Cerere recalculare pensie. Decizia 660/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6754/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.660R
Ședința publică din data de 05.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul, împotriva sentinței civile nr.1182F din data de 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul a solicitat soluționarea cauzei conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1182F din data de 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr-, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția tardivității cererii de chemare în judecată formulată de pârâta Casa Județeană de Pensii I, prin întâmpinare, și a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulata de reclamantul, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, netemeinicia excepției tardivității cererii de chemare în judecată, formulată de pârâta Casa Județeană de Pensii I, întrucât reclamanta nu a contestat decizia de pensionare emisă de pârâtă, ci a formulat o acțiune având ca obiect obligația de a face, întemeiată pe dispozițiile art.89 din Legea nr.19/2000, în baza cărora, atât beneficiarii drepturilor de pensie cât și Casa Județeană de Pensii I, pot să solicite, respectiv să revizuiască, recalcularea drepturilor de pensie, când se constată erori în modul de calcul.
Pe fondul cauzei, s-a avut în vedere că potrivit deciziei de pensionare nr.-/10.10.2003, reclamantul la data pensionării, avea o vechime în grupa I-a de muncă de 28 ani, 5 luni și 28 zile, determinată în baza Legii nr.19/2000.
S-a constatat că, la determinarea punctajului mediu anual al acesteia, acesta a avut în vedere un stagiul complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr.19/2000.
S-a menționat că, în cauză, în raport de data la care drepturile de pensie au fost stabilite, respectiv 30.09.2003, la recalculare se aplică dispozițiile art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005 potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și cuantumul fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr.1550/2004.
S-a avut în vedere că, potrivit art.2 alin.4 din HG nr.1550/2004 pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea 3/1977.
S-a apreciat că în raport de vechimea în grupa I-a de muncă a contestatorului de 28 ani, 5 luni și 28 zile, stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de Legea nr.19/2000, adică de 30 ani.
S-a precizat că, această problemă a fost tranșată irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție care, soluționând recursul in interesul legii, prin Decizia nr.40 din data de 22.09.2008, pronunțată in dosarul nr.16/2008, a admis că dispozițiile art.77 alin.2 raportat la art.43 alin.1 și alin.2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că, n cadrul Legii 19/2000 sunt prevăzute doua categorii de locuri de munca, respectiv in cadrul art. 19 si art. 20, și anume locuri de munca in condiții deosebite și locuri de munca in condiții speciale, iar cele doua categorii de locuri de munca prevăzute in Legea 19/2000 beneficiază de un tratament juridic egal.
de munca au fost inițial stabilite prin Decretul nr. 215 din 1977 publicat in Buletinul Oficial nr. 70 din 16.07.1977, ulterior abrogat, iar prin Hotărârea Guvernului nr. 1025 din 2003 s-a stabilit metodologia si criteriile de încadrare a persoanelor in locuri de munca in condiții speciale cu referire la art. 20 din Legea 19/2000.
S-a mai arătat că munca efectuata de recurent anterior datei de 1 aprilie 2001 se încadrează, conform reglementarilor anterioare si conform deciziei de pensionare, in grupa I de munca, iar din analiza cărții de munca reiese ca acesta nu a fost încadrat într-un loc de munca conform art.20 alin.1 lit.b) din Legea 19/2000, funcțiile îndeplinite de recurent fiind in directa legătura cu siguranța circulației in accepțiunea anexa la Ordinul nr.215 din 1999 emis de Ministerul Transporturilor.
Având in vedere cele menționate in HG1025/2003 in cadrul art. 2 si in cadrul art. 9, documentația depusa la dosarul cauzei(carte de munca, decizii de pensionare) recurentul a apreciat ca in cauza îi sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. 2 coroborat cu anexa nr. 4 din Legea 19/2000.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată cu care a investit prima instanță, intimatul-reclamant a solicitat obligarea recurentei pârâte la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor sale de pensie, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Însă, recurentul a fost pensionat începând cu data de 10.10.2003, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.19/2000, astfel încât dispozițiile art.2 alin.1 și 2 din Normele metodologice de aplicare a HG nr.1550/2004 nu i se pot aplica recurentului, față de data stabilirii drepturilor de pensie ale acestuia.
Astfel, potrivit art.2 alin.3 din nr.HG1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977".
Cum drepturile de pensie ale recurentului au fost deschise începând cu data de 10.10.2003, la determinarea punctajului mediu anual al acestuia s-a utilizat stagiu complet de utilizare de 30 de ani, conform Legii nr.19/2000.
Se reține și faptul că potrivit art.42 alin.1 din Legea nr.19/2000 pentru persoanele care se încadrează în grupe I și a II-a de muncă sunt prevăzute reduceri ale vârstelor standard de pensionare și nu a stagiului complet de cotizare care este de 30 de ani.
De asemenea, se reține că, prin decizia nr.40/22.09.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii, s-a statuat că dispozițiile art.77 alin.2, raportat la art.43 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Decizia sus menționată este obligatorie pentru instanțe, conform art.329 alin.3 pr.civ. în ceea ce privește dezlegarea dată problemelor de drept supuse judecății, motiv pentru care, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.1182F din data de 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
15.02.2010
Jud. fond.:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Opriș Daniela Elena
