Contestație decizie pensie. Decizia 6097/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6097
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, împotriva sentinței civile nr. 1233/01 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 1233/01 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANA DE PENSII
A fost obligată pârâta la recalcularea drepturilor de pensie prin luarea în considerare a adeverinței nr. 463/2008, la plata diferențelor și emiterea unei decizii în acest sens.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv anexa buletinului de calcul, rezulta ca sumele reprezentând veniturile suplimentare menționate in adeverința invocata de către reclamant, nu au fost valorificate cu ocazia recalculării drepturilor de pensie.
Din copia adeverinței nr. 463/28.11.2008 eliberată de Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice Stațiunea a rezultat ca reclamantul a fost angajatul unității emitente a adeverinței, și a beneficiat de venituri suplimentare, acordate în conformitate cu legea 57/1974, art.117, Legea nr. 3/1950, Legea nr. 49/1992.
Pentru aceste sume societatea a achitat contribuția pentru asigurările sociale, conform legislației în vigoare la acea dată.
Astfel, din această adeverință rezultă că temeiul legal în baza căruia s-a plătit CAS -ul l-a constituit art. 1 din decretul 389/1972 potrivit căruia "unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice care folosesc personal salariat, sunt datoare să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă ", modificat apoi de art.2 din legea 49/1992 în următoarea formulare "Pentru persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat, contribuția asigurărilor sociale de stat se stabilește diferențiat - 25% asupra câștigului brut realizat de celelalte categorii de salariați".
brut realizat ce a constituit baza lunară de calcul a fost compus din următoarele elemente: salariul tarifar, spor vechime, adaosuri din diferențe de manoperă, asistență tehnică, concedii de odihnă, prime, lucrări suplimentare, ce au constituit fondul total de salarii. S-au respectat prevederile art. 2 din decretul 389/1972 care excepta de la calculul contribuției asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondul asigurărilor sociale de stat, drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă, diurne de deplasare, detașare, indemnizațiile de transfer.
Calcularea și depunerea contribuțiilor s-a făcut lunar la fondul asigurărilor sociale de stat odată cu plata chenzinei a II-a conform art. 3 din decret 389/1972.
In aceste condiții, tribunalul a considerat ca valorificarea acestei adeverințe, in temeiul art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005 este in concordanta cu principiile instituite prin Legea nr. 19/2000.
Conform dispozițiilor art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005 aprobata și modificata prin Legea nr. 78/2005, decizia de recalculare poate fi modificata la cerere, in baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezulta alte date si elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, se au in vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate pana la data de 1 aprilie 2001.
Tribunalul a considerat că, deși in OUG nr. 4/2005 se menționează ca aceste sume nu se iau in calcul la determinarea punctajelor anuale, pentru ca nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor stabilite in baza legislației anterioare, nu se poate ignora faptul ca potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 din OUG nr. 4/2005, recalcularea se face cu respectarea principiilor prevăzute de Legea nr. 19/2000, iar ignorarea acestor venituri ar contraveni principiului contributivității, instituit de art 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
De aceea, veniturile invocate trebuie avute in vedere la recalcularea drepturilor de pensie.
Neluarea in considerare a acestui principiu, in condițiile in care s-a făcut rețineri CAS si pentru aceste sume, ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat, ceea ce ar fi inechitabil.
Susținerea pârâtei că salariatul nu a achitat contribuția pentru pensia suplimentară și sumele respective nu s-au luat în calcul deoarece potrivit art.3 din legea 3/1977 "dreptul la pensia de asigurări sociale era recunoscut tuturor cetățenilor țării care au desfășurat o activitate permanenta pe baza unui contract de munca și pentru care unitățile socialiste au depus contribuția prevăzută de lege, la fondul de asigurări sociale de stat, iar fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituiau din contribuțiile pe care le plăteau unitățile socialiste, precum și din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat".
Așadar numai angajatorul avea obligația plății contribuției de asigurări sociale, nu și salariatul. Salariatul a avut posibilitatea de a contribui suplimentar la un fond special pentru pensie suplimentară, contribuție care îi dădea dreptul să beneficieze de o pensie suplimentară, în afara pensiei de asigurări sociale.
Pensia suplimentară s-a instituit prin Legea 27/1966 cu începere de la 01.01.1967, în afara pensiei de asigurări sociale, se baza pe principiul mutualității între angajați, reprezenta contribuția plătită de salariat și nu era obligatorie.
Soluția care se impune este de admitere a acțiunii având în vedere că rezultă plata de către unitate a CAS-ului pentru aceste sume, chiar dacă salariatul nu a plătit CAS, deoarece potrivit Legii 3/1977 nu era reglementată obligația salariatului de a plăti CAS.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia cu motivarea:
Susținerea contestatoarei că veniturile reținute au avut caracter permanent, întrucât unitatea-angajatoare a virat contribuția la bugetul asigurărilor sociale nu poate fi avută în vedere, întrucât caracterul permanent este dat de plata contribuției la pensia suplimentară care era plătită de salariat numai pentru sumele încasate drept salarii și sporurile cu caracter permanent, potrivit dispoz. art. 10 și art.64 din Legea 3/1977.
Adeverința ce formează obiectul prezentei cauze atestă faptul că nu a fost reținută contribuția salariatului ( pensie suplimentară ) la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Recursul este nefondat.
Analizându-se sentința recurată în raport de criticile invocate în recurs se vor reține următoarele:
Calcularea și depunerea contribuțiilor s-a făcut lunar la fondul asigurărilor sociale de stat odată cu plata chenzinei a II-a conform art.3 din Decr. 389/1972.
În aceste condiții, corect s-a apreciat de Tribunal că valorificarea adeverinței nr.463/28.11.2008 emisă de Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice Stațiunea C, potrivit art.7 al.3 din OUG 4/2005 este în concordanță cu principiul instituit de legea 19/2000.
În consecință, veniturile invocate trebuie avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie.
Neluarea în considerare a acestui principiu, atâta timp în care s-au făcut rețineri CAS și pentru aceste sume, ar determina obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat, ceea ce ar fi incorect.
Astfel fiind, se va aprecia legală și temeinică sentința recurată urmând ca în baza art. 312 al.1 pr.civilă să se respingă recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DE CIDE
Respinge recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, împotriva sentinței civile nr. 1233/01 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2009.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/11.11.2009
/ și
Opinie separată.
Concluzia instanței de fond în sensul că valorificarea acestor sume în temeiul art. 7 alin.3 din OUG 4/2005 ar fi în concordanță cu principiile instituite de Legea 19/2000 este eronată, deoarece potrivit art. 164 alin.1 din Legea 19/2000 la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. De asemenea potrivit alin.2 și 3 din același articol, la determinarea punctajelor anuale pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă, precum și sporurile cu caracter permanent care după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Aceste principii au fost preluate și de OUG 4/2005 care în anexa la această ordonanță prevede sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilează la determinarea punctajului anual, precum și sumele primite de către salariați și care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 și care nu se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual.
Printre acestea din urmă se numără și sumele primite în cadrul formelor de retribuire în acord, cum este cazul în speța de față.
Este eronată de asemenea și concluzia instanței în sensul că neluarea în calcul a veniturilor dobândite de reclamant și pentru care s-au virat contribuțiile de asigurări sociale ar contraveni principiului contributivității instituit de art.2 lit.e din legea 19/2000, deoarece, așa cum se poate observa acest principiu a fost instituit odată cu intrarea în vigoare a Legii 19/2000, iar sumele la care se referă instanța și reclamant sunt sume primite anterior intrării în vigoare a acestei legi, perioadă în care calculul pensiei nu se făcea pe principiul contributivității ci așa cum reiese din prevederile Legii 3/1977 în vigoare la acea dată pensia se calcula în funcție de vechimea în muncă și de retribuția avută de către cel îndreptățit.
De altfel principiul contributivității prevede luarea în calcul, la stabilirea pensiei, a sumei pentru care salariatul a plătit contribuția la asigurările sociale, ori pentru sumele respective reclamantul nu a plătit o asemenea contribuție, contribuție plătind doar angajatorul.
Pentru toate aceste considerente va fi admis recursul și va fi modificată sentința în sensul că va fi respinsă acțiunea.
Judecător
- -
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Ioana Bodri, Doina Vișan
