Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 107/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 107/AS
Ședința publică de la 31 Martie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta - pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 2510/19.11.2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în T,-, județul T, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
Recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a evidențiat faptul că intimatul - reclamant a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
Curtea, având în vedere că recurenta - pârâtă Casa Județeană de Pensii Tas olicitat judecata cauzei și în lipsă, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Curtea cu privire la recursul civil de față;
Casa Județeană de Pensii Tad eclarat recurs în termen legal la 10.02.2009 împotriva sentinței civile 2510/19.11.2008 a Tribunalului Tulcea.
1.Situația de fapt
Obiectul și părțile
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr-, a formulat contestație împotriva deciziei nr.19802/3.07.2008, emisă de Casa Județeană de Pensii T, solicitând obligarea intimatei, să îi emită decizia de pensionare.
În motivare, contestatorul a arătat că i-a fost respinsă cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă în mod eronat, susținându-se în mod nereal că nu îndeplinește prevederile art.41 al.1 din Legea nr.19/2000, în sensul că ar avea un stagiu de cotizare mai mic decât stagiul minim de cotizare, atât pentru pensia anticipată, cât și pentru pensia anticipată parțială.
Contestatorul a învederat instanței că așa după cum rezultă din adeverințele depuse la dosarul cauzei îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi înscris la pensie.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a arătat că stagiul de cotizare realizat de contestator este de 40 de ani, 7 luni și 16 zile, din care 2 ani și 4 luni în grupa a II-a de muncă, 1 an, 3 luni și 22 zile, stagiu asimilat și 36 de ani și 6 luni în condiții normale, acesta având vârsta de 58 ani și 5 luni la momentul solicitării pensiei.
A precizat intimata că vârsta standard de pensionare a contestatorului, având în vedere că acesta este născut la data de 26.12.1949, este de 64 ani și 11 luni, vârstă pe care acesta o va împlini în luna noiembrie 2014, iar stagiul său complet de cotizare trebuie să fie de 34 ani și 10 luni, așa cum este prevăzut în anexa 9 din Ordinul nr.340/2001 al.
A mai menționat intimata că, potrivit art.42 al.1 din Legea nr.19/2000: "Asigurații care au realizat stagiul complet de cotizare și care și-au desfășurat activitatea total sau parțial în condiții deosebite de muncă, au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstei standard de pensionare, conform tabelului nr.1".
A învederat intimata că la momentul emiterii adeverințelor către contestator, care fac dovada că acesta a lucrat în condiții de muncă ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, nu au fost precizate documentele care atestă încadrarea în această grupă, conform Ordinului nr.50/1990 al, astfel nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.42 din Legea nr.19/2000.
2. Tribunalul
Prin sentința civilă nr.2510/19 noiembrie 2008 Tribunalul Tulceaa admis contestația, a anulat decizia nr.19803/3 iulie 2008 emisă de Casa Județeană de Pensii T, ca netemeinică și nelegală.
A obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensionare privind pe contestator, cu luarea în considerare a perioadei lucrate în cadrul grupei a II a de muncă.
A obligat pârâta la 1000 lei cheltuieli de judecată către contestatorul.
Pentru a pronunța astfel Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Prin decizia nr.19802/03.07.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii T, a fost respinsă cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă a contestatorului, motivat de aceea că nu sunt îndeplinite preved.art.41 al.1 din Legea nr.19/2000, în sensul că, stagiul de cotizare realizat de acesta este mai mic decât stagiul minim necesar atât pentru pensia anticipată cât și pentru pensia anticipată parțială.
În motivare, intimata a arătat că nu a fost valorificată perioada 1.04.1972 - 15.07.1999 și 15.07.1999 - 1.04.2001 în grupa a II-a de muncă, întrucât adeverințele eliberate de lichidator nu atestă că unitatea l-ar fi încadrat în grupa a II-a de muncă, fapt ce trebuie să rezulte din documentele preluate de persoanele juridice aflate în procedură de lichidare judiciară.
De asemenea, se mai motivează că nu a fost luată în calcul grupa a II-a ca fochist deoarece nu este nominalizată în HG nr.1223/1990.
Potrivit adeverinței nr.32/3.07.2008, eliberată de SC DUNĂREA SA, prin lichidator SC INSOLVENȚĂ C-Punct de lucru T, contestatorul a fost angajatul SC DUNĂREA SA, pe postul de mecanic agricol, în perioadele 1.04.1972 - 1.04.1979 și 16.03.1982 - 15.07.1999. Totodată, în sus menționata adeverință se precizează că, în conformitate cu prevederile Ordinului nr.50/1990, anexa 2, poziția 178 și cu scrisoarea nr.382/MB/08.11.2000 - nr.crt.4 lit.a, contestatorul și-a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă, în procent de 100% o perioadă de 21 ani și 6 luni.
Se mai reține totodată că potrivit adeverinței nr.102/31.10.2007, emisă de SC SA T - în faliment - prin lichidator judiciar SC & INSOLVENCY, în perioada 15.07.1999 - 01.04.2001, contestatorul a ocupat postul de mecanic agricol, încadrându-se în grupa a II-a de muncă, potrivit Ordinului nr.50/1990, anexa 2, poziția 178 lit.a, completat cu scrisoarea nr.382 MB/08.11.2000 a, în procent de 80%, totalizând 1 an, 8 luni și 16 zile.
S-a precizat prin sus menționata adeverință că unitatea a virat CAS și PS pentru personalul cuprins în grupa a II-a de muncă.
După cum rezultă din decizia nr.19082/3.07.2008 eliberată de intimată, contestatorul are un stagiu de cotizare realizat de 40 ani, 7 luni și 16 zile, în condițiile în care în ceea ce-l privește pe acesta, stagiul complet de cotizare conform Legii nr.19/2000, ar trebui să fie de 34 ani și 10 luni, cum de altfel și intimata a menționat în decizia contestată.
Potrivit art.41 al.2 din Legea nr.19/2000: "Vârsta standard de pensionare este de 60 ani pentru femei și 65 ani pentru bărbați. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 ani pentru femei și de la 62 ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr.3."
S-a reținut însă că, potrivit prevederilor art.42 din Legea nr.19/2000:
"(1) Asigurații care au realizat stagiul complet de cotizare și care și-au desfășurat activitatea total sau parțial, în condiții deosebite de muncă, au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare, conform tabelului nr.1.
2. Vârstele de pensionare reduse, conform prevederilor al.1, nu pot fi mai mici de 50 ani pentru femei și de 55 ani pentru bărbați."
S-a reținut că vârsta contestatorului, la momentul solicitării pensionării era de 58 ani și 5 luni.
Având în vedere că, în ceea ce-l privește pe contestator, acesta are o perioadă de 21 ani și 6 luni, lucrată în grupa a II-a de muncă, așa după cum rezultă din adeverințele nr.32/3.04.2008 emisă de SC DUNĂREA SA, prin lichidator SC INSOLVENȚĂ C - Punct de lucru T și nr.102/31.10.2007, emisă de SC SA T - în faliment - prin lichidator judiciar SC & INSOLVENCY, raportat la preved.art.42 din Legea nr.19/2000, mai sus citate, rezultă că vârsta sa standard de pensionare trebuie redusă cu 4,5 ani.
Potrivit art.43 al.1 din Legea nr.19/2000, "asigurații care și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă prev. la art.20 lit.b și care au un stagiu de cotizare de cel puțin 20 ani în aceste condiții, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, începând cu vârsta de 45 ani."
Reținând considerentele mai sus expuse și prevederile legale citate, instanța a admis contestația și a anulat decizia nr.19803/3 iulie 2008, emisă de Casa Județeană de Pensii T, ca netemeinică și nelegală.
Totodată, instanța a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensionare privind pe contestator, cu luarea în considerare a perioadei lucrate în cadrul grupei a II-a de muncă.
Având în vedere că, așa după cum rezultă din adeverința aflată la dosarul cauzei, contestatorul a efectuat cheltuieli de judecată și față de prevederile art.274 Cod proc.civilă, instanța a obligat pârâta la plata către contestator a sumei de 1.000 lei, cheltuieli de judecată.
3.Recursul
Critica sentinței prin motivele de recurs formulate de Casa Județeană de Pensii Tav izat în esență următoarele:
1.Intimatul nu îndeplinește condițiile de pensionare pentru limită de vârstă întrucât atingerea vârstelor standard de pensionare se face în conformitate cu dispozițiile Ordinului 340/2001 care în Anexa 9 detaliază Anexa 3 din legea 19/2000 în funcție de data nașterii, iar intimatul reclamant fiind născut la 26.12,1949 vârsta standard de pensionare este de 64 ani și 11 luni împlinită în luna noiembrie 2014, stagiul complet de cotizare fiind de 34 ani și 10 luni.
La data solicitării pensionării pentru limită de vârstă prin aplicarea art.42 din legea 19/2000 vârsta intimatului era de 58 ani și 5 luni, iar perioada recunoscută ca fiind prestată în gradul II de muncă este de 2 ani și 4 luni.
Adeverințele depuse de intimat pentru a dovedi că a lucrat în condiții de muncă ce se încadrează în grupa a II-a de muncă nu au fost valorificate în totalitate adeverințele 102/31.02.2007 și 32/13.04.2008 au fost eliberate de lichidatorii agenților economici (SC T și Dunărea T și nu precizează dacă a fost respectată procedura prevăzută de Ordinul 50/1990.
Grupa a II-a de muncă trebuia să fie înregistrată în carnetul de muncă conform Decretului 92/1976. Intimatul are înregistrată în grupa a II-a de muncă doar perioada de 2 ani și 4 luni(1.04.1979 - 1.08.1981) și care nu-i permite reducerea vârstei standard.
Adeverința nr.115/04.06.2007 eliberată de T precizează că pentru perioada 03.12.1970 - 01.01.1972 cât reclamantul a fost fochist beneficiază de grupa a II-a de muncă, conform HG 1223/1990, Ordinului 50/1990 și Instrucțiunilor 1040/1967, de aplicare a Decretului 292/1959 tab.2 art. 31 - 2 ani și 28 zile.
Intimatul susține că această perioadă atrage incidența dispozițiilor art. 43(1) din Legea 19/2000 însă face confuzie între timpul lucrat în condiții deosebite și timpul lucrat în condiții speciale care este reglementat de art. 19 și 20 din Legea 19/2000.
4.Recursul nu este fondat.
Curtea analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs, găsindu-le neîntemeiate, a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept.
1. În referire la primul motiv de recurs cu privire la prioritățile aplicării dispozițiilor cuprinse în Anexa 9 la ordinul 340/2001 față de dispozițiile Anexei 3 din legea 19/2000 Curtea are în vedere următoarele:
Art.4(3) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispune: "Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă".
Ordinul nr.340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.19/2000 are natura juridică a unui act normativ dat în executarea legii și prin urmare el trebuia emis în limitele acestei legi.
Tot astfel, art.76 din Legea nr.24/2000 dispune:"Ordinele și instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora".
Recurenta încearcă să acrediteze ideea că instanța de fond a dat în mod greșit prevalență dispozițiilor din Legea nr.19/2000, anexa 3, în ceea ce privește determinarea vârstei standard de pensionare și stagiului de cotizare.
Critica este nefondată, iar hotărârea pronunțată de Tribunalul Constanța este în deplină concordanță cu dispozițiile legale mai sus evocate, reținându-se în mod justificat că prioritate are legea în raport cu ordinul ministrului care a fost emis în baza și executarea acesteia, ordin care a depășit în mod nepermis dispozițiile legislative cuprinse în actul normativ superior.
2. Critica referitoare la luarea eronat[ ]n considerare a adeverințelor 102/31.02.2007 și 32/13.04.2008 eliberate de lichidatorul agenților economici cu omisiunea precizării dacă a fost respectată procedura prevăzută la Ordinul 50/1990 nu este de asemenea întemeiată și va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Art. 82(2) din Legea 19/2000 dispune:
" Cererea de pensionare împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege se depun la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului.
Punctul 28 din Ordinul 340/2001 care cuprinde Normele metodologice de aplicare a Legii 19/2000 prevede între altele că actele la care face referire art. 82(2) din lege sunt:
a) pentru pensia pentru limită de vârstă anticipată și anticipată parțială:
- cerere pentru înscrierea la pensie pentru limită de vârstă/anticipată/anticipată parțială (anexa 12 la prezentele norme);
- adeverința privind condițiile de muncă speciale și/sau deosebite.
Responsabilitatea pentru eliberarea adeverințelor sub aspectul cuprinsului acestora revine angajatorului, iar pentru societatea aflată în lichidare revine lichidatorului.
Lichidatorul judiciar al Dunărea T confirmă în cuprinsul adeverinței 32/03.04.2008 că în conformitate cu prevederile.50/1990 anexa 2 poz.178 și Scrisoarea 382/MB/08.11.2000 nr.crt. 4 lit.a că salariatul și-a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă în procent de 100% în total 21 ani și 6 luni precum și faptul că datele au fost extrase din evidențele unității pentru a-i servi la Casa de Pensii.
Tot astfel și lichidatorul T în cuprinsul adeverinței 102/31/10.2007 atestă împrejurarea că în perioada 15.07.1999 - 1.04.2001 a lucrat în funcția de mecanic agricol încadrându-se în grupa a II-a de muncă conform Ordinului 50/1990 Anexa 2 poziția 178 completat cu scrisoarea 382/MB/08.11.2000 a în procent de 80% totalizând 1 an 8 luni și 16 zile, precum și faptul că unitatea a virat CAS și PS pentru personalul cuprins în grupa a II-a de muncă.
Din analiza cuprinsului celor două adeverințe rezultă că au fost eliberate de lichidatorii celor două societăți comerciale cu inserarea mențiunii că perioadele indicate în adeverințe au fost încadrate în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990.
Rezultă astfel că nu se confirmă critica recurentei sub acest aspect întrucât atributul lichidatorului nu este acela de a cenzura respectarea procedurii de încadrare în cuprinsul Ordinului 50/1990 ci de a reda cu exactitate datele cuprinse în evidențele angajatorului sub toate aspectele inclusiv din perspectiva încadrării locurilor de muncă în grupele de muncă, în condiții deosebite de muncă sau în condiții speciale.
Însumând perioadele cuprinse în cele două adeverințe rezultă că intimatul a lucrat în grupa a II-a de muncă o perioadă de 23 ani, 4 luni și 16 zile, ceea ce îi conferă dreptul de a obține o reducere a vârstei standard de pensionare în conformitate ci art. 42(1) din legea 19/2000 de 5 ani.
Această reducere a vârstei standard de pensionare se aplică în lumina dispozițiilor cuprinse în Legea 19/2000, anexa 3 și nu a anexei 9 din ordinul 340/2001 cu modificările și completările ulterioare, care modifică în mod nepermis legea.
Drept urmare, contestatorul care avea vârsta de 58 ani și 5 luni la data înscrierii la pensie, 01.06.2008 era îndreptățit la acordarea pensiei pentru limită de vârstă în conformitate cu Anexa 3, prin aplicarea reducerii de 5 ani(în raport de dispozițiile art. 42(1) din Legea 19/2000, chiar și fără adăugarea perioadei de 2 ani și 28 zile conform adeverinței 115/04.06.2007, eliberată de T, adeverință care de altfel nici nu a fost luată în considerare de Tribunalul Tulcea atunci când a aplicat reducerea vârstei de pensionare.
Pe cale de consecință, Curtea găsind toate criticile neîntemeiate va respinge recursul ca nefondat, menținând sentința pronunțată de Tribunal în conformitate cu dispozițiile art. 312.pr.civ. ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta - pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 2510/19.11.2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în T,-, județul T, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31.01.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.-jud. -/06.04.2009
- gref.
2 ex./16.04.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
