chemare în judecată nu se susține, astfel că va fi înlăturată ca nefondată, deoarece acțiunea formulată de reclamantul nu reprezintă o contestație împotriva deciziilor de stabilire a drepturilor de pensie, ci o acțiune având ca obiectobligația de a face, întemeiată pe dispozițiile art. 89 din Legea nr. 19/2000, text în baza căruia, atât beneficiarul pensiei, cât și casa teritorială de pensii, pot să solicite recalcularea, respectiv, să procedeze la revizuirea drepturilor de pensie, în momentul în care ar constata că s-au strecurat erori cu prilejul calculării acestora.
În ceea ce privește fondul dreptului dedus judecății, Curtea reține că intimatul-reclamant este beneficiarul procesului de recalculare reglementat prin nr.OUG 4/2005, începând cu data de 01.12.2005, conform nr.HG 1456/2005, iar, la emiterea deciziei de recalculare recurenta-pârâtă Iau tilizat, în calculul punctajului mediu anual, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Mai reține că drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite intimatului-reclamant s-au deschis la data de 01.09.1992, prin decizia de pensionare nr. 54558/20.08.1992, emisă de I, aflată la fila 15 din dosarul de fond, la data pensionării - în temeiul dispozițiilor Legii nr.3/1977 -, acesta având o vechime realizată în grupa a I de muncă de 33 ani, 3 luni și 0 zile.
Curtea constată că, din cuprinsul deciziei susmenționate, de stabilire inițială a drepturilor de pensie (în temeiul Legii nr.3/1977), rezultă că data nașterii intimatului-reclamant este data de 02.09.1940, precum și aspectul că el a desfășurat activitate în grupa I de muncă vreme de 33 ani, 3 luni și 0 zile, fapt dovedit atât cu carnetul său de muncă, cât și celelalte înscrisuri depuse la dosar.
Astfel, în raport de data stabilirii drepturilor de pensie, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că, la recalcularea acestora, se aplică dispozițiile art.4 alin.1 din nr.OUG4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și, implicit, stabilirea cuantumului fiecărei pensii, se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor nr.HG1550/2004.
De asemenea, în mod justificat instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art.2 alin.4 din nr.HG1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare este cel reglementat de Legea nr.3/1977, astfel că, în cazul intimatului-reclamant, care a înregistrat o vechime în grupa I de muncă de 33 ani, 3 luni și 0 zile,stagiul complet de cotizare estecel prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977, adicăde 20 de ani.
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială:
"(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de munca;
b) un an și trei luni pentru grupa II de munca. -"
Conform dispozițiilor alin.4 al articolului susmenționat:
"(4) Persoanele care au vechime în munca prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de munca sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de munca au dreptul, la cerere, sa li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de munca, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile."
Așadar, în mod justificat tribunalul a constatat că cererea dedusă judecății este întemeiată, motiv pentru a admis-o ca atare, obligând-o pe pârâta Casa Județeană de Pensii I să procedeze la recalcularea drepturile de pensie cuvenite reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, cu începere de la data de 01.12.2005 (prin aplicarea dispozițiilor OUG nr.4/2005).
De altfel, Curtea constată că problema de drept dedusă judecății a fost tranșată irevocabil de către, care, soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr.40 din 22.09.2008, pronunțată în dosarul nr.16/2008 - obligatorie pentru instanțe, în temeiul dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă -, a statuat că dispozițiile art.77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iunie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că, sub acest aspect, criticile recurentei sunt doar simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, astfel că le va înlătura, ca nefondate.
Curtea constată că, la pronunțarea sentinței atacate, stabilind data de la care urmează să se efectueze plata, către intimatul-reclamant, a diferențelor dintre pensia cuvenită și pensia efectiv încasată, de asemenea în mod justificat prima instanță a ținut seama de prescripția extinctivă, astfel că a dispus ca plata acestor diferențe să se efectueze începând cu data de 15.05.2006, ci nu cu data de 01.12.2005.
Ca urmare, au fost respectate prevederile art. 1, art. 2 și art. 3 din Decretul nr. 167/10.04.1958 privitor la prescripția extinctivă, potrivit cărora:
"ART. 1 -Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție,dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.
Odată cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind accesorii.
Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă.
ART. 2 - Nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție.
ART. 3 -Termenul prescripției este de 3 ani.".
Față de dispozițiile legale sus-citate, care prevăd că termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului material la acțiune, precum și în raport de data înregistrării acțiunii introductive pe rolul instanței de fond - data de 14.05.2009 -, Curtea constată că, într-adevăr,sunt prescrise acele pretenții ale intimatului-reclamant, referitoare la plata diferențelor de pensie aferente intervalului cuprins între data de 01.12.2005 și data de 13.05.2006.
Or, în speță, instanța de fond în mod greșit a stabilit ca plata diferențelor bănești să se efectueze de la data de 15.05.2006, ci nu de la data de 14.05.2006, așa cum este corect. Totuși, Curtea, dând eficiență principiuluinon reformatio in peius,nu va modifica, hotărârea fondului sub acest aspect, întrucât ar îngreuna situația părții recurente în propria cale de atac.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază criticile recurentei-pârâte drept simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, astfel că le va înlătura, ca nefondate și, însușindu-și atât opinia, cât și argumentele primei instanțe, consideră că hotărârea fondului este legală și temeinică, urmând aom enține.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I, împotriva sentinței civile nr.629 F din data de 02.06.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (format vechi nr.1374/2009) în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 09.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Farmathy AmeliaJudecători:Farmathy Amelia, Zeca Dorina, Petre Magdalena
