Cerere recalculare pensie. Decizia 6734/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3804/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6734R
Ședința publică de la 20 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cauzei civile, privind recursul formulat de recurentul Ministerul Administrație și Internelor, împotriva sentinței civile nr.2522 din data de 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.24529/3AS/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - recalculare pensie, emitere decizie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul, prin consilier juridic ce depune delegație la dosar, lipsind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurentul, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile și respingerea acțiunii, arătând că nu i s-a comunicat acțiunea la fond, astfel încât s-a încălcat dreptul la apărare, iar disp.art.83 din Legea nr.179/2004 au fost aplicate greșit de către instanța de fond.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2522 din data de 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.24529/3AS/2008, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul împotriva părâtului Ministerul Administrației și Internelor, a fost obligat pârâtul să emită o decizie, prin care sa stabilească pensia militară de stat cuvenita reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.06.2008, în baza Legii nr.164/2001, precum și la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită conform sentinței și pensia efectiv încasată, pe perioada 01.06.2008 la zi.
Prin aceeași sentință, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea, sub celelalte aspecte.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin decizia nr.-/07.11.2008, emisă de Casa de Pensii a MAI, în temeiul dispozițiilor art.53 din Legea nr.179/2004 s-a stabilit o pensie de 1299 lei în favoarea contestatorului. Decizia de pensionare a reținut o vechime totală în serviciu de 44 de ani, 8 luni și 27 zile, o vechime efectivă ca polițist si militar d e 29 ani, 9 luni și 15 zile.
S-a constatat că potrivit art.83 din Legea nr.179/2004 polițiștii cu drept de pensie de serviciu care au vechime în calitate de militar d e minimum 15 ani pot opta, dacă aceasta îi avantajează, pentru pensie militară de stat, care se calculează și se acordă în conformitate cu prevederile Legii nr.164/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Din această dispoziție rezultă că pensia militară nu se acordă din oficiu, însă din însăși formularea textului reiese că de la aplicarea lui nu sunt excluși polițiștii pensionari (aflați în retragere). Dispoziția legală se referă fără echivoc la toți polițiștii cu drept de pensie de serviciu. Tribunalul apreciază că sintagma "polițiștii cu drept de pensie de serviciu" se aplică atât celor cu drepturile de pensie de serviciu stabilite, cât și celor care, deși îndeplinesc toate condițiile, nu au încă drepturile de pensie de serviciu stabilite, în acest sens fiind principiul de drept "unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă". Introducerea unei asemenea distincții ar fi nu numai contrară literei și spiritului textului dispoziției legale, ci și principiului constituțional al nediscriminării și egalității în drepturi a persoanelor aflate în situații identice. De altfel, în același sens sunt și dispozițiile art.3 din Legea nr.179/2004 potrivit cărora de prevederile prezentei legi beneficiază polițiștii în activitate, cei cărora le-au încetat raporturile de serviciu, precum și urmașii acestora.
S-a apreciat că reclamantului i se recunoștea dreptul de opțiune între pensia de serviciu ca funcționar public cu statut special din unitățile Ministerului Administrației și Internelor și pensia de serviciu ca militar.
S-a apreciat că, înainte ca o persoană să poată opta între pensia de serviciu ca funcționar public cu statut special din unitățile Ministerului Administrației și Internelor și pensia de serviciu ca militar, trebuie să fie stabilit cuantumul ambelor pensii, astfel încât beneficiarul să poată alege în cunoștință de cauză. Este adevărat că dispozițiile art.83 din Legea nr.179/2004 nu impune o obligație expresă de a aduce la cunoștință beneficiarului dreptul său de opțiune, însă noțiunea de opțiune presupune cu necesitate existența variantelor de alegere, în lipsa cărora este iluzorie. Câtă vreme stabilirea celor două categorii de pensie este în sarcina și competența intimatei, dreptul de opțiune nu se poate exercita decât după ce beneficiarul cunoaște care dintre cele două pensii este mai avantajoasă. Or, până la stabilirea cuantumului celor două pensii este greu de apreciat de beneficiar ce pensie îl avantajează. Stabilirea cuantumului celor două pensii nu implică necesitatea emiterii a două decizii, cum eronat susține intimatul, ci punerea la dispoziția contestatorului a informațiilor necesare, care să permită alegerea pensiei avantajoase și emiterea deciziei corespunzătoare.
Faptul că decizia nr.-/12.08.2005 a rămas definitivă prin neatacarea în termenul de 30 de zile nu este de natură să împiedice exercitarea dreptului de opțiune recunoscut de art.83 din Legea nr.179/2004, întrucât acest drept nu este limitat în timp, iar legiuitorul a înțeles să-l confere și polițiștilor pensionari. De asemenea, instanța de fond a reținut că dispoziția legală nici măcar nu prevede că exercitarea dreptului de opțiune este irevocabilă, iar o asemenea presupunere ar însemna o abuzivă adăugare sau interpretare a legii, ceea ce nu este permis.
In ceea ce privește vechimea ca militar, tribunalul a considerat că pensia de serviciu ca polițist-funcționar public cu statut special, stabilită în temeiul Legii nr.179/2004, are în vedere întreaga activitate a contestatorului în această profesie, pe când pensia de serviciu ca militar acordată de Legea nr.164/2001 are în vedere doar perioada în care contestatorul a activat ca polițist militar, respectiv vechimea realizată anterior datei de 03.06.2004, de când, potrivit art. 78 alin.3 din Legea nr.360 din 6 iunie 2002 privind statutul polițistului, pentru pensionarea polițiștilor nu se mai aplică Legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, ci Legea nr.179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor. Cum pentru toată perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr.179/2004 se aplică Legea nr.164/2001, este evident că întreaga activitate de polițist desfășurată până la acea dată se poate valorifica la stabilirea pensiei militare.
Tribunalul a respins cererea, sub celelalte aspecte, întrucât, în ceea ce privește plata acestor drepturi pentru viitor, instanța nu poate stabili la momentul pronunțării hotărârii dacă reclamantul va mai îndeplini condițiile prevăzute de lege după acest moment, obiectul acestei cereri nefiind o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că nu i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul. Deși a fost citat pentru termenul de judecată din data de 25.02.2009 cu mențiunea "cu copie acțiune și cu mențiunea de a depune la dosar actele care au stat la baza ultimei decizii de recalculare (decizia nr. 140.962/26.07.2005)", copia acțiunii nu a fost anexată citației. Cu adresele nr.277.747/3/09.02.2009, nr.305.965/3/11.07.2008, nr.316.608/3/26.01.2009, a adus la cunoștința instanței de judecată faptul că nu i-au fost comunicate, potrivit prevederilor legale în viogare, copia acțiunii și înscrisurile anexate acesteia.
Recurentul arată că nu a fost în măsură să depună întâmpinare, acțiunea și înscrisurile anexate acesteia nefiindu-i comunicate conform prevederilor legale, pe cale de consecință, fiind lipsită de un grad de jurisdicție, respectiv de posibilitatea de a formula apărări în fața instanței de fond.
Pe fond, arătă recurentul că intimatul a activat în rândul cadrelor permanente ale în perioada 18.08.1977 - 30.06.2005, încetarea raporturilor de serviciu efectuându-se prin aplicarea prevederilor art.69 lit.a și d din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, având gradul profesional de agent-șef principal.
Cu începere din data de 01.07.2005, în temeiul art. 17 din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, intimatul a fost înscris la pensie de serviciu pentru o vechime totală în serviciu de 44 ani.
În acest sens, a fost emisă Decizia de pensie nr.140.962/12.08.2005, decizie rămasă definitivă prin necontestare, potrivit art.54 a lin. 5 din Legea nr. 179/2004.
Vechimea în serviciu a intimatului a fost modificată la 45 de ani prin Decizia nr.140.962/07.11.2008, ca urmare a completării dosarului de pensie cu adeverința nr. 1.220.210/02.07.2008, emisă de I, potrivit căreia activitatea desfășurată de intimat în perioada 18.08.1977 - 01.10.2002 a fost încadrată în condiții speciale (similare grupei I) și în perioada 01.10.2002 - 30.06.2005 - în condiții deosebite (grupa a Il-a).
Potrivit acestei decizii, vechimea efectivă ca polițist este de 29 ani, 9 luni și 15 zile.
Potrivit art.83 din Legea nr. 179/2004, cu modificările și completările ulterioare, polițistul cu drept de pensie de serviciu care are vechime în calitate de militar d e minimum 15 ani poate opta, dacă aceasta îl avantajează, pentru pensie militară de stat, calculată potrivit prevederilor Legii nr. 164/2001, republicată, cu modificările și completările, ulterioare.
Măsura dispusă de instanță este netemeinică și nelegală deoarece omite faptul că dispozițiile art.83 din lege se adresează polițistului cu vocație la pensie și care poate opta pentru pensia militară de stat, acordată potrivit Legii nr. 164/2001.
Prevederile art.83 din lege nu pot fi interpretate în sensul că se adresează atât polițiștilor în activitate (cu drept la pensie de serviciu), cât și polițiștilor care, ulterior stabilirii prin decizie de pensie a calității de pensionar, doresc să devină pensionari militari cu drepturi stabilite conform Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Textul citat folosește noțiunea de polițist astfel cum a fost definită la art. 1 alin. 1 din Legea 360/2002 privind Statutul polițistului, pentru a desemna "Funcționarul public, cu statut special, -".
Din cuprinsul Legii nr. 179/2004, rezultă că legiuitorul face distincție între polițiștii pensionari (care au un drept de pensie stabilit) și polițiștii cu drept la pensie (care au vocație la pensie).
Astfel, art. 15 din Legea nr. 179/2004 prevede: "polițiștii care se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 13 lit.b și la art. 14 alin. 1 lit.b pot opta între pensie de serviciu anticipată sau anticipată parțial, după caz, și pensia de invaliditate, dacă aceasta este mai avantajoasă".
Așadar, polițiștii care, la încetarea raporturilor de serviciu, îndeplinesc condițiile pentru stabilirea fie a pensiei de serviciu anticipată sau anticipată parțial, fie a pensiei de invaliditate, au dreptul la opțiune, deci să aleagă tipul de pensie.
Situația prevăzută de art.83 din aceeași lege este similară ("polițiștii cu drept de pensie de serviciu, care au vechime în calitate de militar d e minimum 15 ani, pot opta, dacă aceasta îi avantajează, pentru pensie militară de stat, care se calculează și se acordă în conformitate cu prevederile Legii nr. 164/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare"), la data încetării raporturilor de serviciu, polițistul alegând între pensia stabilită conform Legii nr. 179/2004 sau cea stabilită conform Legii nr. 164/2001.
Atunci când legiuitorul se referă la drepturile polițistului pensionar, face această precizare, așa cum se constată la art.26 alin. 1: "polițiștii pensionari care beneficiază de pensie de serviciu se pot încadra cu contract de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, precum și în orice altă formă de muncă prevăzută de Codul muncii, inclusiv în sectorul privat, beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare funcției în care sunt încadrați, inclusiv de sporul de vechime corespunzător vechimii în muncă, dobândite până la data pensionării".
De asemenea, la art.34 și 35 sunt prevăzute drepturile și obligațiile pensionarilor de invaliditate.
Mai mult, la art.36 alin. 1 se arată că "la împlinirea vârstei prevăzute de prezenta lege pentru obținerea pensiei de serviciu pentru limita de vârstă, pensionarii de invaliditate pot opta pentru pensia care îi avantajează", iar, la alin.2, că "beneficiarii pensiei de invaliditate de gradul I își mențin dreptul la indemnizația de însoțitor, indiferent de pensia pentru care optează".
În toate situațiile în care legiuitorul se adresează pensionarilor polițiști, folosește sintagmele "beneficiarii pensiei", "polițiștii pensionari", "pensionarii", așa cum reiese și din alte texte de lege: art.58, art.61, art.63, art.65, art.68 etc. Prin urmare, prin sintagma polițiști cu drept la pensie de serviciu nu se face referire și la pensionarii polițiști. Legiuitorul atunci când se referă la pensionari utilizează expresii adecvate, distincte, astfel cum reiese și din textul art.3 din Legea nr. 179/2004, invocat de instanță pentru motivarea hotărârii pronunțate ("de prevederile Legii nr. 179/2004 beneficiază polițiștii în activitate, cei cărora le-au încetat raporturile de serviciu, precum și urmașii acestora ").
Concluzionând, rezultă fără echivoc că dispozițiile art.83 se referă exclusiv la polițiștii cu drept la pensie.
Pe de altă parte, dispozițiile art.83 din lege nu pot fi interpretate în sensul că posibilitatea de opțiune se referă și la pensionarul - polițist trecut în rezervă, pentru simplul motiv, reținut de instanță, că legea nu distinge, deoarece astfel s-ar putea susține faptul că în mod arbitrar pensionarul poate oricând să treacă de la un tip de pensie la altul în funcție de propriul interes. Acest lucru ar apărea posibil deoarece, în opinia instanței, "exercitarea dreptului de opțiune nu este irevocabilă".
Față de aspectele prezentate, arătăm că, în opinia noastră, odată înscris la pensie, dreptul de opțiune nu își mai regăsește rațiunea întrucât dreptul la pensie este deja stabilit și reflectă alegerea polițistului pentru acel tip de pensie.
Un alt aspect reținut de instanță se referă la modalitatea de exercitare a dreptului de opțiune. Instanța admite că dispozițiile Legii nr. 179/2004 nu impun obligația organului de pensie de a aduce la cunoștința beneficiarului dreptului de opțiune cuantumul pensiilor (în raport de cele două legi) însă apreciază că în lipsa unor variante de calcul, posibilitatea de a alege este iluzorie.
Din probele administrate nu reiese că instanța ar fi pus la dispoziția intimatului o astfel de apreciere (a cuantumului pensiei în funcție de cele două legi), astfel încât să se asigure că acesta a ales "pensia care îl avantajează", așa cum prevede legea.
Concluzionează recurentul că și instanța, la fel ca și organul de pensii la momentul stabilirii dreptului la pensie, a presupus că intimatul cunoaște legea și faptul că, în baza prevederilor legale, acesta își poate aproxima cuantumul pensiei pe care o solicită, alegerea sa fiind cea declarată (prin cererea de chemare în judecată - pentru instanță, și prin fișa de pensie pe care intimatul a completat-o - pentru Casa de pensii - ).
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Referitor la susținerile recurentei că nu i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată, Curtea reține că în dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 14 din dosarul de fond apare menționata citarea cu copie de pe acțiune și cu obligația de a depune actele care au stat la baza deciziei emiterii ultimei decizii de recalculare, citarea fiind realizată la sediul din nr. 1A sector 1 B, indicat și în cererea de recurs. a fost primită de un funcționar din cadrul serviciului registratură care a semnat fără a face vreo rezervă. Prin urmare, nu există indicii că mențiunea din citație ar fi, iar necomunicarea înscrisurilor nu afectează dreptul de apărare al recurentului deoarece el se află în posesia întregului dosar de pensie al intimatului.
Cât privește fondul pretenției, potrivit art.83 din Legea nr. 179/2004, cu modificările și completările ulterioare, polițistul cu drept de pensie de serviciu care are vechime în calitate de militar d e minimum 15 ani poate opta, dacă aceasta îl avantajează, pentru pensie militară de stat, calculată potrivit prevederilor Legii nr. 164/2001, republicată, cu modificările și completările, ulterioare.
Legea nu stabilește un anumit moment al exercitării dreptului de opțiune între pensia de serviciu și pensia militară de stat prevăzută de legea nr. 164/2001, astfel încât o astfel de limită temporală nu ar putea fi stabilită nici de către instanța de judecată. Intrepretarea dată de recurent textului de lege pentru a justifica o astfel de limitare în timp a dreptului de opțiune, pornind de la alte texte de lege, nu poate fi reținută deoarece folosirea anumitor termeni în cadrul altor articole ale legii este determinată de natura dreptului reglementat, iar faptul că legiuitorul a utilizat în anumite cazuri termenul de "pensionar" nu poate fi interpretat restrictiv în sensul că în restul situațiilor numai un polițist în activitate va beneficia de drepturile respective. Interpretarea unui text de lege se efectuează prin mai multe metode, neputând fi absolutizat vreuna dintre ele. Or, în cazul art. 83, opțiunea pentru pensia militară de stat nu este incompatibilă cu lipsa unui termen de exprimare. Mai mult, nu este interzisă revenirea asupra opțiunii inițiale, dupa cum a reținut și tribunalul, caz în care, într-adevăr, exprimarea opțiunii ar fi fost limitată la data încetării raporturilor de serviciu, când salariatul ar fi fost obligat să își manifeste voința pentru un anumit tip de pensie.
Drept consecință, văzând și dispozițiile artr.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul Ministerul Administrație și Internelor, împotriva sentinței civile nr.2522 din data de 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.24529/3AS/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /4ex.
03.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Comșa Carmen Georgiana
