Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1/AS
Ședința publică din data de 8 ianuarie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamanta, domiciliată în comuna, satul, județul C, împotriva sentinței civile nr. 256/AS din 11 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect asigurări sociale - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă, personal și asistată de d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 15.10.2007, depusă la dosar și intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii C prin d-na consilier juridic, în baza delegației nr. 8432 din 3.12.2007, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile arată că nu au acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei reclamante, având cuvântul asupra recursului, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea efectuării unei expertize contabile. Suma încasată necuvenit era până la momentul în care recurenta avea vocație la pensie, însă, perioada în care recurenta avea vocație la pensie este cuprinsă tocmai în perioada în care aceasta avea dreptul la pensie și pentru care depusese cerere de pensionare.
Reprezentanta intimatei pârâte, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța, reclamanta a formulat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C, contestație împotriva deciziei nr. -/2006 cu consecința executării deciziei nr. -/2001, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat faptul că prin decizia nr. - din 15 decembrie 2006 emisă de Casa Județeană de Pensii C s-a anulat decizia cu același număr din 25 iulie 2001 și s-a dispus recuperarea debitului în sumă de 13.558 lei reprezentând pensie necuvenită pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2006.
În anul 2001 i s-a stabilit pensie pentru limită de vârstă, documentația fiind întocmită de unitatea unde era încadrată, calculul fiind efectuat de pârâtă.
Nu are nicio vină dacă într-adevăr i s-a stabilit o pensie mai mare decât i s-ar fi cuvenit.
Pârâta nu a avut în vedere faptul că în prezent este îndreptățită să obțină pensie pentru limită de vârstă.
După primirea deciziei contestate a depus din nou dosarul de pensie, acesta fiind înregistrat sub nr. 30948 din 21 februarie 2007.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării Casa Județeană de Pensii Caa rătat faptul că în urma verificării veridicității datelor înscrise în adeverințele ce au contribuit la deschiderea dreptului de pensie al reclamantei s-a constatat că înscrierile din aceste adeverințe nu corespund realității.
Astfel, urmare verificărilor efectuate la Hârșova, prin adeverința de răspuns nr. 315 din 6 decembrie 2006, s-a confirmat faptul că numita nu figurează ca angajată în evidențele societății.
Având în vedere acest răspuns instituția a procedat, în temeiul art. 187 din Legea nr. 19/2000, la emiterea deciziei de anulare nr. - din 15 decembrie 2006 în vederea recuperării prejudiciului produs.
Instituția a formulat împotriva reclamantei sesizare penală în vederea cercetării sale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune și uz de fals.
Prin sentința civilă nr. 256/AS din 11 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a respins acțiunea formulată de reclamantă.
În motivarea hotărârii prima instanță a reținut următoarele considerente:
Reclamanta a fost pensionară începând cu data de 1 martie 2001, așa cum reiese din decizia nr. 0- din 25 iulie 2001 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă.
Prin decizia contestată de reclamantă, pârâta i-a anulat decizia din 25 iulie 2001 cu consecința recuperării debitului în sumă de 13.558 lei, reprezentând pensii încasate necuvenit în perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2006.
Decizia a fost emisă în urma depistării faptului că adeverințele nr. 332 din 20 decembrie 2000 și nr. 333 din 20 decembrie 2000 nu au fost recunoscute a
fi emise de societatea Hârșova, care, prin adresa nr. 315 din 6 decembrie 2006 comunică pârâtei că reclamanta nu figurează în evidențele de personal și nu a eliberat adresele menționate.
Față de aceste considerente, instanța de fond a reținut ca deplin justificată aplicabilitatea art. 187 alin. 4 din Legea nr. 19/2000, care prevede că "sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective care constituie titlu executoriu".
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta.
În motivarea recursului a invocat, în esență, următoarele:
Suma ce se pretinde de către Casa Județeană de Pensii C nu este calculată corespunzător deoarece conform actelor depuse la dosar avea dreptul să fie pusă în plată din luna decembrie 2004.
În perioada 1 ianuarie 2004 până în decembrie 2004 nu i se cuvenea pensie, dar din decembrie 2004 până în decembrie 2006 avea vocație la pensie.
Instanța de fond trebuia să pună în discuție efectuarea unei expertize contabile care să verifice ce pensie i se cuvenea în luna decembrie 2004.
Prin decizia contestată trebuia să i se rețină diferența dintre pensia stabilită inițial și pensia ce i se cuvenea pentru perioada de vechime necontestată.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Dreptul de pensie al reclamantei a fost stabilit în baza cererii de pensionare nr. 31291 din 26 februarie 2001 la care au fost anexate și adeverințele nr. 332 din 20 decembrie 2000 și nr. 333 din 20 decembrie 2000 emise de Hârșova.
Verificându-se veridicitatea datelor înscrise în aceste adeverințe de către Casa Județeană de Pensii C rezultă că Societatea Hârșova a arătat prin adresa nr. 11380 din 6 decembrie 2006 faptul că reclamanta nu figurează în evidențele de personal ale societății, că nu au eliberat adeverințele în discuție și nici semnăturile nu le aparțin.
Întrucât reclamanta nu a fost salariata acestei unități în perioada 10 octombrie 1992 - 20 noiembrie 2000, aceasta nu îndeplinea condițiile de pensionare începând cu data de 1 martie 2001.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 187 alin. 4 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective care constituie titlu executoriu.
Este culpa reclamantei că aceasta a solicitat și încasat un drept de pensie necuvenit deși cunoștea faptul că nu a fost salariata acestei unități și, prin urmare, nu putea îndeplini condițiile de pensionare în momentul depunerii cererii de pensionare.
Reclamanta a depus o nouă cerere de pensionare, respectiv cererea nr. 30948 din 21 februarie 2007, iar Casa Județeană de Pensii Cap rocedat la emiterea deciziei nr. - din 17 mai 2007, drepturile fiind acordate începând cu data de 21 februarie 2007.
Instanța de fond nu avea obligația să pună în discuție efectuarea unei expertize contabile care să verifice dacă pensia i se cuvenea reclamantei începând cu luna decembrie 2004 întrucât cererea de pensionare nu a fost formulată în decembrie 2004, ci în februarie 2001.
Problema de drept care trebuia dezlegată de instanța de fond era dacă reclamanta îndeplinea condițiile de pensionare începând cu data de 26 februarie 2001 (data formulării cererii de pensionare), iar din toate probele administrate a rezultat că aceasta nu îndeplinea condițiile de pensionare începând cu această dată.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de reclamanta, domiciliată în comuna, satul, județul C, împotriva sentinței civile nr. 256/AS din 11 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/30.01.2008
gref. -
2 ex./31.01.2008
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
