Cerere recalculare pensie. Decizia 651/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6523/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.651R
Ședința publică din data de 05.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.5982 din data de 06.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.42708/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul a depus la dosar întâmpinare la data de 28.01.2010, prin serviciul registratură al acestei secții, precum și faptul că recurenta a solicitat soluționarea cauzei conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5982 din data de 06.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.42708/3/AS/2008, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, a fost obligată intimata să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului, conform OUG nr.4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 1.12.2005, și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a diferențelor de pensie dintre pensia recalculată și pensia efectiv încasată, începând cu data de 11.12.2005.
Prin aceeași sentință a fost obligată intimata la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată către contestator.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin decizia nr.-/09.03.2009, pârâta a recalculat drepturile de pensie cuvenite reclamantului, în temeiul OUG nr.4/2005, stabilind în favoarea acestuia, începând cu data de 01.12.2005, o pensie pentru limită de vârsta, pe baza unui punctaj mediu anual de 1,55058 puncte.
Din buletinul de calcul aferent deciziilor a rezultat ca pârâta a utilizat, la determinarea punctajului mediu anual, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Drepturile de pensie ale reclamantului s-au născut, la data de 01.09.1997, în baza Legii nr.3/1977, astfel cum rezulta din decizia nr.-/14.08.1997. Prin urmare, acesta este actul normativ care trebuie avut în vedere pentru a verifica daca pârâta a aplicat în mod corect dispozițiile legale privind stagiul complet de cotizare.
Aceasta întrucât potrivit art.2 alin.3 din nr.HG1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977".
S-a menționat că Legea nr.3/1977, nu cuprindea noțiunea de "stagiu complet de cotizare", care a fost introdusă abia începând cu Legea nr.19/2000.
Astfel, în art.41 alin.4 din Legea nr.19/2000 se prevede ca "stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ari pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr.3."
De asemenea, art.8 din Legea nr.3/1977 prevedea ca "personalul muncitor care are o vechime în muncă de minimum 30 ani bărbații și 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusă și limita de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile."
S-a ținut seama din coroborarea acestor dispoziții legale că, noțiunea de "stagiu complet de cotizare" prevăzută de Legea nr.19/2000 corespunde noțiunii de "vechime în muncă" prevăzută de Legea nr.3/1977.
S-a precizat că, odată reținut acest aspect, se observă că art.8 din Legea nr.3/1977 reprezentă norma generală în materie de vechime în muncă necesară pentru deschiderea dreptului la pensie, dispoziții speciale fiind prevăzute pentru cei care își desfășurau activitatea în grupe superioare de munca.
S-a avut în vedere că în conformitate cu art.14 din Legea nr.3/1977, "persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: un an si sase luni pentru grupa I de munca; un an si trei luni pentru grupa II de munca.
(2) Pe aceasta bază persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la împlinirea vârstei de: 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații; 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.
(3) Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin.1 sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de muncă, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă."
Deși, aparent, textul este concentrat pe aspectele privitoare la reducerea vârstei standard de pensionare, nu se poate face abstracție de faptul că, în mod real, după 20 de ani de activitate în grupa I de muncă asigurații se puteau înscrie la pensie pentru limită de vârstă, dacă îndeplineau și condiția privitoare la vârsta redusă. Prin urmare, aceasta era vechimea în muncă cerută de lege pentru a putea solicita pensie pentru limita de vârstă, ceea ce înseamnă ca acesta era stagiul complet de cotizare, după terminologia folosită de Legea nr.19/2000.
S-a apreciat că, în același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Secțiile reunite, prin decizia nr.40/22.09.2008, ca urmare a admiterii recursului în interesul legii și prin care a statuat că" stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977".
Astfel, reclamantul a desfășurat timp de 30 ani și 21 zile activități încadrate în grupa I de muncă. Din cuprinsul deciziei inițiale de stabilire a pensiei pentru limită de vârstă rezultă că reclamantul a lucrat în locuri de muncă ce se încadrează în grupa I de muncă 30 ani și 21 zile. Același lucru reiese și din buletinul de calcul aferent deciziei nr.-/09.03.2009 privind recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului, precum și din carnetul de muncă al reclamantului.
Raportând situația de fapt expusă la dispozițiile legale menționate, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată, întrucât pensia reclamantului trebuia calculată pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
S-a mai arătat că, prin împărțirea numărului total de puncte realizate la un stagiu complet de cotizare mai mic, punctajul mediu anual cuvenit reclamantului se va majora, ceea ce justifică și obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea încasată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041pr.civ. recurenta a arătat că, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței încălcarea de către Casa Locală de Pensii sector 3 dispozițiilor art.1 din nr.OUG4/2005, art.2, alin.1 și 2 din nr.HG1550/2004, precum și a prevederilor art.14, alin.1, 2 și 3 din Legea nr.3/1977 și că actuala legislație privind sistemul public de pensii are ca principiu general stabilirea cuantumului pensiei cuvenite fiecărui titular prin luarea in considerare a întregii activități si a drepturilor salariale realizate pe tot parcursul timpului ce se considera perioada de cotizare. Pe baza acestui principiu, pentru fiecare luna si pentru întreaga perioada ce constituie vechime in munca ori este asimilata acesteia, se stabilește punctajul corespunzător in raport cu drepturile salariale obținute, iar prin înmulțirea punctului de pensie cu punctajul mediu realizat se stabilește cuantumul pensiei cuvenite fiecărui titular.
A mai arătat recurenta că stagiul de cotizare este definit de art.160, alin.1 din Legea nr.19/2000, ca fiind "vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi-".
Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistenta socială, prevedea în art.14, alin.1 că persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 de ani în grupa II de muncă, beneficiază la stabilirea pensiei de un spor la vechimea în muncă de un an și sase luni pentru grupa I de muncă și, respectiv, un an și trei luni pentru grupa II de muncă.
În acest context, asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în munca, conform art.14, alin.1 din Legea nr.3/1977.
Prin urmare, singurele facilități oferite de Legea nr.3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului pentru vechimea în muncă și posibilitatea pensionarii înainte de vârsta standard de pensionare, dispozițiile art.14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
În ceea ce privește principiul înscris în preambulul nr.OUG4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, care consacră asigurarea "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", consideră că acesta nu poate fi aplicat în cauza, atâta timp cât nu există în lege o prevedere expresă care să stipuleze ca și persoanelor care au lucrat în grupe speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, li se aplică prevederile acestei legi pentru determinarea stagiului de cotizare.
Prin întâmpinarea formulată de intimatul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 și 2 din HG nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare, în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației, anterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu prevederile Legii 19/2000, "Stagiul complet de cotizare utilizat în determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare" care "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 -31.03.2001. va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977" iar "pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative".
Recurenta susține că numai în cazul unor acte normative speciale stagiul complet de cotizare este de 20 de ani și că, în cazul persoanelor pensionate în temeiul Legii nr.3/1977, stagiul complet este de 30 de ani, independent de grupa de muncă în care acestea au lucrat.
Însă, această interpretare este eronată, întrucât nu există nicio rațiune pentru a considera că intimatul-contestator nu se află într-o situație identică cu persoanele ce au beneficiat de dispozițiile HG nr.478/1990 sau alte asemenea acte normative speciale, care derogă de la dispozițiile Legii nr.3/1977 sub aspectul stagiului complet de cotizare, câtă vreme a realizat stagiul cotizare de 20 de ani în grupa I de muncă, prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977 care stipulează că: "persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, alin.2 al aceleiași articol "pe aceasta baza persoanele care au lucrat în grupele I și II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la împlinirea vârstei de: 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații; 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile", iar prin alin.3 "persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin.1) sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de munca, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă".
Este adevărat că stagiul complet de cotizare de 30 de ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea nr.3/1977, însă această lege a instituit și o serie de situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Astfel, stagiul complet de cotizare era de 20 de ani în cazul persoanelor ce lucrau în grupa I de muncă și de 25 de ani pentru cei ce lucrau în grupa a Il-a de muncă sau care lucrau ca personal navigant, în cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și 10 ani femeile.
Ca urmare, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (este vorba de art.14 alin.1 și 2 din Legea nr.3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie să se facă în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr.4/2005, pe baza un stagiu complet de cotizare de 20 ani, având în vedere faptul că intimatul-reclamant a lucrat 20 de ani în activități încadrate în grupa I de muncă, fiind impusă de principiile echității sociale și egalității în fața legii, precum și de argumentele de logică juridică a fortiori și ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet.
De asemenea, se reține că, prin decizia nr.40/22.09.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii, s-a statuat că dispozițiile art.77 alin.2, raportat la art.43 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Decizia sus menționată este obligatorie pentru instanțe, conform art.329 alin.3 pr.civ. în ceea ce privește dezlegarea dată problemelor de drept supuse judecății.
În mod corect s-a dat eficiență de către prima instanță principiului contributivității, reglementat de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, potrivit cu care se impune ca toate veniturile obținute de contestator, pentru care s-a calculat și achitat contribuția de asigurări sociale, să fie avute în vedere la calcularea drepturilor de pensie.
Principiul sus menționat trebuie aplicat cu prioritate, iar dispozițiile OUG nr.4/2005, care prevăd că sumele reprezentând acord nu se iau în calculul drepturilor de pensie, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, trebuie interpretate prin prisma dispozițiilor Legii nr.19/2000.
Pentru toate considerentele arătate, în baza art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
În temeiul art.274 pr.civ. va fi obligată recurenta la plata sumei de 600 lei, cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.5982 din data de 06.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.42708/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul.
Obligă recurenta la 600 lei, cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
10.02.2010
Jud. fond.:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Opriș Daniela Elena
