Cerere recalculare pensie. Decizia 958/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTELE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
(nr. dosar în format vechi 6548/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 958R
Ședința publică de la 23 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dorina Zeca
JUDECĂTOR 2: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 3: Magdalena Petre
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 1204/F/20.10.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recurenta a solicitat prin cererea de recurs judecata cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 Cod procedură civilă, precum și că intimatul a transmis prin fax, în data de 23.02.2010, orele 09,54, cerere prin care solicită termen în vederea angajării unui apărător, după care:
Curtea, asupra cererii formulate de intimat, privind acordarea unui termen pentru lipsă de apărare, față de împrejurarea că acesta a primit citația în data de 12.12.2009, împreună cu aceasta fiindu-i comunicate si motivele recursului, apreciază că a avut timp suficient pentru a-și pregăti apărarea, sens în care respinge cererea intimatului.
Curtea, în raport de prevederile art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 23.11.2009, recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii a criticat sentința civilă 1204/F/20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr-, arătând că acesta a fost pronunțată cu aplicarea greșită și încălcarea legii, prevederile art.2 alin.2 din HG nr.1550/2004 nefiind aplicabile intimatul-reclamant întrucât acesteia din urmă i-au fost stabilite drepturile la pensie începând cu data de 01.04.1993, conform dispozițiilor Legii nr.3/1977.
De asemenea, recurenta a invocat tardivitatea introducerii cererii de chemare în judecată de către intimatul-reclamant.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile nr.HG1550/2004, OUG nr.4/2005, Legea nr.19/2000 și nr.OUG100/2008.
Recurenta-intimată nu a indicat dispozițiile din recurs criticate, astfel încât instanța va analiza recursul având în vedere dispozițiile art.308 pct.9 din Codul d e Procedură Civilă.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat de către recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I, din prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Cu privire la critica din cuprinsul motivelor de recurs referitoare la tardivitatea cererii de chemare în judecată formulată de către intimatul-reclamant, în temeiul art.87 din Legea nr.19/2000, instanța va analiza această împrejurare ca fiind o apărare invocată de către recurent în dezvoltarea motivelor de recurs, și nu ca o excepție de procedură.
Cu privire la această împrejurare, instanța de recurs reține, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, că nu sunt incidente dispozițiile art.87 din Legea nr.19/2000, deoarece nu ne aflăm în prezența unei contestații împotriva deciziei de stabilire a dreptului la pensie, ci intimatul-reclamant a solicitat recalcularea drepturilor la pensie, în conformitate cu dispozițiile art.89 din Legea nr.19/2000, care poate fi solicitată oricând.
Termenul de prescripție de 3 ani de zile are relevanță numai cu privire la cererea de obligare a recurentei la plata diferențelor dintre pensia stabilită inițial și cea recuperată.
Având în vedere aceste considerente, instanța de recurs nu va reține ca fiind întemeiată, această apărare formulată de către recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii
Pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Drepturile la pensie ale intimatului-reclamant au fost deschise la 01.12.1994.
Pentru această dată sunt incidente dispozițiile art.2 alin.2 din HG nr.1550/2004 potrivit cărora evaluarea punctajului în vederea recalculării pensiilor aflate în plată se realizează în funcție de anul înscrierii la pensie, respectiv anul 1998.
Potrivit dispozițiilor art.2 alin.1, 3 și 4 din HG nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare, în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației, anterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu prevederile Legii 19/2000 -"Stagiul complet de cotizare utilizat în determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare" care "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 -31.03.2001. va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977" iar "pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative".
Recurenta susține că numai în cazul unor acte normative speciale stagiul complet de cotizare este de 20 de ani și că, în cazul persoanelor pensionate în temeiul Legii nr.3/1977, stagiul complet este de 30 de ani.
Însă, această interpretare este eronată, întrucât nu există nicio rațiune pentru a considera că intimatul-reclamant nu se află într-o situație identică cu persoanele ce au beneficiat de dispozițiile HG nr.478/1990 sau alte asemenea acte normative speciale, care derogă de la dispozițiile Legii nr.3/1977 sub aspectul stagiului complet de cotizare, câtă vreme a realizat stagiul complet de cotizare de 20 de ani în grupa I de muncă, impus de Legea nr.3/1977.
Este adevărat că stagiul complet de cotizare de 30 de ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea nr.3/1977, însă această lege a instituit și o serie de situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Astfel, stagiul complet de cotizare era de 20 de ani în cazul persoanelor ce lucrau în grupa I de muncă și de 25 de ani pentru cei ce lucrau în grupa a Il-a de muncă sau care lucrau ca personal navigant, în cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și 10 ani femeile.
Prin prisma considerațiilor de mai sus, se constată că dispozițiile unor acte normative speciale, cum este HG nr.478/1990, nu reprezintă decât aplicații particulare ale normei speciale cuprinse în art.14 din Legea nr.3/1977, potrivit căreia persoanelor care lucrau efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa I de muncă, se puteau pensiona, la cerere, la vârsta de 50 de ani, stagiul complet de cotizare fiind în cazul lor tot de 20 de ani.
Ca urmare, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (este vorba de art.14 alin.1 și 2 din Legea nr.3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie să se facă în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr.4/2005, pe baza un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât dispozițiile HG nr.1550/2004 nu fac trimitere la stagiul complet de 30 de ani, ci la stagiul complet de cotizare reglementat de Legea nr.3/1977, care era diferit după cum persoana a lucrat în grupe de muncă, în calitate de personal navigant, etc.
Susținerea conform căreia stagiul de cotizare luat în considerare ar trebui să fie cel de 30 de ani prevăzut în legea nr.19/2000 este neîntemeiată pentru că această lege nu se poate aplica retroactiv, în condițiile în care drepturile la pensie au fost deschise anterior anului 2001, iar art.2 alin.2 din HG nr.1550/2004 face trimitere expresă la reglementările în vigoare în anul deschiderii dreptului la pensie.
Raționamentul instanței de fond este corect și întemeiat pe dispoziții legale, împrejurarea că intimatul-reclamant beneficiază de prevederile OUG nr.4/2005 nefiind de natură să infirme aprecierile Tribunalului Ialomița.
Cât privește argumentul referitor la conținutul art.14 din legea nr.3/1977, Curtea subliniază că textul acestui articol nu reglementează doar scăderea vârstei de pensionare, așa cum eronat susține recurenta, ci menționează, în mod expres, în alin.1, durata stagiului de cotizare și modul de calcul al acestuia. De altfel, în acest sens, a fost pronunțată și decizia în interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a tranșat irevocabil acest aspect.
Apreciind că prin soluția dată cauzei, Tribunalul Ialomițaa soluționat temeinic și legal cauza, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, Curtea, în baza art.312 Cod pr.civilă, va respinge, ca nefondat recursul declarat de către recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii împotriva sentinței civile nr. 1204/F/20.10.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.:
2 ex./09.03.2010
Jud.fond:
Președinte:Dorina ZecaJudecători:Dorina Zeca, Amelia Farmathy, Magdalena Petre
