Contestație decizie pensie. Decizia 256/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.256
Ședința publică din data de 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta domiciliată în B, calea nr.1, Bl. 3..9, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1169 din data de 25 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii B, cu sediul în B,-, județul
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă, lipsind intimata pârâtă casa Județeană de Pensii
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Recurenta reclamantă, personal, arată că nu solicită termen pentru a-și angaja apărător, că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Recurenta reclamantă, personal, având cuvântul în fond, solicită admiterea recursului și recalcularea pensiei în funcție de vechimea de 30 ani.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii B, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei nr.- din 01.02.2009 emisă de pârâtă, recalcularea pensiei conform Legii nr.3/1977 și restituirea sumelor cuvenite și neîncasate pe ultimii 3 ani, în condițiile aplicării Legii nr.3/1977.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, pentru activitatea prestată în grupa a II-a de muncă și fiind la limită de vârstă, în anul 1994, pârâta a emis decizia nr. - din 30.05.1994, iar datorită modificării legislației, pensia sa a suportat anumite modificări, în sensul că, în loc să crească, ea a stagnat.
Reclamanta a mai arătat că, după numeroase adrese la, a primit decizia nr.-/01.02.2009 și, în opinia sa, pârâta a făcut o interpretare greșită a legii, aplicând în mod retroactiv un act normativ, când, în realitate este vorba de aplicarea Legii nr. 3/1977.
A mai invocat reclamanta și prevederile deciziei nr. 40/22.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În dovedire, au fost depuse deciziile nr.- din 30.05.1994, din 01.02.2009, copie carnet de muncă, adresa nr.6283 din 22.06.2009 emisă de CNPAS, adresa nr.566 din 01.06.2009 emisă de, decizia 40/22.09.2009 a ÎCCJ.
Pârâta Casa Județeană de Pensii B nu a formulat întâmpinare în cauză, însă, în cuvântul pe fond, a solicitat respingerea acțiunii.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1169 din data de 25 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost pensionată conform deciziei nr.- din 30.05.1994, la limită de vârstă, cu vechime integrală în perioada de aplicare a Legii nr.3/1997 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, cuprinsă între 01iulie 1977 - 31 martie 2001.
A mai reținut instanța de fond că, potrivit OUG 4/2005, pensiile pentru limită de vârstă au fost reactualizate, cu consecința emiterii deciziilor de recalculare a pensiilor, însă din actele depuse de reclamantă în susținerea acțiunii sale nu reiese că s-a adresat pârâtei în vederea recalculării pensiei și nici că s-a emis acesteia o decizie de recalculare prin care să se rețină un stagiu greșit de cotizare.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că, din conținutul deciziei de pensie pentru limită de vârstă, rezultă că la stabilirea pensiei reclamantei s-a luat în calcul un stagiu de cotizare de 30 de ani prevăzut în art. 8 al.1 si 2 din Legea nr. 3/1977, aplicabilă în momentul la care acesta a fost pensionat.
Potrivit art.8 al.1 din Legea nr.3/1977 "personalul muncitor care are o vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile".
În conformitate cu art.8 al.2 din Legea 3/1977, persoanele încadrate în muncă și care au o vechime în muncă de cel puțin 30 de ani bărbați și 25 de ani femeile, sunt pensionate, la cererea lor, la împlinirea vârstei de 60 de ani bărbații și 55 de ani femeile.
Art.12 din Legea nr.3/1977 prevedea că persoanele care au o vechime totală în muncă mai mare de 30 de ani și, respectiv, 25 de ani, beneficiază pentru fiecare an în plus din primii 5 ani, de un spor la pensie de 1% și pentru fiecare an în plus peste 5 ani, de un spor de 0,5% din retribuția folosită la calcularea pensiei.
A mai reținut instanța de fond că reclamanta a lucrat în grupa a II-a de muncă 20 de ani și 11 zile, așa cum rezultă din decizia de pensionare a acesteia.
Or, art.14 al.1 din Legea nr.3/1977 prevede că persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care se încadrează în grupa I de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul pentru fiecare an lucrat - câte un an și 6 luni.
A apreciat instanța de fond că, din interpretarea acestor dispoziții cuprinse în Legea nr.3/1977, rezultă că persoanelor care au lucrat în grupa I de muncă, prin acordarea sporului de grupă în sensul că un an lucrat în grupa I se consideră un an și 6 luni vechime în muncă, li se facilitează posibilitatea pensionării înainte de vârsta standard de pensionare, dar nu are drept consecință reducerea stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei după procedura prev. în OUG nr. 4/2005, acest stagiu complet de cotizare fiind de 30 de ani și nu de 20 de ani cum susține reclamanta.
Tribunalul a mai reținut că procedura de recalculare a pensiilor se efectuează în conformitate cu HG nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000.
Conform art.2 al.3 din Normele Metodologice aprobate prin HG 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01 iulie 1977- 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare va fi cel reglementat prin Legea nr.3/1977.
Noțiunea de stagiu complet de cotizare este definită în art.2 al.1 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr.1550/2004 în sensul că "stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie".
În schimb, reclamanta a susținut că recalcularea pensiei trebuie să se facă prin luarea în considerare, la stabilirea punctajului mediu anual, a stagiilor de cotizare de 20 de ani, aspect reglementat prin art. 77 al.2 din Legea nr.19/2000.
În ceea ce privește interpretarea art.77 alin. 2 raportat la art. 43 aliniat 1 și 2 din Legea nr.19/2000, Înalta Curte de Casație și Justiție -Secțiile Reunite, prin decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008, admis recursul în interesul legii și a decis că dispozițiile art.77 aliniat 2 raportat la art.43 alin. 1 și 2 din Legea nr.19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis la intervalul 1 iulie 1977- 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat în art.14 din Legea 3/1977.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza art. 312 alin. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului său, a învederat că, prin soluția pronunțată, instanța de fond a reținut în mod eronat că noțiunea de stagiu complet de cotizare, astfel cum este definită de prevederile art. 2 alin. 1 din Normele Metodologice aprobate prin HG 1550/2004, reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie.
De asemenea, recurenta a învederat că instanța de fond ar fi trebuit să țină seama și de decizia 40/2008 a ICCJ conform căreia Legea 19/2000 nu se poate aplica decât situațiilor ivite după data intrării ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după 01.04.2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr.3/1977. Ca atare, acei ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
S-a mai arătat că, potrivit art. 5 din Decretul Lege 114/30.03.1990, pentru persoanele care au lucrat atât în condițiile grupei I, cât și în condițiile grupei II de muncă, fără a realiza în fiecare din aceste grupe cel puțin 20 de ani, respectiv 25 de ani, vârsta de pensionare se reduce în mod proporțional cu timpul efectiv prestat în grupele menționate, în raport de art. 14 alin. 4 din Legea nr. 3/1977.
Potrivit art. 14 alin. 4 din Legea nr. 3/1977, persoanele care au vechimea prevăzută de lege și au lucrat efectiv 15 ani în locurile încadrate în grupa I de muncă sau cel puțin 20 de ani în locurile încadrate în grupa II de muncă au dreptul, la cerere, să li se reducă vârsta de pensionare prev. de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I și II de muncă, dar nu mai puțin de 52 de ani pentru grupa I și 57 de ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 de ani pentru grupa I și 52 de ani pentru grupa II, femeile.
Recurenta a arătat că, potrivit art. 18 lit. a din Legea nr.3/1977, femeile cu o vechime în muncă de 25 de ani care au născut cel puțin 3 copii și i-au crescut până la vârsta de 10 ani, pot cere pensionarea înaintea împlinirii vârstei de pensionare cu un an.
În recurs nu au fost formulate noi probatorii.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a fost pensionată la limită de vârstă cu vechime integrală, conform deciziei nr.- din 30.05.1994, fiindu-i aplicabilă Legea nr.3/1997 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Potrivit OUG nr. 4/2005, pensiile pentru limită de vârstă au fost reactualizate, cu consecința emiterii deciziilor de recalculare a pensiilor, însă, din actele depuse de reclamantă în susținerea acțiunii sale, nu reiese că s-a adresat pârâtei în vederea recalculării pensiei și nici că s-a emis acesteia o decizie de recalculare prin care să se rețină un stagiu greșit de cotizare.
Din conținutul deciziei de pensie pentru limită de vârstă rezultă că, la stabilirea pensiei reclamantei, s-a luat în calcul un stagiu de cotizare de 30 de ani prevăzut în art. 8 al.1 si 2 din Legea nr. 3/1977, aplicabilă în momentul la care acesta a fost pensionat.
Potrivit art.8 al.1 din Legea nr.3/1977, personalul muncitor care are o vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile, are dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile. În conformitate cu art.8 al.2 din Legea 3/1977, persoanele încadrate în muncă și care au o vechime în muncă de cel puțin 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile, sunt pensionate, la cererea lor, la împlinirea vârstei de 60 de ani bărbații și 55 de ani femeile. În plus, art. 12 din Legea nr. 3/1977 prevedea că persoanele care au o vechime totală în muncă mai mare de 30 de ani și, respectiv, 25 de ani, beneficiază, pentru fiecare an în plus din primii 5 ani, de un spor la pensie de 1% și pentru fiecare an în plus peste 5 ani, de un spor de 0,5% din retribuția folosită la calcularea pensiei.
Reclamanta a lucrat în grupa a II-a de muncă 20 de ani și 11 zile, așa cum rezultă din decizia de pensionare a acestuia. Or, art.14 al.1 din Legea nr.3/1977 prevede că persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care se încadrează în grupa I de muncă, la stabilirea pensiei, li se ia în calcul pentru fiecare an lucrat - câte un an și 6 luni.
Din interpretarea acestor dispoziții cuprinse în Legea nr.3/1977, rezultă că persoanelor care au lucrat în grupa I de muncă, prin acordarea sporului de grupă în sensul că un an lucrat în grupa I se consideră un an și 6 luni vechime în muncă, li se facilitează posibilitatea pensionării înainte de vârsta standard de pensionare, dar aceasta nu are drept consecință reducerea stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei după procedura prev. în OUG nr. 4/2005, acest stagiu complet de cotizare fiind de 30 de ani și nu de 20 de ani, cum susține reclamanta.
Procedura de recalculare a pensiilor se efectuează în conformitate cu HG nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000.
Conform art.2 al.3 din Normele Metodologice aprobate prin HG 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01 iulie 1977- 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare va fi cel reglementat prin Legea nr.3/1977.
Noțiunea de stagiu complet de cotizare este definită în art.2 al.1 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr.1550/2004, în sensul că reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie.
În schimb, reclamanta a susținut că recalcularea pensiei trebuie să se facă prin luarea în considerare, la stabilirea punctajului mediu anual, a stagiilor de cotizare de 20 de ani, aspect reglementat prin art. 77 al.2 din Legea nr.19/2000.
În ceea ce privește interpretarea art.77 alin. 2 raportat la art. 43 alineat 1 și 2 din Legea nr.19/2000, Înalta Curte de Casație și Justiție -Secțiile Reunite, prin decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008, admis recursul în interesul legii și a decis că dispozițiile art. 77 aliniat 2 raportat la art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr.19/2000, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977- 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat în art.14 din Legea 3/1977.
Așa fiind, Curtea constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală și, având în vedere și disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să respingă ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în B, cartier 1,.3..9, județul B, împotriva sentinței civile nr.1169 din data de 25 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii B, cu sediul în B,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4.ex./ 17.02.2010
dosar fond- - Tribunalul Buzău;judecători fond- ; -
operator de date cu caracter personal; număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
