Recalculare pensii. Decizia 1095/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1095
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect asigurări sociale privind recursul declarat de recurentul G împotriva sentinței nr.725/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași,intimată fiind CASA JUD. DE PENSII
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, lipsă reprezentantul intimatei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Recurentul precizează că nu mai are cereri de formulat nici înscrisuri de depus.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, să i se refacă calculul punctajului pentru perioada ianuarie 1990 - aprilie 1991, perioadă pentru care a contribuit la bugetul asigurărilor sociale.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 511/99/23.01.2009, reclamantul chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii invocând faptul că adeverința nr. 5714 din 01.07.2005 eliberată de nu fost luată în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, solicitând refacerea calculului punctajului pe anii 1990 și 1991.
Reclamantul arătat că pârâta, la o vechime totală de muncă de 44 ani, i- calculat o pensie de 205 RON conform deciziei de pensionare -/30.03.2001. În conformitate cu prevederile Adeverinței nr. 5714/1.07.2005, în perioada 7.01.1990 - 15.04.1991 totalizat venituri în valoare de 64.404 lei în care plătit contribuții pentru pensii suplimentare, și contribuții pentru ajutor de șomaj.
A menționat că adeverința 5714/1.07.2005 se află în original la Casa Județeană de Pensii
Au fost invocate prevederile art. 37 alin. 1 și art. 169 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Pârâta Casa Județeană de Pensii depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a arătat că, prin decizia nr. -/30.03.2001 fost admisă cererea reclamantului de înscriere la pensie pentru munca depusă și limita de vârstă începând cu data de 01.01.2002.
Prin decizia nr. -/30.11.2005 au fost recalculate drepturile de pensie ale contestatorului, în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005, începând cu data de 01.12.2005.
Potrivit deciziei de recalculare, punctajul mediu anual obținut prin evaluare este de 1.49164 puncte.
Prin decizia nr. -/06.04.2006 privind recalcularea pensiei din sistemul public fost recalculată pensia cu adăugarea sporului de vechime pentru perioada 01.07.1994 - 01.05.1995 și salariului înscris în adeverința nr. 5714/01.07.2005.
Printr- nouă cerere contestatorul solicită o nouă recalculare anexând adeverința nr. 31256/27.10.2006 eliberată de privind sporul pentru munca prestată în timpul nopții.
Urmare acestei cereri a fost emisă o nouă decizie de recalculare în data de 15.01.2007.
Potrivit acestei decizii, punctajul mediu anual determinat devenit 1.51291 puncte.
Prin intrarea în vigoare OUG nr. 19/2007 fost emisă decizia nr. -/01.07.2007 în care fost modificat punctajul mediu anual pentru anul 1962.
Ulterior emiterii acestei decizii, contestatorul depune cererea nr. 47761/09.08.2007 însoțită de adeverința nr. 5714/01.07.2005 emisă de
Prin adresa nr. 47761/10.09.2007 s- comunicat contestatorului că nu poate fi recalculată pensia întrucât salariile dovedite cu adeverința susmenționată au fost valorificate la determinarea punctajului mediu anual.
Prin sentința civilă nr. 725 din 29 aprilie 2009, Tribunalul Iașia respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată de G, acesta a solicitat refacerea calculului punctajului pentru stabilirea drepturilor de pensie pentru anii 1990 și 1991 avându-se în vedere și datele incluse în adeverința nr. 5714/01.07.2005 din care rezultă că în perioada 7.01.1990 - 15.04.1991 totalizat venituri în valoare de 64.404 lei.
Reclamantul a ieșit la pensie pentru munca depusă și limita de vârstă de la data de 01.01.2002 conform deciziei nr. -/30.03.2001, reținându-se o vechime în muncă de 43 ani, 10 luni, 14 zile, întregită la 44 ani.
În anul 2004 s-a adăugat un stagiu de cotizare, ajungându-se la un total de 44 ani, 11 luni, 13 zile.
Prin decizia nr. -/30.11.2005 au fost recalculate drepturile de pensie ale contestatorului, în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005, începând cu data de 01.12.2005. Punctajul mediu anual obținut prin evaluare este de 1.49164 puncte.
Conform dispozițiilor art. 77-78 din Legea nr. 19/2000 s-a avut în vedere următoarele: numărul lunar de puncte determinat prin raportarea salariului lunar individual înscris în fișa de pensie la salariul mediu brut lunar, comunicat de Institutul Național de Statistică; punctajul anual, determinat prin împărțirea la 12 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor lunare; punctajul mediu anual, determinat prin raportarea numărului total de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale la numărul de ani corespunzător stagiului de cotizare.
Prin decizia nr. -/06.04.2006 privind recalcularea pensiei din sistemul public fost recalculată pensia cu adăugarea sporului de vechime pentru perioada 01.07.1994 - 01.05.1995 și salariului înscris în adeverința nr. 5714/01.07.2005.
Gam ai solicitat o recalculare ulterioară, în baza adeverinței nr. 31256/27.10.2006 eliberată de privind sporul pentru munca prestată în timpul nopții.
Ca urmare, fost emisă o nouă decizie de recalculare în data de 15.01.2007 în care punctajul mediu anual determinat a devenit 1.51291 puncte.
După intrarea în vigoare OUG nr. 19/2007 fost emisă decizia nr. -/01.07.2007 în care fost modificat punctajul mediu anual pentru anul 1962.
Ulterior emiterii acestei decizii din 01.07.2007 Gam ai depus o cerere, înregistrată sub nr. nr. 47761/09.08.2007 însoțită de adeverința nr. 5714/01.07.2005 emisă de
Dar salariile înscrise în adeverința nr. 5714/01.07.2005 emisă de au fost valorificate la determinarea punctajului mediu anual.
Recalcularea pensiei prin decizia nr. 18795/30.11.2005, s-a făcut prin determinarea punctajului mediu anual pentru perioada 07.01.1990 - 15.04.1991 avându-se în vedere salariul înscris în carnetul de muncă de 3420 lei, iar prin decizia nr. -/18.10.2005, s- făcut recalcularea pensiei cu valorificarea pentru perioada 01.01.1991 - 15.04.1991 salariului de bază brut de 4117 lei înscris în adeverința 5714 la care s- adăugat și sporul de vechime pentru perioada 01.07.1994 - 01.05.1995, punctajul mediu anual modificându-se de la 1,49164 puncte la 1,50087 puncte.
Întrucât salariile dovedite cu adeverința nr. 5714/30.06.2005, la care face referire contestatorul, au fost valorificate la stabilirea drepturilor sale de pensie, se va respinge cererea formulată de G în contradictoriu cu Pârâta Casa Județeană de Pensii
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul
În motivarea recursului, neîncadrat în drept, recurentul arată că, în perioada ianuarie 1990-aprilie 1991, luat salariu de la SC DE CONSTRUCȚII SA I, unde a totalizat un venit de 63.344 lei, dar a luat salariu și de la SC SA B, unde a totalizat un venit de 64.407 lei.
Pentru acest ultim venit, intimata i-a calculat doar 0,0015 puncte, ceea ce este neconform cu realitatea și contrar prevederilor art. 37 alin. 1 și art. 169 alin.1 din Legea nr. 19/2000.
Intimata a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, întrucât adeverința nr. 5714/30.06.2005 a fost corect valorificată.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent în conformitate cu prevederile art. 3041Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Conform mențiunilor din carnetul de muncă, precum și mențiunilor din adeverința nr. 3479/8.07.1999, în perioada 7.01.1990-15.04.1991, recurentul Gaf ost salariatul SC CONSTRUCȚII SA I, fiind detașat la SC SA Prin urmare, în această perioadă, recurentul nu a primit salariu, așa cum susține în cererea de recurs, atât de la unitatea angajatoare, cât și de la unitatea la care a fost detașat. Recurentul a primit un singur salariu tarifar lunar, achitat de unitatea la care era detașat, pentru care s-au reținut și virat contribuția pentru pensii suplimentare, CAS și contribuția pentru ajutor de șomaj.
În ceea ce privește cuantumul salariului tarifar lunar, angajatorul a menționat în carnetul de muncă, pe care avea obligația să-l completeze, pentru întreaga perioadă, suma de 3420 lei, însă unitatea la care a fost detașat a eliberat adeverința nr. 5714/1.07.2005, din care rezultă că, în perioada 1.01.1991-15.04.1991, recurentul a avut un salariu de bază brut mai mare, în sumă de 4117 lei, pentru perioada 7.01.1990-31.12.1990 fiind menționat același salariu ca și în carnetul de muncă, de 3420 lei.
Or, intimata a avut în vedere, la stabilirea punctajului mediu anual, atât pentru anul 1990, cât și pentru anul 1991, salariul de bază brut lunar menționat în adeverința nr. 5714/1.07.2005, eliberată de unitatea la care a fost detașat recurentul, nu pe cel menționat în carnetul de muncă de angajator.
Este evident că nu pot fi primite susținerile recurentului, care ar dori ca intimata să ia în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual, atât salariul din carnetul de muncă, cât și salariul menționat în adeverință. În perioada 7.01.1990-15.04.1991, pentru munca prestată, recurentul a primit un singur salariu de la unitatea unde era detașat, pentru care s-au reținut și virat contribuția pentru pensii suplimentare, CAS și contribuția pentru ajutor de șomaj, iar cuantumul acestuia a fost corect luat în calcul de intimată la stabilirea punctajului mediu anual, rezultând o creștere mică, întrucât nu a diferit, față de calculul anterior, decât salariul lunar pentru perioada 1.01.1991-15.04.1991, respectiv 4117 lei, în loc de 3420 lei.
Față de dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 referitoare la contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat, invocate de recurent, Curtea constată că aceste prevederi legale au în vedere perioadele ulterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000. Pentru perioada 7.01.1990-15.04.1991, recurentul nu datora contribuții la bugetul asigurărilor sociale de stat, ci doar angajatorul avea această obligație, în conformitate cu prevederile Decretului nr. 389/1972.
De asemenea, nu sunt aplicabile în prezenta cauză, care nu privește valorificarea unui stagiu de cotizare nevalorificat la stabilirea pensiei, nici prevederile art. 169 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 725 din 29 04 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red/tehnored.
2 ex/09.12.2009
Tribunalul I- Jud.
Jud.
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Smaranda Pipernea, Carmen
