Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1005/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1005
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect contestație decizie de pensionare privind recursul declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I împotriva sentinței civile nr.1115/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, intimat fiind .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă cons. Jr. - pentru recurentă si avocat pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea dezbaterilor.
Reprezentanta recurentei Casa Județeană de Pensii I solicită admiterea recursului pentru motivele invocate și casarea sentinței Tribunalului Iași.
Susține că în mod greșit instanța de fond a dispus anularea Deciziei contestate și obligarea CJP să emită o nouă decizie de pensionare prin recunoașterea perioadei 01.12.1984-01.04.2001 cu încadrarea în grupa II de muncă.
Din înscrisurile depuse la dosar se face vorbire despre manipularea produselor narcotice ori, în speță, nu se pot aplica prevederile art.85 din Ordinul 50/1990.
In ce privește Adeverința eliberată de Primăria, pentru că nu respectă prevederile art.40 din Normele de aplicare a Legii 19/2000, nu se poate reține perioada 01.02.1970-31 08.1970 la stabilirea stagiului de cotizare.
Cons.jr. consideră decizia de pensionare nr.64895/R/04.12.2008 a CJP I ca fiind emisă în conformitate cu legea.
Avocat pentru intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, anularea Deciziei de pensionare emisă de CJP și recunoașterea grupei II de muncă.
Susține că prima critică adusă de recurentă sentinței de fond este că instanța ar fi reținut o altă situație de fapt decât cea care rezultată din actele dosarului.
Precizează că în mod corect prima instanță a reținut că cererea de pensionare formulată de intimat este completată "pensie pentru limită de vârstă" iar în decizia emisă se menționează "decizie privind acordarea pensiei parțiale anticipate."
Susține că în mod corect instanța de fond a analizat înscrisurile depuse prin care intimatul dovedește că în perioada 1970-2001 desfășurat o activitate încadrată în grupa II de muncă.
CJP I înlătură solicitarea intimatului pentru limită de vârstă, dar instanța de fond reține corect că Decizia emisă de CJP a fost emisă greșit pentru pensie anticipată.
O altă critică adusă de recurentă este faptul că sistemul informatic nu încadrează o persoană la un anumit tip de pensie, ci acesta operează pe baza datelor introduse de factorul uman care ține sau nu cont de adeverințele depuse.
Avocat mai susține că recurenta a contestat faptul că instanța nu putea recunoaște încadrarea în grupa a - II - de muncă doar pe baza adeverințelor emise de angajator. Apărătorul intimatului precizează că s-au depus la dosar copie după carnetul de muncă completată cu adeverință nr.18802/20.10.2008 prin care angajatorul își asumă răspunderea legalității datelor înscrise în aceasta. Nu îi poate fi imputat salariatului culpa angajatorului că nu a completat carnetul de muncă potrivit Ordinului 50/1990
Apărătorul intimatului precizează că a depus la dosar adeverințe eliberate de cele două instituții în care si-a desfășurat activitatea ( SA I, I) prin care se dovedește că s-a virat CAS corespunzător grupei
S-a afirmat de către recurentă că declarațiile colegilor nu se încadrează la art.85. din Ordinul 50/1990.
Apărătorul intimatului precizează că a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că a lucrat efectiv la obținerea de produse farmaceutice (sinteze, măcinare, granulare, comprimare, și ambalare) indicate la pct.85.
Doar prima teză face referire la manipularea industrială de produse narcotice. La teza II unde se încadrează și intimatul nu se face referire la acest tip de manipulare.
Mai susține avocat că recurenta Casa Județeană de Pensii și-a depășit atribuțiile, atât timp cât angajatorul este cel care a virat CAS corespunzător grupei II de muncă.
Consideră sentința Tribunalului Iași ca fiind legală și temeinică, că în mod corect s-a reținut că adeverința emisă de Primăria pentru perioada 1970 cuprinde elementele prevăzute de lege.
Pentru considerentele expuse, solicită respingerea recursului formulat de CJP I și menținerea sentinței ca legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Depune dosar chitanță în sumă de 200 lei, reprezentând onorariu avocat.
Declarându-se dezbaterile închise, cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 456/99/21.01.2009, contestatorul a chemat în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii I, solicitând anularea deciziei nr. 64895/2008 și obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă cererea sa de pensionare. De asemenea, contestatorul a solicitat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației sale, contestatorul a susținut că, începând cu data de 11.10.2008, a solicitat înscrierea sa la pensie. Având în vedere condițiile de muncă catalogate ca deosebite, a considerat că se încadrează în prevederile speciale ale Legii nr. 19/2000, în sensul pensionării pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstei de pensionare ca urmare a grupei de muncă. Mai susține contestatorul faptul că în mod greșit intimata a reținut că a solicitat pensie anticipată, precum și faptul că rezoluția a fost de respingere a cererii motivat de faptul că nu sunt îndeplinite prevederile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, respectiv nu are vârsta necesară (cel puțin vârsta standard redusă cu 5 ani). De asemenea, contestatorul învederează și faptul că în mod greșit intimata nu a valorificat perioada 01.12.1984 - 01.04.2001 în grupa a II - a de muncă și perioada 01.02.1970 - 31.08.1970 ca reprezentând stagiu de cotizare. Astfel, având un stagiu de 31 de ani în grupa a II - a de muncă, vârsta standard de pensionare se reduce cu 7 ani, ceea ce face posibilă admiterea cererii sale de înscriere la pensie pentru limită de vârstă.
Contestatorul a mai susținut că în întreaga perioadă 01.12.1970 - 01.04.2001 a lucrat numai în grupa a II - a de muncă, iar angajatorii au virat CAS-ul corespunzător grupei, fapt ce rezultă din adeverințele depuse la dosar. Cu privire la perioada 01.02.1970 - 31.08.1970, contestatorul precizează că adeverința conține toate datele necesare. Mai mult, potrivit directivelor Casei Naționale de Pensii, casele județene de pensii, în cazul în care au nevoie de lămuriri sau de sate suplimentare, au posibilitatea de a le solicita angajatorului.
Intimata Casa Județeană de Pensii Iaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
În motivarea poziției sale procesuale, intimata a susținut că prin decizia nr. 64895/R/04.12.2008 a fost respinsă cererea de acordare a pensiei anticipată parțială, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 50 alin. 1 din Legea nr. 19/2000. Astfel, în cazul contestatorului, fiind născut în octombrie 1950, vârsta standard de pensionare prevăzută de lege este de 65 ani, iar stagiul complet de cotizare este de 35 de ani. Prin decizie a fost reținut un stagiu total de cotizare realizat de contestator de 41 de ani, 4 luni și 3 zile, din care 14 ani reprezintă stagiu realizat în grupa a II - a de muncă. Pentru acest stagiu în grupă de muncă, s-a redus vârsta standard de pensionare cu 3 ani. A mai susținut intimata că petentul, întrucât nu îndeplinește condițiile de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, a solicitat înscrierea la pensie anticipată parțială, cerere care i-a fost respinsă deoarece, deși îndeplinește condiția de stagiu, nu îndeplinește vârsta prevăzută de lege, respectiv vârsta standard redusă cu 5 ani.
Intimata a mai precizat faptul că la stabilirea stagiului total de cotizare perioada 01.12.1984 - 01.04.2001 nu a fost valorificată ca fiind activitate desfășurată în grupa a II - a de muncă, întrucât la încadrarea în grupa superioară de muncă nu a fost respectată metodologia de încadrare prevăzută de Ordinul nr. 50/1990. Astfel, din cuprinsul adeverinței eliberată de angajator nu rezultă care sunt substanțele chimice extrem de periculoase, iar activitatea a fost desfășurată în laborator și nu la scară industrială. Cât privește perioada 01.02.1970 - 31.08.1970, susține intimata că nu a valorificat această perioadă, întrucât adeverința nr. 1029/08.02.2009 nu respectă prevederile art. 40 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 19/2000.
Prin sentința civilă nr. 1115/10.06.2009, Tribunalul Iașia dispus:
A admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
A anulat decizia nr. 64895/R/2008 emisă de intimată.
A obligat intimata să emită în folosul contestatorului o nouă decizie de soluționare a cererii înregistrată sub nr. 64895/10.10.2008, prin care să fie valorificate perioada 01.12.1984 - 01.04.2001 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, conform adeverinței nr. 18802/10.10.2008 eliberată de Universitatea de Medicină și farmacie "Gr. " I și perioada 01.02.1970 - 31.08.1970 conform adeverinței nr. 1029/08.02.2008 emisă de Primăria com..
A obligat intimata să achite contestatorului suma de 800 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 64895/R/2008 din 04.12.2008 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii Iaf ost respinsă cererea contestatorului de înscriere la pensie anticipată parțială. S-a reținut prin această decizie că nu sunt îndeplinite prevederile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, în sensul că petentul, deși a depășit stagiul complet de cotizare cu până la 10 ani, nu are vârsta necesară (cel puțin vârsta standard redusă cu 5 ani). De asemenea, se mai reține prin decizia contestată că perioada 01.12.1984 - 01.04.2001 nu se încadrează în grupa a II - a de muncă, iar perioada 01.02.1970 - 31.08.1970 nu poate fi valorificată întrucât adeverința prezentată nu respectă prevederile art. 40 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 19/2000.
Această decizie a fost emisă de către intimată ca urmare a cererii formulată de contestator și înregistrată la intimată sub nr. 64985/10.10.2008. Din cuprinsul acestei cereri rezultă că petentul a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă și nu la pensie anticipată parțială. În consecință, instanța a reținut că în mod greșit intimata, prin decizia contestată, s-a pronunțat asupra cererii de înscriere la pensie anticipată parțială și nu asupra cererii de înscriere la pensie pentru limită de vârstă.
S-a mai reținut de către instanță că, din cuprinsul adeverinței nr. 18802/10.10.2008 eliberată de Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. " I, rezultă că activitatea desfășurată de contestator în perioada 01.12.1984 - 01.04.2001 se încadrează în grupa a II - a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, anexa 2, pct. 85, angajatorul virând contribuția de asigurări sociale corespunzătoare. Tot din cuprinsul acestei adeverințe rezultă că încadrarea în grupa a II - a de muncă s-a făcut cu aprobarea conducerii Universității și Sindicatului, conform adresei nr. 1252/04.02.1997.
Potrivit art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, "nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)".
Având în vedere aceste dispoziții legale și mențiunile din adeverința nr. 18802/10.10.2008, s-a reținut de către instanță că, în mod nelegal intimata, soluționând cererea contestatorului, nu a valorificat perioada 01.12.1984 - 01.04.2001 ca reprezentând stagiu de cotizare realizat în grupa a II - a de muncă.
De asemenea, instanța a reținut că în mod greșit intimata nu a valorificat la stabilirea drepturilor de pensie și perioada 01.02.1970 - 31.08.1970. Astfel, din cuprinsul adeverinței nr. 1029/08.02.2008 rezultă că în perioada menționată contestatorul a lucrat ca profesor suplinitor la clasele I - VIII De asemenea, din cuprinsul acestei adeverințe rezultă drepturile salariale încasate, precum și faptul că angajatorul a reținut și virat contribuția la fondul de pensie. În consecință, având în vedere faptul că adeverința nr. 1029/08.02.2008 cuprinde toate elementele prevăzute de lege, instanța a reținut că în mod greșit intimata nu a valorificat acest înscris la stabilirea drepturilor de pensie.
Raportat tuturor considerentelor expuse, instanța a constatat că este întemeiată contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii I, și, în consecință, instanța a anulat decizia nr. 64895/R/2008 și a obligat intimata să emită în folosul contestatorului o nouă decizie de soluționare a cererii înregistrată sub nr. 64895/10.10.2008, prin care să fie valorificate perioada 01.12.1984 - 01.04.2001 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, conform adeverinței nr. 18802/10.10.2008 eliberată de Universitatea de Medicină și farmacie "Gr. " I și perioada 01.02.1970 - 31.08.1970 conform adeverinței nr. 1029/08.02.2008 emisă de Primăria com..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că în mod greșit a reținut instanța că s-ar fi pronunțat asupra pensiei anticipate parțiale, în timp ce contestatorul a solicitat pensie pentru limită de vârstă, deoarece programul informatic funcționează în mod logic, adică după introducerea tuturor elementelor din dosarul de pensionare, calculează dacă solicitantul este îndreptățit la pensia solicitată, iar dacă nu, trece la următorul tip de pensie adecvat.
În al doilea rând, susține recurenta, în mod greșit a reținut instanța că încadrarea în grupa a II-a de muncă s-a făcut prin adeverința nr.18802/10.10.2008, din moment ce în carnetul de muncă nu există nici o mențiune referitoare la grupa de muncă, așa cum prevăd expres dispozițiile pct.15 din Ordinul 50/1990.
De asemenea, susține recurenta, încadrarea în grupele de muncă trebuia să se facă, potrivit Ordinului 50/1990, până la sfârșitul anului 1993, și nu în anul 1997, ca în cazul contestatorului; în această situație nu putea fi achitat CAS-ul pe perioada 01.04.1992-04.02.1997 și nu poate fi reținut nici principiul contributivității.
Mai arată recurenta că adeverința în discuție nu poate fi luată în considerare, deoarece temeiurile în baza cărora s-a făcut încadrarea în grupa de muncă sunt greșite.
În al treilea rând, în ceea ce privește perioada 01.02.1970-31.08.1970, în mod greșit a obligat instanța a fi avută în vedere, având în vedere că adeverința care prevede acest stagiu neînscris în carnetul de muncă nu îndeplinește cerințele art.40 din Ordinul 340/2001.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului și respingerea contestației.
În drept, motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9, 304 ind.1 Cod proc.civ.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, corect a reținut prima instanță că intimata-recurentă Casa Județeană de Pensii I trebuia să se pronunțe doar asupra cererii exprese a contestatorului de pensionare pentru limită de vârstă, și nu asupra altor tipuri de pensie adecvate, în situația în care persoana interesată nu a solicitat acest lucru, fiind irelevantă apărarea,logicii" programului informatic.
Din cuprinsul adeverinței nr. 18802/10.10.2008 eliberată de Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. " I, rezultă că activitatea desfășurată de contestator în perioada 01.12.1984 - 01.04.2001 se încadrează în grupa a II - a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, anexa 2, pct. 85. Tot din cuprinsul acestei adeverințe rezultă că încadrarea în grupa a II - a de muncă s-a făcut cu aprobarea conducerii Universității și Sindicatului, conform adresei nr. 1252/04.02.1997.
Mai rezultă din cuprinsul adeverinței și că în perioada 01.04.1992-01.02.1999 s-a virat cota de 30% CAS în baza Legii 49/1992, iar pentru perioada 01.02.1999-01.04.2001 s-a virat cota de 35% conform OUG 2/1999.
Faptul că încadrarea în grupa de muncă s-a făcut ulterior anului 1993 nu-i poate fi imputat contestatorului și nu este de natură a atrage nulitatea adeverinței, cu atât mai mult cu cât termenul prevăzut de art.3 din Ordinul 50/1990 se referă la întreprinderea,măsurilor pentru îmbunătățirea radicală a condițiilor de lucru la locurile de muncă prevăzute în prezent în grupele I și II de muncă, astfel ca la finele anului 1993, acestea să fie prevăzute, corespunzător rezultatelor obținute, față de prevederile "Normelor republicane de protecția muncii", în scopul apărării vieții și sănătății salariaților".
De asemenea, nu-i poate fi imputat contestatorului faptul că nu i-a fost trecută grupa de muncă în carnetul de muncă, această lipsă fiind suplinită tocmai de adeverința nr. 18802/10.10.2008 eliberată de Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. "
Recurenta susține că nu putea fi achitat CAS-ul pe perioada 01.04.1992-04.02.1997, încadrarea în grupa a doua de muncă fiind făcută în 1997, însă în adeverință se menționează expres și achitarea CAS pe întreaga perioadă, 01.04.1992-01.02.1999 și 01.02.1999-01.04.2001.
În plus, angajatorul răspunde de legalitatea și corectitudinea întocmirii adeverinței, astfel încât instanța nu poate cenzura pe această cale conformitatea acesteia cu legea, decât din punct de vedere formal (respectiv al cuprinderii mențiunilor legale), nu și al conținutului adeverinței (respectiv al temeiurilor pentru care s-a făcut încadrarea în grupa de muncă ori al plății CAS), pentru care întreaga răspundere revine emitentului.
Cât privește adeverința nr. 1029/08.02.2008 emisă de Primăria com., în mod corect a reținut instanța de fond că din cuprinsul adeverinței rezultă că în perioada menționată (01.02.1970-31.08.1970) contestatorul a lucrat ca profesor suplinitor la clasele I - VIII M, care sunt drepturile salariale încasate, precum și faptul că angajatorul a reținut și virat contribuția la fondul de pensie, astfel încât conține toate elementele cerute de art. 40 din Ordinul 340/2001.
Pentru toate considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod proc. civ. Curtea de Apel va respinge recursul Casei Județene de Pensii I și va menține sentința atacată, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 1115/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./Tehnored.
05.11.2009 - 02 ex.
Tribunalul Iași -
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Daniela Pruteanu, Nelida Cristina
