Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1199/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație decizie de pensionare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1199
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta Casa județeană de pensii B, cu sediul în municipiul B, Calea Națională nr. 85, județul B, împotriva sentinței nr. 902 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtei-recurente și reclamantul-intimat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată cauza a fost lăsată în pronunțare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 13.03.2009, contestatorul G în contradictoriu cu Casa județeană de pensii Bac ontestat Decizia nr. 11567 din 12.02.2009 emisă de intimată.
În motivarea contestației, a arătat că la emiterea deciziei nu au fost luate în considerare în mod corect prevederile tabelului nr. 1 art. 42 din Legea 19/2000 pentru cei 26 de ani lucrați în grupa a II-a de muncă, respingându-i-se greșit cererea de înscriere la pensie. A arătat că, fără temei, nu i s-a luat în calcul perioada din grupa I de muncă din intervalul 01.06.1973 - 04.11.1973 lucrată la Șantierul 3 și perioadele 09.12.1996 -01.12.1997 și 01.03.1998 -01.12.2000 lucrate ca mecanic agricol la Asociația familială G, comuna. Arată că, aceste perioade sunt înregistrate și în carnetul de muncă, dar și în adeverințe eliberare de SC SA B și Gh.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației ca nefondată. În apărare a arătat că, față de perioada de 23 ani 7 luni și 22 zile desfășurată în grupa a II-a de către contestator, vârsta standard de pensionare a acestuia poate fi redusă cu 5 ani, dar că, cu toate acestea contestatorul nu a îndeplinit condițiile pentru pensionare. Arată că, perioada 1.06.1973 -04.11.1973 nu a putut fi recunoscută ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă deoarece adeverința a fost eliberată de altă unitate decât cea angajatoare, iar perioadele 09.12.1996 -01.12.1997 și 01.03.1998 -01.11.2000 nu au fost luate în considerare ca lucrate în grupa a I de muncă, deoarece adeverința nr. 2 din 17.12.2008 nu poartă viza Inspectoratului teritorial d e muncă
Prin sentința civilă nr. 902 din 30 iunie 2009, Tribunalul Botoșania admis contestația, a anulat decizia nr. 11567 din 12.02.2009 emisă de intimată privind pe contestator, a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare pentru limită de vârstă cu luarea în considerare a perioadelor: 01.06.1973-04.11.1973, 09.12.1996-01.12.1997, 01.03.1998-01.12.2000 ca fiind lucrate în grupa a II a de muncă, a vârstei standard de pensionare de 63 de ani și 6 luni și a stagiului complet de cotizare de 32 de ani.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin adeverința nr. 1720 din 10.03.2008 se arată că, în perioada 01.06.1973 -04.11.1973 contestatorul a desfășurat activitate ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, iar în adeverința nr. 2 din 17.12.2008 emisă de G ( 9 ds.) rezultă că, în perioadele 09.12.1996 -01.12.1997 și 01.03.1998 -01.11.2000 contestatorul a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă ca și mecanic agricol. Instanța a apreciat că nu poate primi motivul invocat de intimată potrivit căruia dispozițiile art. 164 din Legea 19/2000 sunt imperative în sensul că, la stabilirea drepturilor de asigurări sociale se au în vedere datele certificate de carnetul de muncă, deoarece același articol -164 - în alineatul 3 arată că, la determinarea acestor punctaje trebuie să fie avute pe lângă mențiunile din carnetul de muncă și cele din adeverințele emise de unități, conform legislației în vigoare. Din prevederile Ordinului 50/1990 pct. 6 rezultă că, nominalizarea persoanelor ce se încadrează în grupele I și a II-a de muncă este în responsabilitatea unităților, împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile concrete în care-și desfășoară activitatea persoanele respective. Cum intimata nu are nici o atribuțiune în cenzurarea încadrării într-o anumită grupă de muncă, câtă vreme există certificarea din partea angajatorului că activitatea desfășurată de către angajat s-a desfășurat în asemenea condiții, în mod greșit a fost exclusă de la valorificare adeverința prezentată. În ce privește adeverința emisă de SC SA, instanța a reținut că, potrivit mențiunilor făcute de către contestator, această societate a preluat arhiva fostei unități angajatoare a contestatorului unitate care figurează înscrisă în carnetul de muncă a acestuia.
Pentru adeverința emisă de Asociația Familială G, Comuna, instanța a avut în vedere faptul că ea certifică desfășurarea activității de către reclamant în grupa a II-a de muncă pentru perioadele menționate fără a fi nevoie de viza Inspectoratului teritorial d e muncă. Prin adresa nr. 3726 din 4.06.2009 emisă de Inspectoratul teritorial d e muncă și adresată contestatorului, depusă de acesta la dosar la 25.06.2009, însuși Inspectoratul teritorial d e muncă a arătat că nu vizează adeverințe eliberate de angajator. Instanța a constatat că în cuprinsul carnetului de muncă al contestatorului, înscris care face dovada inclusiv cu privire la activitatea desfășurată în vreuna din grupele de muncă de către contestator, s-a făcut mențiunea (poziția 69 din carnet fila 48 dosar) că în perioadele 01.03.1998 -01.11.2000 a lucrat în grupa a-II-a de muncă, total 2 ani și 8 luni, aceste mențiuni purtând mențiunea verificării valabilității înregistrărilor de către Inspectoratul teritorial d e muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa județeană de pensii B care a invocat greșita aplicare a dispozițiilor art. 164 și 167 din Legea nr. 19/2000, a ordinului Ministrului muncii nr. 590/2008 și Ordinului 50/1990. Pârâta a invocat faptul că nu poate fi recunoscută ca fiind lucrată în grupa II de muncă perioada înscrisă în adeverința eliberată de Sucursala "M" B, întrucât pentru perioada 1 iunie 1973 - 4 noiembrie 1973, în carnetul de muncă al contestatorului apare ca angajator "" Șantierul III. În ceea ce privește perioadele 9 decembrie 1996 - 1 decembrie 1997 și 1 martie 1998 - 1 noiembrie 2000, adeverința prezentată de către contestator nu a fost vizată de Inspectoratul teritorial d e muncă B, astfel că nu există certitudinea verificării statelor de plată și a virării procentului corespunzător pentru această grupă de muncă.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate, instanța constată recursul ca fiind neîntemeiat.
În ceea ce privește adeverința nr. 1720/10 martie 2008 eliberată contestatorului de Sucursala "M" B instanța reține că aceasta poate fi avută în vedere la emiterea deciziei de pensionare, în sensul reținerii perioadei 01 iunie 1973 - 4 noiembrie 1973 ca fiind lucrată în grupa a II a de muncă, întrucât emitenta poartă răspunderea în ceea ce privește corectitudinea mențiunilor din cuprinsul adeverinței depuse la dosar, iar contestatorul a explicat faptul că arhiva fostei unități angajatoare se află în prezent în posesia societății comerciale emitente a adeverinței. În lipsa documentelor doveditoare adeverința nu ar fi putut fi emisă de către această societate comercială, în adeverință fiind menționate în mod expres datele de identificare ale contestatorului, meseria în raport de care acesta a desfășurat activitatea în grupa a II- a de muncă, precum și actele normative în temeiul cărora a fost încadrată în grupa a II-a de muncă, timp efectiv lucrat 100%, activitatea contestatorului.
În ceea ce privește cea de-a doua adeverință a cărei valorificare a solicitat-o contestatorul în vederea emiterii deciziei de pensionare, instanța constată că prin adresa nr. 3726 din 4 iunie 2009, Inspectoratul teritorial d e muncă Bac omunicat că nu vizează adeverințele eliberate de către angajatori, astfel încât obligația invocată a nu fi fost îndeplinită de către contestator se dovedește a fi o obligație imposibilă. Conform dispozițiilor legale, înscrierile din carnetele de muncă, respectiv adeverințele eliberate de către angajatori, angajează răspunderea acestora din urmă cu privire la veridicitatea mențiunilor din cuprinsul acestora, nefiind necesară vizarea de către Inspectoratul teritorial d e muncă a adeverințelor sau efectuarea de verificări suplimentare în ceea ce privește efectuarea viramentelor corespunzătoare pentru contribuțiile de asigurări sociale.
Constatând că recurenta a solicitat reținerea în sarcina contestatorului a unor obligații imposibile, acesta din urmă dovedind prin adeverințele prezentate că îndeplinește condițiile pentru emiterea unei decizii de pensionare pentru limită de vârstă, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat prezentul recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta Casa județeană de pensii B, cu sediul în municipiul B, Calea Națională nr.85, județul B, împotriva sentinței nr. 902 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex./14.12.2009
Președinte:Ciută EugeniaJudecători:Ciută Eugenia, Maierean Ana, Timofte Cristina
