Recalculare pensii. Decizia 254/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.254
Ședința publică din data de 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatorul, domiciliat în Slănic,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1692 din data de 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii P, cu sediul în P,-, județul
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata Casa Județeană de Pensii P, reprezentată de consilier juridic - -, conform delegației depusă la dosar, lipsind contestatorul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Consilier juridic - -, pentru intimată, depune la dosar întâmpinare, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Consilier juridic - -, pentru intimată, având cuvântul în fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Prahova ca temeinică și legală.
Arată că au fost avute în vedere toate documentele la stabilirea pensiei, iar trecerea în gradul de invaliditate s-a făcut în condiții legale.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin contestația înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, contestatorul solicitat în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii P, anularea deciziei nr.-/30.06.2008 emisă de intimată și recalcularea pensiei stabilită prin această decizie, prin luarea în calcul a adeverințelor nr.11026/04.07.1974; nr.448/22.07.1975 pentru vechime în muncă precum și adeverința nr.215/31.10.2002 privind sporurile acordate pentru perioada cât a fost salariat.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că prin decizia contestată valoarea procentajului calculat este mai mică decât valoarea procentajului mediu din decizia anterioară cu același număr din data de 26.02.2003 ceea ce în aprecierea sa constituie o greșeală, întrucât prin decizia nr. -6/30.06.2006 a fost trecut de la gradul III- de invaliditate la gradul II, astfel că, pensia acestuia ar fi trebuit să fie mai mare și nu mai mică, așa cum rezultă.
În dovedirea contestației, contestatorul a depus la dosar copia deciziei nr.-/30.06.2008, copia cuponului de pensie, copia deciziei nr.-/ 26.02.2003 și copia adeverințelor nr.215/31.10.2002 emisă de SC SA, copia adeverinței nr.11026/04.07.1974 emisă de Slănic, decizia de angajare nr. 448/22.07.1975 emisă de aceeași unitate și a solicitat proba cu expertiză legislația muncii.
Intimata Casa Județeană de Pensii Paf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând totodată, că adeverințele depuse de contestator prin care a solicitat recalcularea pensiei prin adăugarea unor sporuri și stagiu de cotizare nu au fost luate în considerație întrucât nu au fost prezentate în original, ci numai în copii xerox.
În ceea ce privește stabilirea pensiei contestatorului, conform deciziei contestate, intimata a arătat că aceasta s-a făcut ținându-se seama de mențiunile din carnetul de muncă și deciziile asupra capacității de muncă nr.440/ 24.10.2002 și nr. -/26.02.2003 emise de Cabinetul de Expertize Medicale și Recuperarea Capacitații de Muncă V de
În acest context intimata a arătat că prin decizia asupra capacității de muncă nr.440/24.10.2002 contestatorul a fost încadrat în gradul III de invaliditate, cauza invalidității fiind o boală obișnuită, fiind înscris la pensie de invaliditate - gradul III de invaliditate începând cu data de 05.11.2002.
S-a mai susținut de către intimată că în urma calculelor s-a stabilit un stagiu de cotizare necesar de 22 ani, un stagiu potențial de 8 ani, 11 luni și 3 zile și un stagiu asimilat de 1 an, 3 luni și 18 zile, punctajul mediu fiind de 0.75532 puncte.
Ulterior, prin decizia asupra capacitații de muncă nr.1303/08.04.2008 contestatorul a fost trecut din gradul III de invaliditate în gradul II de invaliditate, iar începând cu data de 01.05.2008 fost emisă decizia nr.-/30.06.2008 prin care acesta a fost trecut din gradul III de invaliditate în gradul II de invaliditate modificându-se stagiul potențial, punctajul mediu anual și implicit cuantumul pensiei de asigurări sociale ca urmare a schimbării gradului de invaliditate ( din gradul III în gradul II de invaliditate), fapt care a atras și reducerea pensiei în mod corespunzător.
S-a depus de către intimata pe linia susținerilor din întâmpinare copia deciziei nr. -/09.09.2008 prin care contestatorul fost dat în debit cu suma de 12 lei cu titlu de pensie de asigurări sociale încasată necuvenit în perioada 01.05.2008 - 31.08.2008, copia deciziei nr.-/30.06.2008, copia deciziei asupra capacitații de muncă nr.1303/08.04.2008, copia deciziei nr.-/26.02.2008 și a deciziei asupra capacității de muncă nr.440/24.10.2002, copia deciziei nr.-/11.06.2009 privind recalcularea pensiei de invaliditate a contestatorului și buletinul de calcul.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1692 din data de 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins ca neîntemeiată contestația.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr.52090/05.11.2002 la Casa Județeană de Pensii contestatorul a solicitat înscrierea la pensie de invaliditate gradul III, depunând în acest sens carnetul de muncă seria - nr. - eliberat de, decizia de angajare nr.448/22.07.1975 emisă de Slănic, copia adeverinței nr. 11026/04.07.1974 eliberată de Slănic și nr.215/31.10.2002 eliberată de SC SA B, certificat asupra capacității de muncă nr.440/24.10.2002 eliberat de Cabinetul de Expertiza Medicala V de
A mai reținut instanța de fond că în baza acestor acte intimata a emis decizia nr.-/26.02.2003 prin care contestatorul a fost înscris la pensie de invaliditate gradul III începând cu data de 05.11.2002, conform dispozițiilor Legii nr.19/2003, aducându-i-se la cunoștință prin motivarea din subsolul deciziei, că cele două adeverințe eliberate de Slănic și de SC SA B nu au fost avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, întrucât au fost depuse în copie și nu în original.
De asemenea, instanța de fond a reținut că din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert, rezultă că în urma deciziei asupra capacitații de muncă nr.303/08.04.2008 contestatorul a fost trecut din gradul III de invaliditate în gradul II de invaliditate motiv pentru care intimata a emis o nouă decizie privind acordarea pensiei de invaliditate, respectiv decizia nr. -/30.06.2008 începând cu data de 01.05.2008.
Ca urmare schimbării gradului de invaliditate expertiza a constatat că s-a modificat stagiul potențial de la 8 ani, 11 luni și 3 zile la 3 ani, 5 luni și 6 zile, punctajul mediu anual de la 0.75532 puncte la 0.75122 puncte și implicit cuantumul pensiei de asigurări sociale fiind valorificată și perioada în care contestatorul a beneficiat de pensie de invaliditate, respectiv intervalul 05.11.2002- 01.05.2008 ca stagiu asimilat.
Conform dispozițiilor art.59 alin.1 din Legea nr.19/2000 modificată și completată, prin decizia nr.-/30.06.2008 a fost acordat contestatorului un stagiu potențial de 3 ani, 5 luni și 6 zile determinat ca diferența între stagiul complet de cotizare (35 ani) și stagiul de cotizare realizat efectiv (31 ani, 6 luni și 24 zile), fiindu-i acordat un punctaj anual de 0,60 puncte pentru gradul II de invaliditate.
Concluzionând, raportul de expertiză a constatat că stagiul potențial, punctajul mediu și cuantumul pensiei stabilită contestatorului prin decizia nr. -/30.06.2008 au fost corect stabilite de către intimata care nu a luat în calcul cele două adeverințe emise de Slănic și SC B la determinarea punctajului mediu anual, întrucât au fost depuse în copie și nu în original.
Față de faptul că la termenul de judecată din 18.06.2009 intimata a depus la dosar și a înmânat contestatorului decizia nr.-/11.06.2009 din care rezultă că începând cu data de 01.05.2009 drepturile la pensie ale contestatorului au fost stabilite la suma de 562 lei lunar, și că la recalcularea acestora au fost avute în vedere și adeverințele nr.11026/04.07.1974, nr.1353/22.07.1975 și nr.215/31.10.2002, instanța de fond a respins contestația, ca neîntemeiata, reținând totodată că împotriva ultimei decizii, contestatorul formulat contestație pe cale separată ce face obiectul dosarului nr-.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat recurentul că prima instanță prin hotărârea pronunțată nu a reținut motivul pentru care prevederile Ordinului 340/2001 nu au fost aplicate cu ocazia emiterii deciziei nr. -/30.06.2008. Astfel, a precizat recurentul că în conformitate cu aceste dispoziții legale, la încadrarea de la gradul III de invaliditate la gradul II trebuie respectate condițiile existente la data deciziei inițiale, respectiv decizia nr. -/26.02.2003, cu un stagiu potențial de 8 ani, 11 luni și 3 zile care trebuia menținut.
Astfel, în ședința recurată, nu s-a arătat care este temeiul legal care a determinat modificarea stagiului potențial. Tot astfel, a mai precizat recurentul, prima instanță nu a luat în considerare precizările făcute de Ministerul Muncii și astfel, în expertiza efectuată în cauză în mod greșit s-a valorificat perioada asimilată pe perioada pensiei de invaliditate de gradul III.
A mai precizat recurentul că prima instanță a avut în vedere numai concluziile expertizei pe care o apreciază ca fiind neîntemeiată întrucât nu a respectat prevederile Ordinului 340/2001 ale Legii nr. 19/2000.
Intimata Casa Județeană de Pensii Pad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind sentința primei instanțe ca legală și temeinică.
Curtea examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, precum și prin prisma dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei și de disp.art. 3041Cod pr.civilă, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. -/30.06.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii P, recurentul a fost trecut din gradul III de invaliditate, deținut printr-o decizie anterioară din 5.11.2002, în gradul II de invaliditate.
Așa cum a rezultat și din raportul de expertiză, prin această decizie a fost modificat stagiul potențial, punctajul mediu anual și deci, și cuantumul pensiei de asigurări sociale, ca urmare a schimbării gradului de invaliditate.
Așa cum s-a precizat și în expertiză, la stabilirea acestei situații, nu au fost luate în considerare cele două adeverințe emise de Slănic și SC B care nu au fost depuse în original, ci în copie.
Din actele dosarului rezultă încă că intimata a emis la data de 11.06.2009 o nouă decizie, prin care drepturile de pensie au fost calculate și în funcție de adeverințele nr. 11026/4.07.1974, nr. 1353/22.07.1975 și nr. 215/31.10.2002, decizie pe care contestatorul a înțeles să o conteste pe calea separată a unei alte acțiuni în justiție.
Expertiza efectuată în cauză a stabilit faptul că prin decizia contestată a fost valorificată perioada în care reclamantul a beneficiat de pensie de invaliditate, 5.11.2002-1.05.2008, ca stagiu asimilat.
Astfel, conform disp.art. 59 alin.1 din Legea nr. 19/2000, prin decizia contestată a fost acordat în mod corect un stagiu potențial mai mic, respectiv de 3 ani, 5 luni și 6 zile, determinat ca diferență între stagiul complet de cotizare (35 ani) și stagiul de cotizare realizat efectiv de către recurent (31 ani, 6 luni și 24 zile). Potrivit art. 74 pct. 6 lit. b din același act normativ, în raport de acest stagiu potențial a fost acordat un punctaj anual de 0,60 puncte pentru gradul II de invaliditate, în raport de toate aceste elemente, expertiza a concluzionat că stagiul potențial, punctajul mediu și cuantumul pensiei au fost corect stabilite de intimată.
Curtea constată că prima instanță a reținut în mod corect, în raport de actele dosarului și dispozițiile legale analizate, concluziile expertizei efectuată în cauză, pronunțând astfel o hotărâre legală și temeinică, ce are suport probator în actele și lucrările dosarului.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând să îl respingă, conform disp.art. 312 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul, domiciliat în Slănic,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1692 din data de 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii P, cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4.ex./9.03.2010
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond- ;
operator de date cu caracter personal; număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
