Recalculare pensii. Decizia 650/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6518/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.650R
Ședința publică din data de 05.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, împotriva sentinței civile nr.1080F din data de 06.10.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul a depus la dosar întâmpinare la data de 11.12.2009, prin serviciul registratură al acestei secții, precum și faptul că atât recurenta cât și intimatul au solicitat soluționarea cauzei conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs și întâmpinare s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față Curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1080/F/06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița -Secția Civilă în dosarul nr- a fost respinsă, ca neîntemeiată excepția tardivității cererii de chemare în judecată formulată de pârâta Casa Județeană de Pensii I; s-a admis cererea formulată de reclamantul împotriva aceleiași pârâte, în sensul că a fost obligată Casa Județeană de Pensii I să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, începând cu data de 01.12.2005; totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului diferențele rezultate ca urmare a recalculării, pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 22.06.2006.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că acțiunea dedusă judecății are ca obiect obligația de a face și este întemeiată pe dispozițiile art.89 din Legea nr.19/2000, ea nefiind tardivă, de vreme ce nu este vorba de o contestație împotriva deciziilor de stabilire a dreptului de pensie al reclamantului.
În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanță a reținut că sunt aplicabile prevederile art.4 al.1 din nr.OUG4/2005, respectiv ale art.2 al.4 din nr.HG1550/2004, stagiul complet de cotizare fiind de 20 de ani, conform art.14 din Legea nr.3/1977, în condițiile în care reclamantul a realizat o vechime în grupa II-a de muncă de 28 ani, 8 luni și 27 zile.
Instanța de fond a avut în vedere totodată și decizia nr.40/22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.16/2008, prin care, în soluționarea recursului în interesul legii declarat, a statuat că dispozițiile art.77 al.2 raportat la art.43 al.1 și al.2 din Legea nr.19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie1977- 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977.
Obligarea pârâtei la restituirea diferențelor rezultate ca urmare a recalculării pensiei reclamantului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.3 din Decretul nr.167/1958, respectiv pentru o perioadă de 3 ani anterioară datei introducerii acțiunii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen și motivat pârâta Casa Județeană de Pensii I, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Recurenta a susținut că acțiunea dedusă judecății este tardivă, având în vedere că prin motivele invocate reclamantul a contestat decizia nr.86493/30.11.2005 emisă de casa de pensii, iar potrivit art.87 din Legea nr.19/2000 termenul în care putea face acest lucru era de 45 de zile de la comunicarea deciziei.
A mai arătat recurenta că prevederile art.2 al.2 și nu 4 din Normele Metodologice de aplicare a nr.HG1550/2004 se aplică beneficiarilor de pensie ale căror drepturi au fost stabilite anterior datei de 01.07.1977 și că Ordinul nr.50/1990 face doar precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă în vederea pensionării, iar nu a reducerii stagiului de complet de cotizare.
Recurenta a precizat că art.14 al.2 lit. a și b din Legea nr.3/1977, precum și art.42 al.1 din Legea nr.19/2000 se referă la reducerea vârstelor standard de pensionare a persoanelor care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă, iar nu la reducerea stagiului complet de cotizare care este de 30 de ani.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Ambele părți au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor, potrivit art.242 al.2 Cod procedură civilă.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor de recurs formulate și în raport de actele și lucrările dosarului,Curtea reține următoarele:
În mod corect prima instanță a considerat că acțiunea dedusă judecății are ca obiect obligația de a face, reclamantul solicitând prin aceasta obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei conform dispozițiilor OUG nr.4/2005, în sensul stabilirii punctajului mediu prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani și, ca accesoriu, plata diferențelor bănești cuvenite.
Prin urmare, în raport de obiectul dedus judecății, acțiunea își află fundamentul juridic în prevederile art. 89 din Legea nr.19/2000, astfel cum instanța de fond a reținut.
În consecință, nefiind investită, în condițiile art.87 din Legea nr.19/2000, cu soluționarea unei contestații împotriva deciziilor de pensie emise de casa de pensii, în mod just prima instanță a respins excepția tardivității acțiunii invocată de către pârâtă în raport de aceste prevederi legale.
Referirea recurentei la dispozițiile art.2 al.2 din Normele Metodologice de aplicare a nr.HG1550/2004 este neavenită, câtă vreme instanța de fond a avut în vedere art.2 al.3 din același act normativ, potrivit căruia pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001(drepturile de pensie ale reclamantului fiind stabilite la data de 01.11.1999) stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
În condițiile în care, din actele aflate la dosarul cauzei, a rezultat că intimatul-reclamant a desfășurat activitate încadrată în grupa a II-a de muncă o perioadă de 28 ani, 8 luni și 27 zile, prima instanță a avut în vedere corect prevederile art.14 din Legea nr.3/1977, reținând, în baza acestora, un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, în raport de care să se recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului.
Susținerea recurentei în sensul că Ordinul nr.50/1990 stabilește locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, iar nu reducerea stagiului de cotizare, este lipsită de relevanță, câtă vreme prin hotărârea recurată nu s-a reținut în mod contrar.
Nu poate fi primită critica recurentei referitoare la faptul că la art.14 al.2 lit. a și b din Legea nr.3/1977, respectiv la art.42 al. 1 din Legea nr.19/2000 sunt prevăzute reduceri ale vârstelor standard de pensionare,iar nu a stagiului de cotizare, având în vedere decizia nr.40/22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.16/2008 și reținută de instanța de fond, potrivit căreia dispozițiile art.77 al.2 raportat la art.43 al.1 și 2 din Legea nr.19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977- 31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977.
Pentru considerentele arătate, Curtea apreciază că nu pot fi reținute dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă invocate de recurentă și în consecință,în baza art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I, împotriva sentinței civile nr.1080F din data de 06.10.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./09.02.2010
Jud.fond:; Al.
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Opriș Daniela Elena
