Contestație decizie pensie. Decizia 316/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 316/AS

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2009

Complet specializat pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale compus din:

PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu

JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman

JUDECĂTOR 3: Maria Apostol

Grefier - -

S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în C, b-dul 1 - 1918 nr. 31, - 28,. D,. 7, județul C și cu domiciliul ales în C, strada - nr. 41,. 1,. 1, județul C, împotriva sentinței civile nr. 232 din 11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în- C, județul C, având ca obiect contestație decizie de pensionare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/16.11.2009, pe care o depune la dosar, iar pentru intimata pârâtă se prezintă consilier juridic, în baza delegației nr. 20610 din 2009, pe care o depune la dosar.

Procedura legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:

Întrebate fiind, părțile arată că nu mai au înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.

Instanța, luând act de susținerile acestora, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și rejudecând, admiterea contestației și anularea deciziei nr. 37472/5.02.2009 emisă de intimată. Arată că instanța de fond a respins acțiunea reclamantului, reținând în mod greșit că cele două sisteme de pensii militar și civil au reglementări diferite, reclamantul neputând beneficia de perioadele în care a activat în cele două sisteme, așa cum este stipulat în legea generală - Legea nr. 19/2000 art. 194, cât și în legea specială - Legea nr. 164/2001 art. 20 - care prevede că există reciprocitate între sistemul pensiilor militare de stat și sistemul public de pensii, privind perioadele de vechime în serviciu și stagiile de cotizare în vederea deschiderii dreptului la pensie.

Reprezentanta intimatei pârâte, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 226/2006, dar nici pe cele prevăzute de art. 1671din Legea nr. 19/2000.

Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Prin acțiunea înregistrată la 9.03.2009 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamantul a chemat in judecata Casa Județeana de Pensii pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei nr.37472/05.02.2009 privind acordarea pensiei pentru limita de vârstă emisă de Casa Județeana de Pensii C, obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de pensionare, recalcularea vârstei standard de pensionare si recunoașterea grupei I de muncă și asimilarea și cumularea vechimii in perioada in care a fost cadru militar si civil, si obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea contestației sale, reclamantul a arătat că prin decizia nr.37472/05.02.2009, i-a fost respinsă cererea de acordare a pensiei reținându-se nejustificat că vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare. De asemenea, în decizia contestată i-a fost reținut un stagiu de cotizare de 41 ani, 1 luna si 12 zile, calcul care este greșit deoarece nu a efectuat niciodată activități de gradul II cotizare si numai in grupa I de cotizare, iar perioada nu este la această rubrica doare de 6 ani ci 6 ani si 1 luna in gradul I de cotizare. In această grupă a desfășurat activitate in grupa I specială si are un stagiu de 18 ani, 8 luni si 26 de zile.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În apărare, s-a arătat că cererea reclamantului a fost respinsă deoarece nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art.41 in sensul că vârsta la data înscrierii era mai mică decât vârsta standard de pensionare; aceasta, chiar dacă această vârstă a fost redusă cu 4 ani conform art.4 din Legea 226/2006

Astfel, vârsta reclamantului la data înscrierii la pensie (12.12.2008) a fost de 55 de ani și 8 luni, iar vârsta standard de pensionare este de 65 de ani.

În vederea aplicării dispozițiilor art. 1671din Legea nr. 19/2000, reclamantul ar fi trebuit să fi realizat în sistemul public un stagiu de cotizare de 32 de ani, fără a fi luat în calcul stagiul realizat în sisteme neintegrate; din calculul stagiului de cotizare realizat rezultă numai 27 ani 5 luni și 26 de zile, inclusiv stagiul aferent grupei I de muncă, 6 ani.

Prin sentința civilă nr. 232/11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, din analiza materialului probator administrat la dosarul cauzei - înscrisurile depuse de părți, a reținut următoarea situație de fapt:

Prin cererea înregistrată sub nr.37472/12.12.2008 petentul a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârsta începând cu 12.12.2008 avându-se in vedere informațiile privind activitatea sa in muncă rezultând din carnetul de muncă, livretul militar si adeverința eliberată de angajatori.

Prin decizia nr.37472/05.02.2009 intimata a respins solicitarea considerând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.41 din Legea nr.19/2000 respectiv vârsta asiguratului era mai mică decât vârsta standard de pensionare.

Conform art.41 din Legea nr.19/2000, pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.

Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei și de la 62 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 3.

Stagiul minim de cotizare atât pentru femei, cât și pentru bărbați este de 15 ani. Creșterea stagiului minim de cotizare de la 10 ani la 15 ani se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 3.

Raportat la data formulării de către reclamant a solicitării de acordare a pensiei pentru limită de vârstă - decembrie 2008 - conform anexei nr.3 din Legea 19/2000 reiese că, pentru acesta, vârsta standard de pensionare era de 63 de ani si 5 luni iar stadiul complet de cotizare de 32 ani (condiție care nu este in discuție in cazul de față)

Potrivit adeverinței eliberate de in perioada 01.22.1987 - 01.11.2001 (în intervalele precizate in act) reclamantul a lucrat in grupa I de muncă conform Ordinului nr. 50/1990; de asemenea, in perioada 17.02.2004 - 01.09.2004 a fost încadrat in locul de muncă considerat in condițiile speciale conform Legii 226/2006.

Astfel, reclamantul a totalizat 12 ani si 1 luna de stagiu prestate in grupa I de munca si 7 luni in condiții speciale conform Legii 226/2006

Locurile de muncă și activitățile cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții, specifice pentru cadrele militare în activitate din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerul Justiției s-au stabilit prin nr.HG1294/2001.

Locurile de muncă în condiții deosebite, în sensul art. 19 din Legea nr. 19/2000, în care lucrează personalul civil din instituțiile prevăzute la art. 1 din prezenta hotărâre, se stabilesc prin ordin al conducătorilor acestora, cu respectarea criteriilor și metodologiei prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, cu modificările și completările ulterioare, cu avizul structurilor proprii cu atribuții de inspecție a muncii, potrivit prevederilor legale. (art. 3 din nr.HG1294/2001).

Se impune observația esențială ca însuși actul care definește locurile de muncă și activitățile cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții, specifice pentru cadrele militare în activitate din Ministerul Apărării Naționale face distincție intre personalul civil și cadrele militare.

Din această situație rezultă că, pentru obținerea unor drepturi de asigurări sociale in sistemul public guvernat de Legea 19/20000, asigurații se pot folosi exclusiv de actele emise in completarea si aplicarea acestei legi.

Corespunzător, pentru obținerea unei pensii militare de stat (Legea 164/2007) - sistem in care sunt aplicate (doar) principiile generale prevăzute de art. 2 al Legii 19/2000 (art.1 alin.2 din Legea 164/2001) -, trebuie îndeplinite condițiile stabilite in această lege specială.

Reiese din analiza comparată a celor două sisteme de pensii, că fiecare lucrează cu principii comune, insă cu reglementări distincte referitoare la condițiile de acordare a pensiilor sau modalitățile de calcul, deși cunosc instituții comune ( tipurile de pensie - art.11 din Legea 164/2001 si art.40 lit. a-c din Legea 19/2000; condițiile de muncă - art.9 fin Legea 164/2001 si art.19, 20 din Legea 19/2000 ).

Cu toate acestea, modul de funcționare al sistemului de pensii militare si sistemul public al asigurărilor sociale sunt esențialmente diferite, relațiile dintre acestea fiind strict reglementate (și deci de limitată aplicare).

Astfel, conform art. 20 din Legea 164/2001, între sistemul pensiilor militare de stat și sistemul public de pensii se recunosc reciproc perioadele de vechime în serviciu, respectiv stagiile de cotizare, în vederea deschiderii dreptului la pensie și a altor drepturi de asigurări sociale. În situația prevăzută la alin. 1, pensia militară de stat se stabilește doar pentru perioadele de vechime în serviciu.

, art.194 alin.1 din Legea 19/2000 statuează că între sistemul public și celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, neintegrate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă, de invaliditate și de urmaș, precum și a altor drepturi de asigurări sociale prevăzute de prezenta lege.

Se observă și o similitudine de reglementări in sensul că ambele acte normative vorbesc doar de recunoașterea "stagiilor de cotizare, vechimea in muncă, vechimea in serviciu".

Legile in cauză nu asimilează și munca prestată intr-un sistem ca fiind muncă prestată in celălalt sistem in aceleași condiții - deosebite sau speciale.

Prevederile art.194 din Legea 19/200 au făcut in repetate rânduri (decizia nr.355/2002, decizia 820/2006, decizia 461/2008 ) obiectul unor excepții de neconstituționalitate, raportate tocmai la situația că cele două sisteme de asigurării sociale recunosc doar stagiu de cotizare realizat și nu și efectuarea acestor stagii in anumite condiții de muncă.

Curtea a arătat și că prevederile art. 194 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora prestațiile de asigurări sociale în sistemul public se stabilesc numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem, reprezintă voința legiuitorului, care a înțeles ca persoanele care nu se află în asemenea situații să beneficieze de alte reglementări legale, în speță, de cele cuprinse în Legea nr. 164/2001. Această reglementare a fost considerată ca fiind în perfect acord cu principiul egalității în drepturi a cetățenilor, care nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite.

Fată de aceste motive, constatând că anumite perioade de activitate in muncă intr-un sistem de pensii sunt considerate stagii de cotizare si in alt sistem de pensii, fără a fi recunoscute si condițiile in care s-a lucrat efectiv.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru următoarele motive:

Motivul de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Instanța a pronunțat o sentință greșită și a reținut nelegal că nu îndeplinește condițiile de pensionare.

Mai mult, nu a analizat dispozițiile invocate de recurent care stabileau concret împrejurarea că cele două sisteme de pensionare își recunosc reciproc stagiul de cotizare.

S-a reținut greșit că cele două sisteme de pensii militar și cel civil au reglementări diferite și nu poate beneficia de perioadele în care a funcționat în calitate de angajat militar și alăturat perioada în care a beneficiat de sistem civil.

În vederea aplicării dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 19/2000, a reținut instanța că reclamantul ar fi trebuit să fi realizat în sistemul public un stagiu de cotizare de 32 de ani, fără a fi luat în calcul stagiul realizat în sisteme neintegrate; din calculul stagiului de cotizare realizat rezultă numai 27 ani, 5 luni și 26 de zile, inclusiv stagiul aferent grupei I de muncă, 6 ani.

Pentru reducerea vârstei de pensionare i se aplică dispozițiile art. 1671din Legea nr. 19/2000, așa cum a fost modificată de Legea nr. 164/2001 și Legea nr. 90/2007.

Potrivit art. 41 din Legea nr. 19/2000 pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc cumulativ două condiții: să aibă vârsta standard de pensionare și un stagiu complet de cotizare.

La alin. 2 al aceluiași articol se arată că vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei.

În ceea ce privește stagiul de cotizare minim, la alin. 3 se arată că acesta este de 15 ani.

Potrivit art. 42 din Legea nr. 19/2000 asigurații care au realizat un stagiu complet de cotizare și care și-au desfășurat activitatea total sau parțial în condiții deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstei standard de pensionare.

Potrivit alin. 2 din Legea nr. 19/2000, vârstele de pensionare reduse nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei.

Conform prevederilor art. 164 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, la determinarea punctajului mediu anual, pe lângă salariile nete sau brute, după caz, se utilizează și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei, precum și sporurile cu caracter permanent.

Conform adeverințelor depuse la dosar, recurentul arată că a desfășurat activități în calitate de militar și în aceste condiții beneficiază de dispozițiile speciale care recunosc stagiile și perioada lucrată în sistemul militar d e pensii cu cel desfășurat în sistemul civil de pensii.

În acest sens stipulează atât legea generală art. 194 din Legea nr. 19/2000, cât și o dispoziție specială din Legea nr. 164/2001 art. 20.

(1) Între sistemul public și celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, neintegrate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă, de invaliditate și de urmaș, precum și a altor drepturi de asigurări sociale prevăzute de prezenta lege.

Articolul 20.

(1) Între sistemul pensiilor militare de stat și sistemul public de pensii se recunosc reciproc perioadele de vechime în serviciu, respectiv stagiile de cotizare, în vederea deschiderii dreptului la pensie și a altor drepturi de asigurări sociale.

(2) În situația prevăzută la alin. (1) pensia militari se stabilește doar pentru perioadele de vechime în serviciu.

(3) de vechime în serviciu prevăzute la art. 17, care sunt recunoscute ca perioade de contribuție în sistemul public de pensii, se au în vedere la stabilirea pensiei în unul dintre cele două sisteme.

Consideră recurentul că deși avea posibilitatea de a beneficia de dispozițiile legale care îl îndreptățesc să opteze pentru pensie, nu i s-au luat în calcul anii desfășurați în condiții speciale așa cum cer dispozițiile legale.

Instanța nu reține împrejurarea că militarii au lege specială de salarizare și de pensionare nr.HG 1294 și în acest sens face confuzii făcând inutile paralele teoretice între cele două sisteme.

Articolul 3 din nr.HG 1294/2001 impune condiția ca locurile de muncă ocupate de personalul civil să fie prevăzute de art. 19 din Legea nr. 19/2000 (și nu de legislația specială în domeniul pensiilor militare).

Ori se regăsesc în Legea nr. 19/2000 aceste aspecte în art. 46 care stipulează că asigurații care au realizat stagii de cotizare atât în condiții deosebite și în condiții speciale beneficiază cumulativ de reduceri corespunzătoare fiecărei situații, fără ca aceasta să depășească 12 ani.

Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată sub nr. 37472/12.12.2008, contestatorul a solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă conform Legii nr. 19/2000.

Prin decizia nr. 37472/5.02.2009 s-a respins cererea de pensionare a contestatorului deoarece nu sunt îndeplinite prevederile art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, în sensul că vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare.

Potrivit art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.

alin. (2): "vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei și de la 62 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 3.

Raportat la data formulării de către reclamant a cererii de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, respectiv 12.12.2008, conform anexei 3 din Legea nr. 19/2000, vârsta standard de pensionare este de 63 de ani și 5 luni, iar stagiul complet de cotizare de 32 de ani.

La data formulării cererii, contestatorul avea vârsta de 55 ani și 8 luni.

Contestatorul invocă faptul că a desfășurat activitate în grupa I specială: 18 ani, 8 luni și 26 zile care atrăgeau reducerea vârstei de pensionare și astfel era îndreptățit la admiterea cererii de pensionare.

Din adeverința eliberată de "" rezultă că reclamantul a prestat activitate care se încadrează în grupa I de muncă, în total 12 ani și 1 lună, iar în perioada 17.02.2004 - 1.09.2004 a fost încadrat în locuri de muncă cu condiții speciale conform Legii nr. 226/2006.

Din adeverința nr. 28849/22.08.2008 rezultă că reclamantul a fost angajat în perioada 1977-1987 la Ministerul Administrației și Internelor, iar în perioada 1.02.1981 - 4.11.1988 și 24.12.1985 - 30.04.1987 reclamantul a lucrat în condiții speciale de muncă potrivit prevederilor Decretului-Lege nr. 68/1990, Decretului nr. 247/1977, nr.HG 1298/2001.

Conform art. 20 din Legea nr. 164/2001 între sistemul pensiilor militare de stat și sistemul public de pensii se recunosc reciprocperioadele de vechime în serviciu, respectiv stagiile de serviciu, în vederea deschiderii dreptului la pensie și a altor drepturi de asigurări sociale. În situația prevăzută la alin. (1) pensia militară de stat se stabilește doar pentru perioadele de vechime în serviciu.

În mod similar, prin art. 194 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 se prevede că între sistemul public și celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, neintegrate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea de serviciu, în vederea deschiderii drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, de invaliditate și de urmaș, precum și a altor drepturi de asigurări sociale prevăzute de prezenta lege.

Din dispozițiile legale menționate mai sus, rezultă că legiuitorul vorbește doar de recunoașterea stagiilor de cotizare, vechime în muncă și nu de asimilarea muncii prestate într-un sistem ca fiind muncă prestată în celălalt sistem în aceleași condiții deosebite sau speciale.

În consecință, anumite perioade de activitate în muncă într-un sistem sunt considerate stagii de cotizare și în alt sistem de pensii, fără a fi recunoscute și condițiile în care s-a lucrat efectiv.

Recunoașterea reciprocă a stagiilor de cotizare are loc doar pentru deschiderea drepturilor de pensie nu și în ceea ce privește beneficiile specifice acordate potrivit prevederilor legale care reglementează diferite sisteme de asigurări sociale.

În aceste condiții reducerea vârstelor de pensionare poate fi acordată numai în temeiul normativ al sistemului în care se solicită acordarea pensiei și pentru stagiile de cotizare realizate în cadrul acestuia.

Cererea reclamantului pentru aplicarea art. 1671din Legea nr. 19/2000 pentru sisteme neintegrate este lipsită de suport legal.

Aceste stagii de cotizare vor fi avute în vedere la determinarea stagiului total de cotizare în vederea deschiderii dreptului la pensie, însă nu vor conduce și la reducerea vârstei de pensionare.

Cum reclamantul nu beneficiază de reducerea vârstei de pensionare pentru stagiul de cotizare realizat în sistemele de asigurare neintegrate la data formulării cererii de pensionare, acesta nu îndeplinea condițiile de vârstă prevăzute de lege, pentru a fi pensionat pentru limită de vârstă.

Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în C, b-dul 1 - 1918 nr. 31, - 28,. D,. 7, județul C și cu domiciliul ales în C, strada - nr. 41,. 1,. 1, județul C, împotriva sentinței civile nr. 232 din 11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în- C, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Pt. Judecător,

- -

Cf.art.261 alin.2,

semnează,

Președinte Instanță,

Grefier,

- -

Jud.fond. /

Red.dec.jud. /17.12.2009

gref.

2 ex./ 18.12.2009.

Președinte:Mariana Bădulescu
Judecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestație decizie pensie. Decizia 316/2009. Curtea de Apel Constanta