Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1024/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație decizie de pensionare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE DREPTURI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1024
Ședința publică din 1 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
La ordine, judecarea recursului declarat de recurenta Casa județeană de pensii B, cu sediul în municipiul B, Calea Națională, nr. 85, județul B, împotriva sentinței civile nr. 598 din 6 mai 2009 Tribunalului Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal se prezintă contestatorul intimat, lipsă fiind reprezentantul recurentei.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, dă cuvântul la dezbateri.
Contestatorul intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 28 ianuarie 2009, așa cum a fost precizată în instanță, contestatorul a solicitat anularea deciziei 11489 din 17 decembrie 2008 de respingere a cererii de pensionare și obligarea intimatei Casa județeană de pensii B la acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
În motivarea în fapt a contestației, a arătat că în mod nelegal nu i s-a luat în calcul la stabilirea pensiei și perioada 1.07.1970 - 31.05.1977 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, motiv pentru care nu a putut beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare. Contestatorul nu a precizat temeiul juridic al acțiunii, însă având în vedere pretenția dedusă judecății și motivarea în fapt, instanța a calificat-o ca fiind contestație întemeiată pe dispozițiile art. 87 din Legea nr. 19/2000.
Prin întâmpinare, intimata Casa județeană de pensii Bas olicitat respingerea contestației, întrucât contestatorul nu ar fi îndeplinit vârsta standard de pensionare care ar fi fost cea prevăzută de anexa 9 la Legea nr. 19/2000, respectiv de 64 ani și 10 luni. În privința perioadei de stagiu cuprinsă între 1.07.1970 și 31.05.1977, evidențiată în adeverința nr. 113/2001 eliberată de SC SA S, s-a arătat că nu a putut fi luată în considerare ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă deoarece meseria de "Mecanic atelier" nu se regăsește la punctul 178 anexa 2 din Ordinul nr. 50/1990 și nici în scrisoarea nr. 382/MB/8.11.2000. De altfel, adeverința respectivă nici nu ar fi fost emisă în forma prevăzută de Ordinul Ministrului publicat în nr. 665/24.09.2008.
Prin sentința nr. 598 din 6 mai 2009, Tribunalul Botoșania admis contestația formulată de contestator, a anulat decizia nr. R 11489 din 17.12.2008 și a obligat intimata Casa județeană de pensii B să acorde contestatorului pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, prin luarea în considerare și a perioadei 31.07.1970 - 31.05.1977 ca lucrată în grupa a-II-a de muncă, a vârstei standard de pensionare de 63 ani și 5 luni și a unui stagiu complet de cotizare de 31 ani și 10 luni, drepturile de pensie urmând a fi stabilite și acordate începând cu data de 21.11.2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin decizia nr. R 11489 din 17.12.2008, intimata Casa județeană de pensii Bar espins cererea de pensionare pentru limită de vârstă a contestatorului cu motivarea expresă că reducerea vârstei standard de pensionare ca urmare a stagiului realizat în condiții deosebite de muncă este insuficientă pentru acordarea acestei pensii, perioada 1.07.1970 - 31.05.1977 nefiind luată în calcul ca vechime în grupa a II-a întrucât funcția de mecanic atelier nu se regăsește în Ordinul nr. 50/1990, anexa 2, pct. 178 și nici în scrisoarea Inspecția muncii nr. 382/MB/8.11.2000. Instanța a constatat însă, că din adeverința nr. 22 din 21.01.1990 rezultă că în perioada 1.07.1970 - 31.05.1977 contestatorul a fost angajat cu contract de muncă individual la IAS S având meseriile de mecanic și de mecanic atelier și a fost încadrat în grupa a II-a în procent de 100%, temeiul juridic al acestei încadrări fiind Ordinul nr. 50/1990, art. 3, anexa 2, art. 178 și 184 completat cu scrisoarea MM 382/MB/8.11.2000. S-a mai precizat că "unitatea a avut formație specializată de lucru (reparații, întreținere, revizie), iar domnul a lucrat în cadrul formației întreaga perioadă". De asemenea, s-a reținut că această adeverință cuprinde absolut toate mențiunile obligatorii impuse de Ordinul nr. 590/2008, inclusiv aceea că a fost "eliberată în baza documentelor verificabile, aflate în arhiva societății, cunoscându-se atât prevederile art. 288 și 289 cod penal, referitoare la falsul în înscrisuri oficiale, cât și prevederile legislației de reglementare a pensiilor din sistemul public, potrivit cărora angajatorul poartă întreaga răspundere pentru valabilitatea și corectitudinea actelor doveditoare utilizate la stabilirea drepturilor de pensie. Prin urmare, în acest context, angajatorul poartă răspunderea veridicității, fiind direct răspunzător, conform anexei 1 pct. 4 la Ordinul nr. 590/2008 de "legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverință". De altfel, în cuprinsul adeverinței s-a menționat că temeiul juridic al încadrării activității în grupa a II-a îl constituie nu numai dispozițiile pct. 178 din anexa 2 la Ordinul nr. 50/90, ci și cele ale pct. 184. Or, într-adevăr, potrivit pct. 184 "activitatea în sectoarele de demontări, decapări și degresări din întreprinderile de reparații auto, tractoare și utilaje în vederea reparării" se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Referitor la vârsta standard de pensionare și stagiul complet de cotizare, prima instanță a reținut că intimata le-a avut în vedere pe cele prevăzute de anexa 9 la Ordinul nr. 340/2001, respectiv de 64 ani și 10 luni și vechime de 34 ani și 8 luni. Aplicarea în speță a anexei 9 este însă eronată, întrucât art. 41 alin. 2 și 3 din Legea nr. 19/2000 prevede în mod expres că pentru categoria de pensie pentru limită de vârstă, stagiul complet și vârsta standard sunt cele stabilite prin anexa 3 din lege. Cele două anexe sunt diferite și se aplică distinct, anexa 3 pentru categoria de pensie pentru limită de vârstă în baza prevederii exprese de mai sus (art. 41 alin. 2 și 3), iar anexa 9 pentru pensia anticipată și anticipată parțială, în baza art. 167 alin. 2, care se referă de această dată la vârstele și stagiile "în raport cu data nașterii". Or, anexa 9 este tocmai în funcție de data nașterii asiguratului.
Pe de altă parte, anexa 9 prevede condiții mai grele pentru pensionare, diferite de cele din anexa 3 care sunt stabilite prin lege, ceea ce ar însemna ca pentru pensia pentru limită de vârstă, prin normele metodologice de aplicare să se ajungă la înlocuirea prevederilor exprese ale legii respective. S-a reținut că este eronată și apărarea intimatei, în sensul că anexa 3 s-ar aplica numai în situația reducerii vârstei standard ca urmare a prestării muncii în condiții deosebite ori speciale, întrucât art. 167 lit. a și b nu înlătură prevederile exprese ale art. 41 alin. 2 și 3, iar pe de altă parte, reducerile respective ale vârstei standard au loc numai în cadrul categoriei de pensie de limită de vârstă, vizând deci doar această pensie, neaplicându-se și pentru categoriile de pensie de la art. 40 lit. a și c din Legea nr. 19/2000 (anticipată și anticipată parțială).
De altfel, în speță, s-a pus tocmai problema acordării acestei pensii pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei de pensionare. Mai mult, anexa 9 fost stabilită în baza alin. 2 al art. 167, or acest text de lege are în vedere în mod expres doar celelalte categorii de pensii: respectiv cea anticipată și anticipată parțială, excluzându-se per a contrario, pensia pentru limită de vârstă.
Împotriva sentinței a declarat recurs Casa județeană de pensii B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că nu i s-a putut recunoaște contestatorului grupa a II-a de muncă indicată de către unitatea angajatoare pentru perioada 01.07.1970 - 31.05.1977, deoarece meseria acestuia, în speță, mecanic atelier, nu se regăsește în anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990, pe cale de consecință nefiind operabile în această situație dispozițiile art. 1671din Legea nr. 19/2000. Arată recurenta că Ordinul nr. 340/2001 prevede că vârsta standard de pensionare și stagiul complet de cotizare sunt stabilite în funcție de data nașterii solicitantului de pensie. Mai arată că, chiar dacă s-ar valorifica la stabilirea stagiului de cotizare perioada 1.07.1970 - 31.05.1977 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, nici în această situație nu ar fi îndeplinite cele două condiții privind vârsta standard redusă și stagiul complet de cotizare. Cum condiția vârstei standard de pensionare în înțelesul art. 41 din Legea nr. 19/2000 nu este îndeplinită, intimatul ar putea beneficia de acest tip de pensie abia la împlinirea vârstei de 64 ani și 10 luni.
În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art.304 alin.9 din Legea nr.19/2000.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, instanța reține următoarele:
Din adeverința nr. 22 din 21.01.2009 ( 3 din dosarul de fond) emisă de SC SA S, rezultă că activitatea desfășurată de contestator în perioada 31.07.1970 - 31.05.1977, în meseria de mecanic, mecanic atelier se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%.
Art. 13 alin. 1 din HG nr. 246/2007, privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, dispune că dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locuri de muncă în condiții deosebite anterior datei de 1 aprilie 2001, în vederea pensionării, se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă sau pe baza unei adeverințe emise de angajatorul la care a lucrat salariatul respectiv. Or, prin adeverința mai sus arătată contestatorul a făcut dovada perioadei lucrate în grupa a II-a de muncă.
Având în vedere stagiul de cotizare realizat de contestator în grupa a II-a de muncă și dispozițiile art. 42 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, contestatorul poate beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare cu 3 ani și 5 luni. Această reducere a vârstei standard de pensionare se face în raport cu vârstele standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3, așa cum impune art. 167 alin. 1 lit. a din același act normativ.
În noiembrie 2008, data formulării cererii, potrivit Anexei nr. 3, vârsta asiguratului la ieșirea la pensie trebuia să fie de 63 ani și 5 luni. Contestatorul beneficiind de o reducere a vârstei standard cu 3 ani și 5 luni, rezultă o vârstă de 60 de ani. Or, la data formulării cererii, contestatorul avea vârsta de 60 de ani și 4 luni, fiind îndeplinită astfel condiția vârstei standard pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
Stagiul complet de cotizare necesar la data formulării cererii era de 31 ani și 10 luni, prin realizarea unui stagiu de 37 ani 6 luni și 22 zile contestatorul depășind acest stagiu obligatoriu impus de lege.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate urmează ca instanța să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Casa județeană de pensii, cu sediul în municipiul B, Calea Națională, nr.85, județul B, împotriva sentinței civile nr. 598 din 6 mai 2009 Tribunalului Botoșani - secția civilă (dosar nr-), ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2 ex./29.10.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Maierean Ana, Timofte Cristina
