Cerere recalculare pensie. Decizia 98/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 98/R-CA
Ședința publică din 13 August 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Florinița Ciorăscu
Judecător: - -
Grefier:- -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de către, domiciliat în Rm.V,-,.26,.B,.7, județul V, împotriva deciziei civile nr.28/R-CA din 5 martie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimată fiind CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în Rm.V,--159, județul.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns contestatorul, lipsă fiind reprezentantul intimatei Casa Județeană de Pensii
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, care învederează faptul că la dosarul cauzei s-a depus, de către intimata Casa Județeană de Pensii V, prin serviciul de registratură al instanței s-a depus întâmpinare și copie de pe adeverința nr.1141/2004, eliberată de Primăria.
Contestatorul arată că nu solicită amânarea judecării cauzei pentru a-și angaja apărător și nici nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, pune în discuție excepția inadmisibilității contestației în anulare.
Contestatorul solicită respingerea excepției inadmisibilității contestației în anulare și admiterea acesteia, pentru motivele depuse în scris la dosar. Invocă lipsa de la dosar, la judecata în recurs, a adeverinței nr.1141 din 10 noiembrie 2004, eliberată de Primăria Orașului. Cu privire la statutul profesional s-a reținut de către instanță că a fost angajat cu contract de muncă, fiind membru, a deținut o funcție de conducere și a fost retribuit cu norme, deși, în realitate, a fost angajat al Direcției Agricole. Legislația în domeniu prevedea ca pentru activitatea desfășurată la. trebuia reținută ca vechime în muncă, deoarece această unitate era obligată să plătească asigurări sociale. La vremea respectivă, contribuțiile la asigurările sociale erau plătite integral de către angajator, pentru toți angajații, fără ca aceștia să fie nominalizați, motiv pentru care nu a fost găsit în nici o evidență a Casei de Pensii pentru perioada invocată.
Întrebat fiind de către instanță dacă eroarea materială vizează procedura, acesta precizează că nu s-a produs o eroare privitoare la procedură.
Deși la dosarul cauzei se găsește o adeverință eliberată de către Primăria, din care reiese că nu a plătit contribuție, se arată că eliberarea acestui document nu are ca fundament acte găsite în arhiva, având în vedere că aceasta a fost reorganizată, iar în prezent nu se mai există decât registre. Si-a întemeiat acțiunea inițială pe art.170 alin.2 din Legea nr.19/2000, care nu face specificarea cu privire la calitatea persoanei. Precizează că, eroarea materială vizează greșita menționare a unui număr de lege și consideră că ar trebui să se țină cont de acest lucru.
CURTEA:
Examinând contestația în anulare:
Prin acțiunea înregistrată la data de 25 mai 2007, contestatorul a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii V, solicitând să se recalculeze pensia pentru limită de vârstă stabilită prin decizia nr.-/1997 și acordarea diferenței rezultate din recalculare începând cu data de 21 martie 2005.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că prin cererile înregistrate sub nr.12664/21 martie 2005 și nr.26081/28 iulie 2007 solicitat intimatei recalcularea cuantumului pensiei inițiale având în vedere și adeverința nr.11141/10 noiembrie 2004 eliberată de Primăria Orașului, prin care s-a dovedit că în perioada 1985-1990 lucrat în și a fost asigurat simultan la sistemul de asigurări sociale și pensii pentru agricultor și la sistemul asigurări sociale de stat. În acea adeverință s-a reținut că sporul de vechime rezultat din contribuția la sistemul simultan de pensii este de 9,68 ani menționat la rubrica timp util.
În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe disp.art.170 alin.2 din Legea nr.19/2000.
Spre dovadă, contestatorul a depus adeverința nr.11141/10 noiembrie 2004 emisă de Primăria.
Prin întâmpinarea depusă de intimata Casa Județeană de Pensii V, în baza art.115 Cod procedură civilă, s-a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată pe considerentul că potrivit Legii nr.1/1982 retribuțiile suplimentare pe care le primea personalul contractual din cadrul cooperativelor agricole de producție, în general ca formă de participare la beneficii, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei anterior anului 2001, la aceasta nu s-a datorat contribuția de asigurări sociale și nici contribuția personală pentru pensia suplimentară de 10-15 sau 20 lei specifică agricultorilor.
În susținerea apărării, pârâta a arătat că vechimea în muncă, respectiv timpul util, se calcula pentru normele efectiv lucrate nu și cele atribuite cum este cazul contestatorului.
Prin sentința civilă nr.1022 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, contestația a fost respinsă ca nefondată.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului s-a reținut că, potrivit fișei de pensie emisă de Direcția Sanitară Veterinară Rm.V s-a constatat că în perioada 20 martie 1985 - 1 martie 1990 contestatorul a fost transferat în interesul serviciului la. V -, unde a deținut funcția de șed de fermă. Prin adeverința nr.1141/10.11.2004 eliberată de Primăria Orașului se atestă faptul că în această perioadă de timp i-a fost încheiat contract individual de muncă și a realizat un număr de norme de 968, corespunzătoare unui timp util de 9,68. În aceeași adeverință se precizează că au fost calculate și virate CAS și pensia suplimentară, fără a se preciza dacă acestei rețineri au fost operate la salariul de în cadrare sau la retribuția suplimentară primită pentru normele realizate.
Potrivit art.160 din Legea nr.19/2000, modificată și republicată, vechimea în muncă constituie stadiul de cotizare, iar în alin.3 se arată că reprezintă stagiul de cotizare și timpul util la pensie, realizat de agricultori în condițiile reglementare de Legea nr.80/1992, precum și cel realizat anterior apariției Legii nr.1/1992.
Noțiunea de timp util este explicitată în art.32 din Legea nr.80/1992 și este reprezentată de perioada în care persoanele cuprinse în asigurarea socială prevăzută de prezenta lege au realizat un volum de muncă în fostele cooperative agricole de producție sau au achitat contribuția minimă prevăzută de Legea nr.5/1977. Pentru perioada anterioară datei de 1 iulie 1992, contribuția minimă prevăzută de lege se consideră achitată la nivel de 5.600 lei lunar pe perioada în care s-a realizat timp util la pensie.
Timpul util se stabilește în ani prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioadă în care persoana asigurată a lucrat în fosta cooperativă agricolă de producție, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală în perioada respectivă.
Timpul util stabilit în condițiile alin.(2) nu poate depăși numărul de ani în care volumul de muncă a fost prestat.
Coroborând mențiunile cuprinse în adeverința nr.1141/ 10.11.2004 emisă de Primăria Orașului cu răspunsul înaintat de aceeași instituției, aflat la fila 223 dosar, tribunalul a constatat că pentru normele prestate de către contestator nu s-a reținut contribuția de asigurări sociale și pensia suplimentară. Această situație de fapt este confirmată și de consemnările existente în statul de retribuții întocmit pe numele contestatorului, conform cărora acestuia i-a fost acordată o retribuție tarifară identică cu retribuția cuvenită pentru timpul efectiv lucrat și astfel au fost respectate prevederile art.38 din Legea nr.1/1992 potrivit cu care "drepturile de retribuire pentru personalul care îndeplinește funcții de conducere și de execuție se acordă cu condiția ca aceștia să execute lucrări agricole reprezentând 20 - 25 % din volumul de muncă stabilit pentru cooperatori, fără a primi pentru aceste lucrări o retribuție distinctă față de cea cuvenită pentru funcția îndeplinită".
Potrivit art.8 din Legea nr.19/2000 modificată și republicată, constituie stagiu de cotizare perioada în care o persoană a plătit contribuții de asigurări sociale în sistemul public din România, precum și în alte țări în condițiile stabilite prin acorduri și convenții internaționale la care România este parte. Or, prin răspunsul înaintat de către Primăria Orașului s-a atestat că acestui contestator nu i-au fost reținute și pensia suplimentară pentru normele efectiv prestate, ca atare nu pot fi considerate timp util la pensie în condițiile art.160 alin.3 din Legea nr.19/2000 și deci nu reprezintă un stagiu de cotizare ce poate fi valorificat la stabilirea drepturilor de pensie.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal a declarat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
- Instanța a făcut o aplicare greșită a legislației în materie, stabilind că cererea formulată are suport legal și anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, întrucât prevederile Legii nr.4/1977 privind pensiile pentru agricultori au fost preluate în Legea nr.19/2000.
- Fiind specialist cu studii superioare repartizat, pentru normele realizate direct și efectiv, nu avea obligația să achite individual, acesta fiind achitat de unitate în procent stabilit conform Legii nr.4/1977, art.6 alin.1
- În perioada la care se referă documentele eliberate de Primăria, nu a avut calitatea de membru, ci era încadrat cu contract de muncă la. V, retribuția fiind făcută pe ștat de plată, astfel că în mod automat erau reținute și virate cotele legale privind
Mai arată recurentul că munca depusă direct și efectiv în, era suplimentară funcției de bază.
Prin decizia nr.28/R-CA din 5 martie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, recursul a fost respins ca nefondat.
S-a reținut astfel că, recurentul nu a avut calitatea de membru CAP, fiind angajat cu contract de muncă la.
A fost delegat la., iar cele 968 de norme au fost efectuate în afara funcției îndeplinite în cadrul, de care a fost retribuit, retribuție la care s-a reținut
Nu rezultă că s-a plătit pentru cele 968 de norme.
Ca atare, instanța de fond în mod corect a stabilit că recurentului-contestator i-a fost acordată o retribuție tarifară identică cu retribuția cuvenită pentru timpul efectiv lucrat, conform prevederilor art.38 din Legea nr.1/1992 potrivit căruia "drepturile de retribuire pentru personalul care îndeplinește funcții de conducere și execuție se acordă cu condiția ca aceștia să execute lucrări agricole reprezentând 20-25% din volumul de muncă stabilit pentru cooperatori, fără a primi pentru aceste lucrări o retribuție distinctă față de cea cuvenită pentru funcția îndeplinită".
Din răspunsul dat de Primăria Orașului, rezultă că recurentului nu i-au fost reținute și pensia suplimentară pentru lucrările agricole executate, astfel că nu au fost luate în considerare la calculul pensiei.
Împotriva deciziei instanței de recurs a formulat contestație în anulare contestatorul în temeiul dispozițiilor art.317-321 Cod procedură civilă.
Se susține de către contestator că instanța de recurs nu a înțeles și nu a reținut care a fost statutul său în cadrul fostului; nu s-au avut în vedere prevederile Legii nr.4/1977, respectiv art.6 alin.1 și 2.
Prestarea unui număr de 968 norme la., s-a făcut având calitatea de specialist agricol cu studii superioare repartizat la.
În această calitate a fost retribuit ca bugetar în numerar, pe stat de plată.
Normele prestate au fost efectuate în afara funcției de bază și au constat din lucrări agricole asupra unor loturi cu diferite culturi care i-au fost repartizate pentru a fi lucrate de către pe bază de angajamente scrise.
Contestatorul mai susține că adeverința nr.1141/2004, în baza căreia s-ar deduce că s-a încheiat contract individual de muncă cu, nu se află la dosar.
Analizând contestația în anulare, se constată că este inadmisibilă.
Potrivit art.317 (1) Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului și anume, când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Potrivit disp.art.318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Se constată că motivele invocate în contestație nu sunt incidente dispozițiilor art.317 și 318 Cod procedură civilă, neîncadrându-se în nici una din situațiile prevăzute de aceste dispoziții, ci se referă la probleme ce privesc fondul litigiului și care au constituit motive de recurs, fiind analizate ca atare.
Pentru aceste considerente, contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr.28/R-CA din 5 martie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în Râmnicu V, - lui nr.162, bloc 26,.B,.7, județul V, împotriva deciziei civile nr.28/R-CA din 5 martie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 august 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/15.09.2008.
Jud.recurs:.
-
-.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Florica Răuță, Florinița Ciorăscu
