Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 317/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 317/AS
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenții reclamanți,domiciliat în C,-, - 2,. 3,. 13, județul C și, domiciliată în C,-, - 3,. 10, județul C, împotriva sentinței civile nr. 280/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în- C, județul C, CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, cu sediul în-, sector 2, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5 și CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii C consilier juridic, în baza delegației nr. 20610/2009, pe care o depune la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și scutit de taxă judiciară de timbru, conform art. 15 lit. "a" din Legea nr. 146/1997, modificată și art. 285 Codul muncii. Totodată, arată că intimata pârâtă Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale Bad epus la dosar întâmpinare în 2 exemplare, din care un exemplar a fost comunicat recurentei reclamante.
Întrebată fiind, partea prezentă arată că nu are înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act de susținerile acesteia, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei pârâte, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, deoarece chiar contestatorii în cererea formulată menționează că instanța nu se putea pronunța în ce privește recalcularea pensiei pe ceva ce la momentul respectiv nu exista, respectiv modificarea adeverinței inițiale, (adeverință depusă la instituția pe care o reprezintă).
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acesteia, având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față:
G și au declarat recurs la 7 septembrie 2009 împotriva sentinței civile nr. 280/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr-, reclamanții G și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și Casa Județeană de Pensii C, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâții la modificarea deciziilor de acordare a pensiei de serviciu, în sensul includerii și a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au fost judecători la Curtea de Apel Constanța, iar la data pensionării legislația magistraților prevedea și sporul de 50% calculat la salariul de bază brut lunar. Cu toate acestea, pârâta Curtea de Apel Constanțaa întocmit statele de funcții și salarii fără a include și respectivul spor, iar adeverințele emise în astfel de condiții au stat la baza stabilirii pensiilor de serviciu de către pârâta Casa Județeană de Pensii
Reclamanții au mai susținut că prin actele emise de pârâți au fost vătămați în drepturile lor legitime, cu atât mai mult cu cât prin Decizia în interesul Legii nr. 21/2008 s-a stabilit că magistrații au avut dreptul la sporul de 50% și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000.
În apărare, pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, susținând că în procesul de stabilire a pensiilor de serviciu ale magistraților are doar un rol de intermediere între instituția la care pensionarul și-a desfășurat activitatea și casa teritorială de pensii. Totodată, pârâta a susținut că este o instituție publică autonomă de interes național, cu atribuții expres prevăzute de nr.HG 13/2004 și Legea nr. 19/2000.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat la rândul său întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, întrucât nu are nicio atribuție legată de eliberarea adeverințelor pe baza cărora se emit deciziile de pensionare sau de modificare a acestor decizii.
Au fost invocate pe această cale prevederile art. 13, 14 și 15 din HG nr. 1275/2005.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Caf ormulat de asemenea întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că în temeiul art. 85 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 actualizarea pensiei de serviciu a unui judecător poate surveni doar atunci când are loc o majorare a indemnizației brute lunare a unui judecător în activitate. Totodată, această actualizare se realizează pe baza adeverințelor tip transmise de instituțiile publice prevăzute de art. 31 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 303/2004.
Cum în speța de față fostul angajator al reclamanților nu a emis astfel de adeverințe, cererea acestora de modificare a deciziilor de pensionare este nefondată.
Prin sentința civilă nr. 700/4.09.2008 Curtea de Apel Constanțaa admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și pe cale de consecință a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Constanța.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că sunt incidente prevederile art. 155 din Legea nr. 19/2000.
Pe rolul Tribunalului Constanța, cererea a fost înregistrată sub nr-.
Prin precizări scrise depuse la dosar, reclamanții au învederat că prin cererea dedusă judecății solicită obligarea pârâtei Curtea de Apel Constanța la modificarea adeverințelor tip care au stat la baza emiterii deciziilor de pensionare, în sensul includerii sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, precum și obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii C la operarea modificării deciziilor pe baza adeverințelor emise la pct. 1.
În susținerea cererii precizate, reclamanții au arătat că prin Decizia nr. 14/20.08.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța le-a fost recunoscut dreptul la sporul de 50% pe care l-au avut până la data pensionării, astfel încât sunt discriminați în raport cu magistrații care dețin hotărâri judecătorești și care au beneficiat și de calcularea pensiei cu sporul de 50%.
Reclamanții au mai susținut că se impune ca și pârâtul Ministerul Justiției să rămână în proces, întrucât în calitate de ordonator principal de credite verifică adeverințele emise de pârâta Curtea de Apel Constanța - ordonator secundar de credite, după cum și pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale are atribuții de control și îndrumare asupra caselor județene de pensii.
Prin sentința civilă nr. 280/17.06.2009 Tribunalul Constanțaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale
A respins acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale B, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins, ca nefondată, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Casa Județeană de Pensii C și Curtea de Apel Constanța.
Procedând la soluționarea cererii, instanța de fond a analizat cu prioritate, potrivit art. 137 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar.
Astfel, pornind de la definiția care se dă în doctrină calității procesual pasive, urmează a se stabili dacă, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată precizat de către reclamanți, pârâtei menționate îi revine vreo obligație în raportul de drept material dedus judecății.
Atribuțiile Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale în derularea procedurii de stabilire și actualizare a pensiilor, inclusiv a pensiilor de serviciu ale magistraților, sunt stabilite atât prin Legea nr. 19/2000, cât și prin nr.HG 1275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 și ale Legii nr. 47/1992. Din toată această reglementare legală rezultă cu claritate că rolul este acela de a asigura aplicarea unitară a legislației în materie la nivelul caselor teritoriale de pensii, acestea din urmă având personalitate juridică și deplină competență în emiterea deciziilor de stabilire sau recalculare pensie.
Ori, prin cererea de față, reclamanții au solicitat modificarea adeverințelor-tip pe baza cărora le-a fost calculată pensia de serviciu, aceste adeverințe fiind emise de pârâta Curtea de Apel Constanța, precum și obligarea Casei Județene de Pensii C la valorificarea noilor adeverințe.
Prin urmare, în virtutea atribuțiilor sale legale, pârâta nu poate interveni în acest circuit al documentației pe baza căreia se stabilesc sau se recalculează pensiile de serviciu, întreaga responsabilitate revenind instituției care eliberează adeverințele-tip, precum și casei teritoriale de pensii căreia îi sunt transmise aceste adeverințe.
De altfel, înșiși reclamanții au admis că împotriva pârâtei Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale nu au formulat nicio pretenție concretă, apreciind însă că hotărârea trebuie să îi fie opozabilă. Cum calitatea procesual pasivă presupune ca persoanei chemate în judecată în calitate de pârât să îi incumbe o obligație în raportul de drept pe care se întemeiază acțiunea, această obligație urmând a fi în mod expres enunțată în dispozitivul hotărârii, pentru toate considerentele expuse instanța de fond a reținut că pârâta nu este titulara unei asemenea obligații.
Pe cale de consecință, a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a acestei pârâte, iar cererea formulată în contradictoriu cu Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale a fost respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Pe fondul cauzei, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt foști judecători, beneficiari ai unor pensii de serviciu stabilite în temeiul prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și al procurorilor.
Ulterior stabilirii drepturilor de pensie, reclamantului G i-a fost recunoscut prin hotărâre judecătorească dreptul la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru perioada 03.06.2005-01.12.2005. Prin aceeași sentință, respectiv sentința civilă nr. 14/20.08.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr-, reclamantei i-au fost respinse pretențiile referitoare la plata sporului de 50%, reținându-se că ulterior datei pensionării-01.10.1999 sporul nu mai poate fi acordat întrucât a încetat raportul juridic de muncă.
Prin cererea de față reclamanții au susținut că în mod greșit la calcularea pensiilor de serviciu nu a fost avut în vedere și sporul de 50%, în condițiile în care prin Decizia în interesul legii nr. 21/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu putere obligatorie că judecătorii au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001. Drept urmare, au conchis reclamanții, acest spor era aplicabil și la data pensionării lor, astfel încât se impune a fi valorificat la determinarea drepturilor de pensie.
O asemenea pretenție nu poate fi însă apreciată ca fondată, prin raportare atât la procedura de calcul a pensiei de serviciu, cât și la aplicabilitatea sporului de 50% la momentul pensionării reclamanților, inclusiv față de efectele deciziei în interesul legii invocate.
Sub cel dintâi aspect, art. 7 din nr.HG 1275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 și ale Legii nr. 47/1992 stabilește modul de calcul al pensiei de serviciu prin raportare la media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării. Potrivit alin. 3 al aceluiași articol, în veniturile brute realizate se includ, pe lângă indemnizația de încadrare brută lunară, sporurile cu caracter permanent sau nepermanent. În veniturile brute nu se includ sumele primite cu titlu de prime, premii, decontări, restituiri de drepturi aferente altei perioade și nici indemnizația egală cu cele 7 indemnizații de încadrare brute lunare prevăzută la art. 81 alin. (1) din lege ori alte drepturi fără caracter salarial.
În cauza de față, la momentul pensionării fiecăruia dintre cei doi reclamanți, sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nu era încasat de niciun magistrat în activitate. Prin urmare, în mod corect în cuprinsul adeverințelor-tip emise de Curtea de Apel Constanța nu s-a făcut nicio referire la acest spor în vederea valorificării lui la calculul pensiei de serviciu.
În ce privește efectele Deciziei în interesul Legii nr. 21/2008, trebuie subliniat faptul că aceasta a fost pronunțată în vederea unificării practicii judiciare, astfel că în contextul dat de art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, soluția pronunțată asupra acestei probleme de drept interpretate și dezlegate în mod diferit de instanțele judecătorești, devine obligatorie pentru instanțe în spețele identice avute pe rol. Altfel spus, deși se recunoaște aplicabilitatea sporului de 50% și după anul 2000, decizia în interesul legii nu poate constitui ea însăși temei al acordării acestui spor, în lipsa unui titlu valabil, respectiv a unei hotărâri judecătorești irevocabile.
În cazul reclamantei un asemenea titlu nu există, cererea dedusă judecății în cadrul dosarului nr- fiind respinsă ca nefondată. Prin urmare, drepturile sale de pensie au fost în mod corect determinate pe baza veniturilor efectiv obținute în ultimele 12 luni de activitate.
În ceea ce îl privește pe reclamantul G, acesta se află în posesia unei hotărâri judecătorești prin care i se recunoaște dreptul la plata sporului de 50% pentru perioada 03.06.2005-01.12.2005, incluzând deci ultimele 6 luni de activitate anterioare pensionării.
Doar pentru această perioadă, instanța a apreciat că reclamantul poate solicita o revizuire a drepturilor sale de pensie, având în vedere prevederile art. 7 alin. 3 teza a II-a din nr.HG 1275/2005, din interpretarea cărora, potrivit reguliiper a contrario, rezultă că în veniturile brute se includ și sumele primite cu titlu de restituiri de drepturi aferente perioadei de 12 luni de dinainte de pensionare.
Chiar dacă plata acestor drepturi salariale nu a fost efectuată în cursul celor 12 luni, câtă vreme suma încasată reprezintă contravaloarea unui spor cuvenit înăuntrul acestei perioade, este legal și echitabil ca acest spor să poată fi valorificat și la stabilirea drepturilor de pensie, nu doar ca o sumă globală primită cu titlu de despăgubire.
În acest context, este necesară însă obținerea unei adeverințe-tip emisă de Curtea de Apel Constanța, potrivit art. 31 din nr.HG 1275/2005, adeverință care să reflecte noua situație creată de obținerea titlului pentru sporul de 50%. Nu poate fi însă vorba de o modificare a adeverinței inițiale pe baza căreia a fost stabilită pensie de serviciu în anul 2006, astfel cum solicită reclamantul, întrucât la momentul respectiv acea adeverință reflecta situația reală a veniturilor realizate de reclamant.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a reținut că reclamantul G se prevalează de o situație ivită după stabilirea drepturilor de pensie, dar cu efecte de la acea dată, astfel încât pârâta Curtea de Apel Constanța nu poate fi obligată la modificarea adeverinței inițial emise și care ținea seama de realitatea acelui moment. Drept urmare, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată astfel cum reclamantul a înțeles să îl formuleze, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Constanța, Ministerul Justiției și Casa Județeană de Pensii Caf ost respinsă ca nefondată.
În privința pârâtei Casa Județeană de Pensii C s-a ținut seama de împrejurarea că aceasta nu poate proceda la revizuirea deciziei de pensii în lipsa adeverinței-tip emisă de angajator, potrivit art. 85 alin. 2 din Legea nr. 303/2004.
Totodată, pârâtul Ministerul Justiției este lipsit de orice competență în materia stabilirii pensiilor de serviciu ale magistraților, calitatea sa de ordonator principal de credite fiind lipsită de relevanță în această materie.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1. În timpul procesului purtat în fața Tribunalului, pârâta Curtea de Apel și-a îndeplinit obligația de a elibera adeverința nr. 2282/19 mai 2009 pentru reclamantul G și nr. 2283/19 mai 2009 pentru reclamanta, astfel că acțiunea a rămas fără obiect, ceea ce impune admiterea recursului și constatarea că acțiunea a rămas fără obiect.
2. Procedura de citare pe întreg parcursul procesului a fost viciată întrucât lipsește semnătura președintelui instanței pe citație în lumina dispozițiilor art. 88 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă, din această perspectivă se impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
3. În susținerea acțiunii modificate și completate reclamanții au invocat dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică ce le-a fost recunoscut prin sentința civilă nr. 14/2008 irevocabilă a Curții de Apel Constanța și prin decizia civilă nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prima instanță fără a observa dispozitivul și considerentele sentinței civile nr. 14/2008 a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora ajungând la concluzia eronată că acțiunea formulată de a fost respinsă ca nefondată, reținând în mod nejustificat că aceasta nu deține titlu.
În realitate, prin sentința civilă nr. 14/2008 reclamantei i s-a respins acțiunea anterior datei de 3.05.2005 ca prescrisă și ca nefondată pentru pretențiile aferente perioadei 3.05.2005-10 martie 2008.
În ceea ce îl privește pe reclamantul G prima instanță deși recunoaște că acesta este în posesia unei hotărâri judecătorești irevocabile, respectiv sentința civilă nr. 14/2008, apreciază eronat că reclamantul poate solicita o revizuire a drepturilor sale de pensie conform art. 7 alin. 3 teza a II-a din nr.HG 1275/2005.
Prima instanță a concluzionat astfel întrucât nu a observat nici natura juridică a actului soluționat prin sentința civilă nr. 14/2008, care a fost o acțiune în pretenții/despăgubiri și nici natura juridică a acestei acțiuni soluționată prin sentința civilă recurată nr. 280/2009 și care este, printre altele, întemeiată pe dispozițiile art. 89 (1) din Legea nr. 19/2000.
Tribunalul a mai făcut referire și la art. 31 din nr.HG 1275/2005, fără a observa că acesta se referă la Curtea Constituțională și nu are nicio incidență în cauza de față.
Prin faptul că nu au fost operate din oficiu revizuirile și modificările legale pentru înlăturarea erorilor strecurate la stabilirea și plata drepturilor de pensie reclamanții au fost nevoiți să-și întemeieze acțiunea modificată și completată și pe dispozițiile art. 89 (1) din Legea nr. 19/2000.
Se impune și din această perspectivă admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca Tribunalul să se pronunțe în limitele obiectului acțiunii formulate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 cu referire la art. 3041Cod procedură civilă și art. 89 (1) din Legea nr. 19/2000.
În dovedirea recursului au fost anexate înscrisuri: adeverința nr. 2282 din 19.05.2009 referitoare la G, adeverința nr. 2283/19.05.2009 referitoare la, Decizia nr. -/30.06.2009 de recalcularea pensiei de serviciu pentru G și Decizia nr. -/29.06.2009 privind recalcularea pensiei pentru, citația din 3 aprilie 2009, 26 mai 2009, 10 octombrie 2008.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
1. Tribunalul a soluționat cererea de chemare în judecată fiind obligată a se circumscrie temeiului juridic indicat de reclamanți astfel că împrejurarea că pe parcursul judecății s-au eliberat adeverințe pentru fiecare dintre cei doi reclamanți nu putea avea drept consecință respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect întrucât obiectul litigiului nu l-a reprezentat obligarea pârâtei Curtea de Apel Constanța la eliberarea unei adeverințe în care să fie inclus și sporul de 50%, cererea nefiind o obligație de a face, ci o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 89 (1) din Legea nr. 19/2000.
Este real că la 14 aprilie 2009 G și și-au precizat, modificat și completat acțiunea (fila 6 dosar Tribunal), dar nici prin aceasta nu au solicitat obligarea pârâtei Curtea de Apel Constanța la eliberarea adeverințelor, ci au solicitat obligarea Curții de Apel Constanța să modifice adeverințele tip întocmite conform art. 13 lit. "b" din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 303/2004, respectiv obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii C să opereze modificările aduse adeverințelor - tip după comunicarea/transmiterea acestora de către pârâta Curtea de Apel Constanța ori de către reclamanți în condițiile prevăzute de nr.HG 1275/2005.
Drept urmare, prin emiterea adeverințelor de către Curtea de Apel Constanța nu s-a soluționat petitul întreg al acțiunii pentru a se putea da soluția pretinsă de reclamanții recurenți, de constatare a rămânerii ca lipsită de obiect întrucât nici prin acțiunea precizată nu au renunțat la sprijinirea cererii de chemare în judecată pe temeiul dispozițiilor art. 89 (1) din Legea nr. 19/2000, ce reglementează posibilitatea revizuirii din oficiu a drepturilor de pensie de către casa teritorială de pensii în situația observării unor erori în stabilirea și plata pensiilor.
2. Critica formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs este de asemenea neîntemeiată și va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Articolul 105 alin. 2 Cod procedură civilă, "Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de către un funcționar necompetent se vor declara nule dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor", situație în care ne-am afla după aprecierea recurenților reclamanți.
Dar și în această situație, ipotetică desigur, invocată și ca fiind unul din motivele de recurare a sentinței civile nr. 280/17.06.2009, pentru ca susținerile recurenților reclamanți să poată fi reținute, pentru existența unui act de procedură îndeplinit cu neobservarea formelor legale, este imperios necesar să se realizeze concurența a trei condiții ce trebuie îndeplinite înainte de anularea actului de procedură incriminat, în speță, lipsa de pe citație a semnăturii olografe a șefului instanței alături de parafa instanței, astfel: 1. existența unui act cu nerespectarea formelor legale sau de către un funcționar necompetent; 2. actul să fi produs părții o vătămare; 3. vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului viciat.
Tot practica judiciară a statuat că actul nu este lovit de nulitate dacă procedura de citare a fost viciată, dar partea se prezintă la instanță ori semnează de primire a citației.
Întrucât este în legătură cu procedura de judecată, excepția nelegalei citări este una de procedură considerată excepție dilatorie pentru ca admiterea ei are drept efect amânarea judecății în vederea refacerii sau îndeplinirii corecte a procedurii de citare.
Tocmai de aceea, pe parcursul judecății, înainte de pronunțarea unei hotărâri, lipsa procedurii de citare poate fi invocată de oricare dintre părți, ceea ce recurenții reclamanți nu au făcut în nicio etapă a dezbaterilor, iar din preambulul sentinței civile nr. 280/17.06.2009 reiese fără nici cea mai mică îndoială că: "Procedura este legal îndeplinită în baza dispozițiilor art. 88 și următoarele Cod procedură civilă".
Ori, așa cum am arătat mai sus, instanța a constatat starea de judecată, după verificarea corectei îndepliniri a întregii proceduri, consemnând ca atare în sentință " procedura este legal îndeplinită ", toate acestea coroborându-se și cu cererea expresă din finalul acțiunii promovată de cei doi recurenți reclamanți: "Solicităm judecata în lipsă" în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, este fără putință de tăgadă că actele de procedură au fost legal îndeplinite și pe cale de consecință directă și procedura de citare.
3. Critica formulată prin motivele de recurs este de asemenea nefondată și va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 13 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1275/2005, " (1) În vederea stabilirii pensiei de serviciu, dosarul de pensie trebuie să cuprindă:
a) actele necesare stabilirii pensiei, conform prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, prevăzute în normele de aplicare a acestei legi, aprobate prin Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr. 340/2001, cu modificările și completările ulterioare.
b) adeverința-tip pentru pensia de serviciu, conform anexei nr. 1 sau, după caz, anexei nr. 2 la prezentele norme metodologice, întocmită de ultima unitate angajatoare, care va cuprinde vechimea în magistratură, vechimea numai în funcțiile de judecător și de procuror, media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării și venitul brut realizat la data pensionării.
(2) Persoanele prevăzute la art. 82 alin. (5) din lege vor prezenta o adeverință din care să reiasă că au fost eliberate din funcție din motive neimputabile lor, iar adeverința-tip pentru pensia de serviciu va fi completată conform anexei nr. 3 la prezentele norme metodologice. Această adeverință va fi întocmită de unitatea de unde persoana în cauză a fost eliberată din funcție și va cuprinde vechimea în magistratură, vechimea în funcția de judecător sau de procuror, media veniturilor brute ale unui judecător sau procuror, realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării, în condiții identice de vechime și nivel al instanței sau parchetului și venitul brut realizat la data pensionării de un judecător sau un procuror, în condiții identice de vechime și nivel al instanței sau parchetului".
Totodată, art. 14 din același act normativ prevede: "Stabilirea, actualizarea și plata tuturor pensiilor de serviciu prevăzute la art. 82, 84 și la art. 85 alin. (2) și (3) din lege se efectuează de către casele teritoriale de pensii".
De asemenea, potrivit art. 18 din actul normativ menționat anterior Ministerul Justiției are numai atribuția de a transmite Casei Naționale de Pensii adeverințele întocmite de ultimele unități angajatoare ale fiecărei persoane care are deja stabilită pensia de serviciu.
Pentru stabilirea inițială a pensiei de serviciu, persoana care se consideră îndreptățită trebuie să se adreseze cu cerere casei teritoriale de pensii potrivit art. 15 din Normele aprobate prin nr.HG 1275/2005.
În acest sens, în art. 15 din actul normativ menționat se prevede: "Cererea de înscriere la pensie, însoțită de documentația de pensionare și de adeverința-tip, va fi depusă la casa teritorială de pensii în a cărei rază își are domiciliul persoana îndreptățită, care va calcula atât pensia din sistemul public stabilită conform Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, cât și pensia de serviciu stabilită potrivit prevederilor legii. Pensia care se achită titularului este pensia cea mai avantajoasă".
Potrivit art. 87 și 88 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale "Decizia emisă în condițiile art. 86 alin. (1) poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare. Decizia casei teritoriale de pensii, necontestată în termen, este definitivă".
Este nejustificată susținerea recurenților prin raportare la dispozițiile sentinței civile nr. 14/2008 atât cu privire la reclamanta cât și cu privire la reclamanta
Prin această sentință s-a respins ca nefondată cererea formulată de, deci aceasta nu deținea un titlu cum a reținut în mod judicios Tribunalul, iar reclamantului Gis -a admis în parte cererea, respectiv numai pentru perioada 03.06.2005-01.12.2005.
Așadar numai pentru această perioadă reclamantul ar fi putut solicita revizuirea drepturilor de pensie având în vedere prevederile art. 7 alin. 3 teza a II-a din nr.HG 1275/2005.
Revizuirea însă o puteau solicita în baza unei adeverințe tip eliberată de angajator și nu de modificare a celei inițiale cum în mod eronat au pretins reclamanții.
- însușim în totalitate considerentele reținute de Tribunalul Constanța din această perspectivă motivarea fiind conformă cu temeiul juridic al acțiunii și pretențiile deduse judecății.
Nemulțumirile reclamanților cu privire la modalitatea de soluționare legală a unei cereri nu poate constitui drept temei admiterea recursului.
Nu mai reluăm incidența dispozițiilor art. 89 (1) din Legea nr. 19/2000 ce reglementează situația revizuirii și modificării deciziei de pensie pentru cazul anume prevăzut și anume atunci când se constată erori în stabilirea și plata drepturilor de pensie și nu pentru cazul evocat de reclamant al obținerii unei hotărâri judecătorești (a unui titlu) la o dată ulterioară emiterii deciziei de pensionare.
Tribunalul a răspuns în concret fiecărei pretenții invocate de reclamanți, dând răspuns distinct tuturor cererilor.
Pe cale de consecință, Curtea, găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursul ca nefondat în baza art. 312 Cod procedură civilă, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, considerentele acesteia fiind însușite de instanța de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenții reclamanți,domiciliat în C,-, - 2,. 3,. 13, județul C și, domiciliată în C,-, - 3,. 10, județul C, împotriva sentinței civile nr. 280/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în- C, județul C, CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, cu sediul în-, sector 2, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5 și CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.Jud. -
gref.
2 ex./ 11.12.2009.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
