Cerere recalculare pensie. Decizia 957/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A - CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTELE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
(nr. dosar în format vechi 6971/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 957R
Ședința publică de la 23 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dorina Zeca
JUDECĂTOR 2: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 3: Magdalena Petre
GREFIER: - -
******************
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă -, împotriva sentinței civile nr.1423 F din data de 03.11.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (format vechi nr. 2009/2009), în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, având ca obiect - "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că prin cererea de recurs s-a solicitat, de către recurentă, judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, după care:
Curtea, în temeiu dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1423 din data de 03.11.2009, pronunțată în dosarul nr- (format vechi nr. 2009/2009), Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii I ( I).
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, potrivit deciziei de pensionare nr. -/24.02.2004, defunctul, al cărui urmaș este reclamanta, a avut, la data pensionării, o vechime în grupa I de muncă de 26 ani, 3 luni și 8 zile, determinată în baza Legii nr. 19/2000, iar la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului, pârâta avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr. 19/2000.
S-a apreciat că, în cauză, în raport de data la care au fost stabilite drepturile de pensie ale susținătorului decedat al contestatoarei, respectiv data de 09.02.2004, la recalculare nu se pot aplica dispozițiile art. 4 alin. 1 din nr.OUG 4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și cuantumul fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor nr.HG 1550/2004.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 4 din nr.HG 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Ori, în cazul defunctului, al cărui urmaș este reclamanta și care a înregistrat o vechime în grupa I de muncă de 26 ani, 3 luni și 8 zile, dar drepturile de pensie ale acestuia au fost stabilite abia începând cu data de 09.02.2004, stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de Legea nr. 19/2000, adică de 30 de ani.
De altfel, această problemă a fost tranșată irevocabil de către Înalta Curte de Casație si Justiție care, soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 40 din data de 22.09.2008, pronunțată în dosarul nr. 16/2008, a admis că dispozițiile art. 77 alin. (2) raportate la dispozițiile art. 43 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, reclamanta -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea, în tot, a hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii sale și recalculării drepturilor de pensie, prin luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 20 de ani.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă arată că este beneficiara unei pensii pensii de urmaș de pe urma defunctului, stabilită potrivit Legii nr. 19/2000, că, prin această decizie, s-a constatat că susținătorul decedat a realizat o vechime în grupa I de muncă de 26 de ani, 3 luni și 8 de zile, stabilită conform dispozițiilor Legii nr. 3/1977, precum și că în art. 19 și art. 20 din Legea nr. 19/2000 sunt menționate două categorii de locuri de muncă, respectiv locuri de muncă în condiții deosebite și locuri de muncă în condiții speciale, care beneficiază de un tratament juridic egal.
Arată, totodată, că grupele de muncă au fost inițial stabilite prin Decretul nr. 215/1977 și că prin nr.HG 1025/2003 s-au stabilit metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu referire la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 19/2000.
Precizează recurenta-reclamantă, că, în acest context, munca pe care susținătorul său decedat a efectuat-o anterior datei de 01.04.2001 se încadrează, conform reglementărilor anterioare și deciziei de pensionare, în grupa I de muncă.
Totodată, se referă și la prevederile art. 9 din actul normativ mai sus arătat, precizând și că, din analiza carnetului de muncă, depus la dosarul cauzei, rezultă că acesta nu a fost încadrat într-un loc de muncă prevăzut de art. 20 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 19/2000, funcțiile îndeplinite de el fiind în directă legătură cu siguranța circulației, în accepțiunea anexă la Ordinul nr. 215/1999 emis de Ministerul Transporturilor.
În concluzie, recurenta-reclamantă apreciază că, în raport de prevederile art. 2 și art. 9 din nr.HG 1025/2003 și având în vedere înscrisurile aflate la dosarul cauzei, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. 2 coroborate cu dispozițiile anexei 4 din Legea nr. 19/2000.
Nu indică temeiurile de drept ale cererii sale de recurs, invocând doar, în mod generic, dispozițiile Codului d e procedură civilă, precum și normele de drept substanțial ale Legii nr. 19/2000, nr.HG 1025/2003 și Ordinului nr. 215/1999 emis de Ministerul Transporturilor.
Deși a fost legal citată, intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii I nu a formulat întâmpinare.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041Cod proc. civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Defunctul, al cărui urmaș este recurenta-reclamantă -, nu este și nici nu poate fi beneficiarul procesului de recalculare reglementat prin nr.OUG 4/2005, începând cu data de 01.12.2005, conform nr.HG 1456/2005, motiv pentru care, la emiterea deciziei de recalculare, recurenta-pârâtă Iau tilizat, în calculul punctajului mediu anual, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Mai reține că drepturile de pensie pentru limită de vârstă ale susținătorului decedat al recurentei-reclamante s-au deschis la data de 09.02.2004, prin decizia de pensionare nr. -/24.02.2004, emisă de I (aflată la fila 5 din dosarul de fond),la data pensionării - în temeiul dispozițiilor Legii nr. 19/2000, ci nu ale Legii nr. 3/1977-, acesta având, într-adevăr, o vechime realizată în grupa a I de muncă de 26 ani, 3 luni și 8 zile.
Curtea constată că, deși din cuprinsul deciziei susmenționate, de stabilire inițială a drepturilor de pensie în temeiul Legii nr. 19/2000 rezultă că data nașterii susținătorului decedat al recurentei-reclamante (beneficiară a pensiei de urmaș), este data de 10.12.1952, precum și aspectul că el a desfășurat activitate în grupa I de muncă vreme de 26 ani, 3 luni și 8 zile, fapt dovedit atât cu carnetul său de muncă, cât și celelalte înscrisuri depuse la dosar, aceste aspecte nu au nicio relevanță în speță, neputând constitui temeiuri pentru acordarea drepturilor solicitate de recurenta-reclamantă.
Astfel,în raport de data stabilirii drepturilor de pensie - 09.02.2004, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că,la recalcularea acestora, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. 1 din nr.OUG 4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și, implicit, stabilirea cuantumului fiecărei pensii, se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor nr.HG 1550/2004,ci dispozițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, lege ce a intrat în vigoare la data de 1 aprilie 2001.
De asemenea, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 4 din nr.HG 1550/2004,doar pentru persoaneleale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare poate fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Aceasta întrucât prin intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 a fost abrogată direct Legea nr. 3/1977, fără, însă, ca în noua lege să se prevadă expres posibilitatea ca legea veche să ultraactiveze. legii este o excepție, astfel că legea veche și-ar mai putea produce efectele un timp oarecare, bineînțeles doar în ceea ce privește situații determinate, prevăzute expres de legea cea nouă, intrată în vigoare.lprin legea veche isi mai produce
Or, în cazul susținătorului decedat al recurentei-reclamante, cu toate că acesta a înregistrat o vechime în grupa I de muncă de 26 ani, 3 luni și 8 zile,stagiul complet de cotizare nu este cel de 20 de ani prevăzut de dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, ci este cel prevăzut de dispozițiile Legii nr. 19/2000, adică stagiul de 30 de ani, așa cum, corect a apreciat emitenta deciziei de recalculare a drepturilor de pensie,
Astfel, Curtea apreciază că nu sunt aplicabile, în speță, dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, potrivit cărora:
"(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de munca;
b) un an și trei luni pentru grupa II de munca. -"
De asemenea, apreciază că nu sunt aplicabile nici dispozițiile alin. 4 al articolului susmenționat, conform cărora:
"(4) Persoanele care au vechime în munca prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de munca sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de munca au dreptul, la cerere, sa li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de munca, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile."
Așadar,față de aspectele că pensionarea susținătorului decedat a avut loc la data de 09.02.2004, deci ulterior perioadei de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 3/1977 și că această lege nu ultraactivează,Curtea reține căîn mod justificat tribunalul a constatat că cererea dedusă judecății este neîntemeiată, motiv pentru a respins-o ca atare, pe considerentul că pârâta Casa Județeană de Pensii Iap rocedat corect atunci când, la recalcularea drepturile de pensie, a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 ani prevăzut de dispozițiile Legii nr. 19/2000, apreciind, deci, că nu sunt aplicabile, în speță, dispozițiile nr.OUG 4/2005.
De altfel, Curtea constată că problema de drept dedusă judecății a fost tranșată irevocabil de către, care, soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 40 din data de 22.09.2008, pronunțată în dosarul nr. 16/2008 - obligatorie pentru instanțe, în temeiul dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă -, a statuat că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anualpentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iunie 1977 - 31 martie 2001și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază criticile recurentei-reclamante drept simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, astfel că le va înlătura, ca nefondate și, însușindu-și atât opinia, cât și argumentele primei instanțe, consideră că hotărârea fondului este legală și temeinică, urmând aom enține ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta -, împotriva sentinței civile nr. 1423 din data de 03.11.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (format vechi nr. 2009/2009), în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
red. / dact.
2 ex. / 19.03.2010
Jud.fond:;
Al.
Președinte:Dorina ZecaJudecători:Dorina Zeca, Amelia Farmathy, Magdalena Petre
