Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1097/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1097
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea contestație in anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 832/ 07.07.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI,intimată fiind Casa Județeană de Pensii
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul și consilierul jr. pentru intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Instanța acordă cuvântul în contestația în anulare.
Contestatorul, referitor la motivele contestației în anulare, precizează că cererea este formulată in baza dispozițiilor art. 318(1) pr.civ. Este o greșeală materială în neobservarea unui act. Instanța a omis să se pronunțe asupra unui motiv de recurs referitor la adeverința care cuprindea sporul de sef de echipă. Solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată.
Consilier jr. solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă. Instanțele au verificat dosarele și au constatat corect in fapt și in drept că drepturile de pensie au fost corect stabilite.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației in anulare de fata;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 6883/99/03.09.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii I pentru a fi obligată la recalcularea pensiei anticipate stabilită prin decizia -/2003, la plata sumelor cuvenite, cheltuieli de judecată, daune morale, materiale și plata dobânzilor.
Precizându-și acțiunea la data de 08.04.2009, reclamantul a solicitat reevaluarea punctajului, avându-se în vedere:adeverința nr.1090/03.03.2007 eliberată de I, din care rezultă veniturile brute lunare realizate în perioada 10.06.1969 - 31.08.1979, adeverința nr.13400/20.06.2007 eliberată de Universitatea Tehnică GH. I,adeverința nr.2605/120/06.08.2007 eliberată de I, din care rezultă veniturile brute lunare realizate în perioada 01.09.1979 - 01.04.2002.
A arătat reclamantul că salariile medii din perioada 1962-1967 sunt trecute în cartea de muncă, însă au fost luate în calcul salariile minime pe economie, iar perioada iulie 1969-august 1979 nu reflectă sumele contributive din adeverința nr.1090/03.03.2007 eliberată de
De asemenea, nici adeverințele nr. 13400/20.06.2007 și nr.3347/19.05.2003 nu sunt valorificate corect, inclusiv plățile compensatorii din perioada aprilie- 2002.
A mai susținut reclamantul că nici perioada lucrată în grupa a II-a de muncă nu a fost valorificată corect, deoarece din adeverința I rezultă un stagiu de 10 ani, 02 luni și 21 zile, iar din adeverința 2634/120/04.05.2005 rezultă că a primit spor pentru condiții nocive 5 ani, deci împreună ar rezulta un stagiu de 15 ani, 02 luni și 21 zile.
A arătat reclamantul că nici adeverința 3347/19.05.2003 a I nu a fost valorificată corect, fiind în contradicție cu Legea 76/2002 și OUG 98/1999.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Iad epus întâmpinare însoțită de documentație, prin care a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii și excepția lipsei de interes, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea excepției de tardivitate a introducerii acțiunii, pârâta a arătat că nu s-au respectat prevederile art. 87-88 din Legea nr.19/2000, conform cărora decizia de pensionare necontestată în termen de 45 de zile, la instanța judecătorească devine definitivă.
Totodată, pârâta a arătat că reclamantul a primit decizia nr. -/06.04.2007, fila 102 din documentar, însoțită de celelalte acte referitoare la calculul pensiei, împreună cu adresa nr. 39078/2710/6.07.2007.
În motivarea excepției lipsei de interes a reclamantului, pârâta a arătat că decizia contestată constituie executarea unei hotărâri judecătorești.
Pe fond, pârâta a susținut că decizia de pensie contestată de reclamant nu-și mai produce efecte de la 5.01.2005, deoarece s-a emis o nouă decizie -/28.08.2007 în urma căreia punctajul mediu al reclamantului s-a majorat.
A mai menționat pârâta că adeverințele de care face vorbire reclamantul sunt ulterioare emiterii deciziei atacate.
De asemenea, pârâta a subliniat că sentința civilă nr. 2535/15.11.2006, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 333/15.05.2007, a fost executată prin emiterea deciziei de pensie nr. - din 6.04.2007.
Prin sentința civilă nr.609/08.04.2009, Tribunalul Iașia respins excepțiile tardivității și lipsei de interes invocate de pârâtă, a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția tardivității introducerii acțiunii instanța a respins-o, având în vedere dispozițiile art. 87 din Legea nr. 19/2000 care statuează că decizia de pensionare poate fi contestată la instanța judecătorească competentă, în termen de 45 de zile de la comunicare. Ori, în cauza de față pârâta nu a făcut dovada comunicării deciziei sub semnătura reclamantului.
Referitor la excepția lipsei de interes a reclamantului instanța a respins-o si pe aceasta, având în vedere că deciziile criticate produc efecte juridice asupra acestuia.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul a fost înscris la pensie anticipată începând cu 17.02.2003, la vârsta de 58 ani și 8 luni, sens în care a fost emisă decizia nr. -/2003, în conformitate cu dispozițiile art. 49 din Legea nr. 19/2000.
Prin sentința civilă nr. 2535/15.11.2006, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 9963/2006 și menținută prin decizia nr. 333/2007 a Curții de APEL IAȘI, s- constatat că, începând cu 5.01.2005, reclamantul a îndeplinit condițiile pentru a beneficia de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, dispunându-se emiterea unei decizii în acest sens.
Drept urmare, pârâta Casa Județeană de Pensii Iae mis decizia nr. -/06.04.2007 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, care se află în plată în prezent și care anulează efectele deciziei anterioare aflate în plată.
Referitor la calculul punctajului din această decizie pârâta a valorificat în mod corect toate datele consemnate în carnetul de muncă al reclamantului.
În conformitate cu art. 161 alin. 2. din Legea 19/2000, pentru perioadele în care nu sunt înregistrate drepturi salariale în carnetul de muncă, la determinarea punctului mediu anual se utilizează salariul minim pe țară, în vigoare în perioada respectivă.
În lumina acestor dispoziții legale, pârâta a aplicat la calculul pensiei, salariul minim pe economie pentru perioada 7.02.1966 - 1.07.1967, și nu cel de 1.163 lei, deoarece acesta este înscris în carnetul de muncă începând cu data de 1.07.1967, și nu cu data de 7.02.1966.
De asemenea, instanța a constatat că pârâta a luat în considerare, potrivit art. 38 din Legea nr. 19/2000 și perioadele necontributive asimilate stagiului de cotizare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivului prevăzut de art.304 pct.9 Cod proc.civ.
A susținut recurentul că în mod nelegal nu i-au fost luate în calcul plățile compensatorii din perioada aprilie- 2002, conform adeverinței nr. 3347/19.05.2003. De asemenea, nu au fost luate în calcul nici adeverințele nr. 13400/20.06.2007 (eliberată de Universitatea Tehnică GH. I), nr.1090/03.03.2007 (eliberată de I) și nr.2605/120/06.08.2007 (eliberată de I).
A mai arătat recurentul că, deși începând cu data de 02.07.1962 a lucrat ca gravor în metal, meserie ce se încadrează în grupa II de muncă și în categoria V, i s-a luat în calcul salariul minim pe economie.
S-a mai susținut în motivarea recursului că soluționarea cauzei de către prima instanță nu este în concordanță cu decizia nr. 333/2007 a Curții de APEL IAȘI.
Intimata Casa Județeană de Pensii Iaf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, considerând că punctajul pensiei reclamantului a fost corect calculat, conform legislației în vigoare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel a constatat că recursul este nefondat.
Prin sentința civilă nr. 2535/15.11.2006, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 9963/2006 și menținută prin decizia nr. 333/15.05.2007 a Curții de APEL IAȘI, s- constatat că, începând cu 5.01.2005, reclamantul a îndeplinit condițiile pentru a beneficia de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, dispunându-se emiterea unei decizii în acest sens.
Ca urmare, pârâta Casa Județeană de Pensii Iae mis decizia nr. -/06.04.2007 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, care a anulat efectele deciziei anterioare aflate în plată, respectiv nr. -/2003. Prin decizia civilă nr. 333/15.05.2007, Curtea de APEL IAȘI nu a dispus nimic cu privire la luarea în considerare sau nu a anumitor adeverințe, ci doar a respins recursul Casei Județene de Pensii I și a menținut sentința Tribunalului Iași prin care se constata că reclamantul a îndeplinit condițiile pentru a beneficia de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă începând cu data de 05.01.2005 și a fost exonerat de plata unui debit de 1323 RON.
În consecință, greșit susține recurentul-reclamant că intimata-pârâtă nu a respectat dispozițiile deciziei civile nr. 333/15.05.2007 a Curții de APEL IAȘI.
Ulterior, a fost emisă decizia nr. -/28.08.2007, care modifică decizia nr. -/06.04.2007, prin luarea în calcul a sporului de șef de echipă din adeverința 927/17.05.2007.
În lipsa mențiunilor în carnetul de muncă ori a unor adeverințe de venit, în mod corect a făcut Casa Județeană de Pensii I aplicarea dispozițiilor art. 161 alin. 2 din Legea 19/2000 și a calculat punctajul mediu anual în funcție de salariul minim pe țară înperioada 02.07.1962-23.10.1964.
Cât priveșteadeverința nr. 3347/19.05.2003eliberată de AJOFM I, aceasta atestă că recurentul a primit plăți compensatorii în perioada aprilie-august 2002, câte - lei (vechi) în lunile aprilie-iulie 2002 și - lei (vechi) în luna august 2002.
Din buletinul de calcul aflat la dosar rezultă că recurentului i-a fost stabilit punctajul mediu anual cu luarea în considerare a acestor plăți compensatorii, doar că suma globală primită de acesta în luna august 2002 fost repartizată lunar, pentru toată perioada în care era îndreptățit să le primească, și în conformitate cu declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat depusă de AJOFM I (fila 81 dosar fond) în baza OUG 98/1999.
Referitor laadeverința nr. 1090/03.03.2007eliberată de I, în care se menționează,total sume cuvenite" pe perioada iunie 1969-august 1979, se reține că aceste sume nu pot fi luate ca atare în calculul punctajului recurentului, atât timp cât nu se precizează ce anume reprezintă sumele respective și nici dacă au fost achitate contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale de stat, potrivit legii.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.163 alin.1 din Legea 19/2000, la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute (până la data de 01.07.1977) sau nete (de la data de 01.07.1977 până la data de 01.01.1991), în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Ori, Casa Județeană de Pensii Ial uat în calcul la stabilirea punctajului salariile înregistrate în carnetul de muncă al recurentului, în conformitate cu dispozițiile legale.
În adeverință nu se precizează dacă sumele evidențiate cuprind și sporuri din categoria celor care pot face parte din baza de calcul a pensiei, potrivit dispozițiilor art.163 alin.3 din Legea 19/2000 și OUG 4 /2005, în caz afirmativ urmând a fi arătate distinct.
Adeverința nr. 13400/20.06.2007 eliberată de Universitatea Tehnică GH. I atestă că recurentul a absolvit cursurile Facultății de Mecanică - domeniul Inginerie mecanică, urmate în perioada 2005-2007, conform Deciziei UT I nr.1781/08.10.2005.
Această perioadă nu poate fi asimilată stagiului de cotizare, conform art.38 din Legea 19/2000, fiind ulterioară pensionării pentru limită de vârstă a recurentului-reclamant.
Cât priveșteadeverința nr.2605/120/06.08.2007eliberată de I, care evidențiază salariile brute realizate de reclamant în perioada 01.09.1979 - 31.03.2002, nu poate fi avută în vedere atât timp cât în carnetul de muncă sunt înregistrate, pentru aceeași perioadă, alte salarii.
Ori,conform art.163 din Legea 19/2000, la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Adeverințele nu pot contrazice înscrierile în carnetul de muncă, ci le pot completa, acolo unde lipsesc. În speță, dacă este vorba despre o eroare a angajatorului la înregistrarea mențiunilor în carnetul de muncă, se poate solicita rectificarea acestora, potrivit Decretului 92/1976.
În plus, prin decizia nr. -/28.08.2007 a fost adăugat și sporul de șef de echipă pentru perioadele cuprinse între 01.04.1980-01.12.1989, menționat în adeverința nr. 927/17.05.2006 eliberată de I, astfel încât nu pot fi avute în vedere de două ori aceleași sume, odată cu titlu de spor și altă dată cu titlu de salariu brut realizat.
Pentru toate aceste considerente,Curtea de APEL IAȘI, în baza art.312 Cod proc. civ. a respins recursul declarat de reclamant și a menținut soluția instanței de fond.
Împotriva acestei decizii pronunțate in recurs de Curtea de APEL IAȘIa formulat prezenta contestație in anulare înregistrata sub nr-, invocând inițial ca temei dispozițiile art.304 pct.9 si 10.pr.civ.
Ulterior, la solicitarea instanței, care i-a pus in vedere ca motivele de fapt si de drept invocate se circumscriu caii de atac a recursului si nu celei extraordinare a contestației in anulare, a precizat că cererea este formulată in baza dispozițiilor art. 318.pr.civ. susținând ca exista o greșeală materială prin neobservarea unui act si ca instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra unui motiv de recurs referitor la neluarea in considerare a veniturilor din adeverința care cuprindea sporul de sef de echipă.
Casa Județeană de Pensii Iaf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea ca inadmisibila a contestației in anulare si afirmând ca nici unul din motivele invocate de contestator nu se încadrează in cele limitativ si expres prevăzute de lege in art.317 si 318 Cod proc.civ.
Analizând actele si lucrările dosarului in raport de temeiul juridic precizat de contestator, respectiv disp.art.318(1) pr.civ. Curtea constata ca prezenta cerere este neîntemeiata.
Astfel, textul legal invocat prevede ca hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate pe calea contestației in anulare când soluția pronunțata este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul ori admițându-l doar in parte, a omis din greșeala sa cerceteze vreunul din motivele de recurs invocate.
Primul motiv prevăzut de art.318 Cod procedură civilă are deci în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural, deoarece, în caz contrar, s-ar da dreptul părților să provoace rejudecarea căii de atac a recursului, ceea ce nu este posibil în legislația actuală.
Ori, prin decizia atacată a fost respins recursul declarat de împotriva sentinței civile nr.609/08.04.2009 a Tribunalului Iași și a fost menținuta această sentință.
Rezultă că, în fapt, prin contestația formulată, se solicită reaprecierea probelor din dosar, respectiv a adeverințelor nr.686/120/12.04.2005 si 2253/16.03.2009, ceea ce nu este posibil pe calea de retractare a contestației în anulare.
Ori, nefiind vorba de o greșeală materială,Curtea constata ca nu sunt incidente prevederile art.318(1) teza 1 Cod procedură civilă.
Prin contestația în anulare de față se reiau, practic, motivele invocate în cererea de recurs, solicitându-se anularea deciziei irevocabile pronunțate în dosarul -.
Totodata, potrivit art.318(1) teza a 2-a Cod proc.civ. mai este admisibila o contestație in anulare când instanța, respingând recursul ori admițându-l doar in parte, a omis din greșeala sa cerceteze vreunul din motivele de casare ori modificare invocate invocate. Ori, analizând considerentele deciziei atacate in raport de motivele de recurs formulate de in cauza nr. -, Curtea retine ca instanța de recurs s-a pronunțat in legătura cu toate criticile formulate la sentința nr.609 din 08.04.2009 a Tribunalului Iași.
Ca atare, în raport de considerentele expuse și dispozițiile legale incidente, Curtea de Apel va respinge contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 832/07.07.2009 a Curții de APEL IAȘI.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE::
Respinge contestația în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr. 832 din 07.07.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 10 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./Tehnored.
07.12.2009- 2 ex.-
Curtea de APEL IAȘI: -;
- - -
-.
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Smaranda Pipernea, Carmen
